14,506 matches
-
loc conform legilor fizicii referitoare la mișcarea lichidelor (hidrodinamica). Ca urmare, parametrii principali ai hemodinamicii arteriale, adică debitul cardiac, presiunea arterială și rezistența la curgere, sunt în interdependență strictă. In cadrul homeostaziei generale a organismului și pentru asigurarea necesităților funcționale variabile, acești parametri sunt supuși permanent acțiunilor reglatoare exercitate de multiple mecanisme de control, care acționează în paralel cu mecanismele de control local al debitului sanguin. Arterele mici și arteriolele asigură și reglează distribuția tisulară a fluxului sanguin. Circulația capilară este
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
denumit generic homeostazie. Sângele circulant permite de asemeni transmiterea unor mesaje chimice către țesuturi prin diverse categorii de substanțe (mai ales prin hormoni). Circulația sângelui este supusă permanent reglării pentru ajustarea aportului de oxigen și nutrimente la necesarul particular și variabil al fiecărei celule, dar într-un mod integrat, bazat pe priorități. 11.2. Parametri și legi de bază în hemodinamică Debitul este volumul de lichid care curge prin secțiunea transversală a vasului în unitatea de timp; . Viteza de curgere este
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
se definește perioada refractară funcțională, care este de 0,15 s pentru atrii și de 0,25 0,30 s pentru ventricule. Existența unei perioade refractare lungi, de ordinul zecimii de secundă, duce la imposibilitatea tetanizării miocardului. Repercusiunile extrasistolei sunt variabile în funcție de momentul de apariție în cadrul ciclului cardiac normal. Forța extrasistolei este de obicei mai mică, dar poate fi identică sau chiar mai mare decât cea din cursul sistolei regulate. 12.3.3. Conductiblitatea: propagarea potențialelor de acțiune în sincițiul miocardic
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
restabilirea rapidă (două zile) a valorilor presionale normale. 14. Distribuția tisulară a fluxului sanguin Există o distribuție cantitativă de fond, în repaus, a debitului cardiac spre organe și segmentele acestora (tab. 7). Aceasta însă este modificată puternic în funcție de necesitățile funcționale variabile, prin modificări de secțiune transversală a arterelor. Arteriolele și arterele mici (diametru sub 0,1 mm) reprezintă componenta majoră a rezistenței periferice. Rețeaua vasculară este foarte ramificată (de 8-13 ori), pentru a asigura proximitatea celulelor față de sursa de oxigen și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
6 mm și un diametru de 5-20 μm (mai subțiri la capătul arterial), suprafața totală de secțiune la nivel capilar este de ~4000 cm2, iar suprafața totală a peretelui capilar (1 μm grosime) este de ~6300 m2. Densitatea capilarelor este variabilă în funcție de țesut (6000/mm3 în plămân, creier, glande endocrine; 5000/mm3 în miocard; 400-3000/mm3 în mușchi scheletic și piele), dar în general fiecare celulă se găsește la distanță maximă de 60-80 μm față de cel mai apropiat capilar. Mai multe
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
56). De menționat că toate presiunile participante rămân relativ constante de-a lungul capilarului, cu excepția presiunii hidrostatice intraluminale, care scade de la capătul arterial spre cel venos, ca rezultat al curgerii sângelui împotriva unei rezistențe (legea lui Ohm). Filtrarea este foarte variabilă în diversele teritorii vasculare și condiții fiziologice locale, datorită diferențelor de coeficient de filtrare, determinate de caracteristicile peretelui capilar, precum și datorită diferitelor presiuni de intrare, determinate de căderea de presiune respectivă în amonte. Dacă sfincterul precapilar închide capilarul presiunea intracapilară
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
este mult mai mare la presiuni mici datorită modificărilor descrise privind forma secțiunii. Contractilitatea venelor este asigurată prin prezența de mușchi neted și inervația simpatică (tonus venos) și are rol în depozitarea și mobilizarea de sânge în funcție de necesități. Conductanța venoasă variabilă permite variații de debit sanguin în funcție de diametrul venos. Tonusul musculaturii netede influențează și distensibilitatea peretelui venos. Relația dintre volumul venos și presiunea venoasă evidențiază deplasarea curbei presiune-volum spre stânga pentru domeniul de presiune redusă, dar la valori mari curbele se
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
adică mobilizarea sângelui (în limitele de funcționare eficace a mușchiului neted). 15.2. Caracterele circulației venoase In fiziologia circulației venele nu reprezintă doar simple căi de întoarcere. Având o complianță mare, sectorul venos realizează o stocare și furnizare de sânge variabilă, returul venos influențând debitul cardiac (fig. 47). Legea inimii descrie reglarea intrinsecă, heterometrică, a forței de contracție ventriculare de către presarcină (volumul telediastolic), ce depinde la rândul său de întoarcerea venoasă. Circulația venoasă face parte din sistemul de joasă presiune, alături de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
întâmplă rar o direcționare a sângelui dintr-o regiune pulmonară către alta (hipoxia alveolară localizată); în această situație are loc o reducere a presiunii menținând în activitate inima dreaptă pentru a asigura schimbul gazos pulmonar. Presiunea în capilarele pulmonare este variabilă; ea se situează la ~ ½ din presiunea arterială și venoasă pulmonară; mai mult presiunea se reduce în patul capilar pulmonar. Cu certitudine presiunea de-a lungul circulației pulmonare este de departe mai simetrică decât în circulația sistemică. In plus, presiunea în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
unistratificat, ce pare mai puțin specializat decât cel al tubilor distali. Citoplasma este clară iar limitele celulare sunt distincte. Ducturile colectoare se unesc și devin din ce în ce mai mari pe măsură ce coboară prin zona medulară. Epiteliul tuburilor colectoare are caracteristica aparte de permeabilitate variabilă pentru apă, sub controlul hormonului retrohipofizar ADH. Tubii colectori se unesc și formează ductele papilare, numite și canalele lui Bellini. Acestea transportă urina finală până la nivelul papilelor, situate în vârful piramidelor renale. Acestea se deschid la nivelul calicelor mici. 25
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
105). Acizi și bazele organice secretate la nivelul tubilor proximali includ substanțe endogene (săruri biliare, adrenalină, AMPc, creatinină, dopamină, hipurați, noradrenalină, oxalați, prostaglandine, steroizi și urați), precum și medicamente (penicilina, sulfonamidele, etc.), secreția fiind deseori competitivă. Toate acest substanțe au afinitate variabilă dar înaltă pentru un sistem secretor acido-bazic organic din tubul proximal, ce prezintă o cinetică de saturație cu maximum de transport (Tmax). Secreția cationilor organici este analogă cu cea a anionilor. ATPaza Na+/K+ menține gradientul de Na+ și interiorul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
starea de hidratare preexistentă a organismului, efortul fizic precum și aspecte sociale ce presupun reducerea aporturilor sau creșterea acestora. În condiții normale, aportul zilnic de apă al unei persoane obișnuite este de aprox. 1500 ml. Pierderile pot fi și ele extrem de variabile, în funcție de condiții. In condiții normale, prin materiile fecale se pierd cantități reduse de apă (100 ml), dar în condiții patologice (vomă, diaree) se pot pierde cantități foarte mari de apă și electroliți, care pot duce foarte repede la dezechilibre periculoase
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
rinichiului de a-l elimina sau recupera în funcție de necesități. Aproximativ 60% din calciul circulant este liber în plasmă și poate fi filtrat la nivel glomerular, restul fiind cuplat cu proteinele plasmatice. La nivel renal, calciul filtrat este reabsorbit în măsură variabilă, dar nu există secreție tubulară de calciu. Controlul eliminărilor renale de calciu se realizează mai ales la nivelul reabsorbției tubulare, care crește în condiții de hipocalcemie sau scade în situația în care calciul plasmatici este crescut. Pe de altă parte
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
subliniată ideea că aceste fenomene sunt, de cele mai multe ori, produsul, inovația vorbirii unei singure persoane, ulterior fiind acceptate de ceilalți membri ai comunității. De la Ferdinand de Saussure încoace, lingviștii fac deosebirea dintre vorbire (fr. parole), care are caracter individual și variabil, și limbă (fr. langue), termen care desemnează sistemul general al unei limbi. Se poate spune deci că faptele de acest fel sunt la început fenomene de vorbire, de uz al limbii (apar în vorbirea unui individ) și devin fapte de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
La acea vreme laboratorul beneficia de curent electric. Subvenția anuală destinată aparaturii esta de 1500 de mărci (1875 de franci francezi). Pe lângă cele achiziționate, existau aparate care au fost construite în laborator. Dotarea era compusă din discuri turnante de mărimi variabile, care foloseau la studiul senzațiilor vizuale, și care prin învârtire producea amestecul culorilor, dintr-un spectroscop, un heliostat, o serie de prisme și lentile și un aparat pentru studiul iluziilor geometrice (Henri, 1993, p. 609). Pentru studiul senzațiilor auditive, laboratorul
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
puritate mărită cu oscilații variind pe secundă între 32 nm și 1032 nm. De asemenea, existau două aparate de produs zgomote de intensitate diferită. Unul din aparate realiza acest efect prin căderea unei bile pe o planșetă de la o înălțime variabilă, măsurată cu exactitate, altul, construit în laborator, producea zgomotul prin lovirea bilei unei pendule pe o suprafață plană situată în planul median al pendulei. Schimbarea unghiului de lovire făcea să se producă zgomote de aceeași natură, dar de intensitate diferită
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
o lucrare originală, puteau să-și prelungească activitatea în laborator, rămând uneori până la miezul nopții sau chiar până dimineața. Se permitea ca o parte din stagiari să vină în laborator și în timpul vacanțelor. Deși durata de realizare a lucrărilor era variabilă, rar se întâmpla ca aceasta să fie sub șase luni, media fiind de un an și câteva luni. Toate lucrările din laborator erau publicate în cunoscuta revistă Philosophische Studien, din care au apărut (până în anul 1893) 8 volume de câte
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
concomitent, foarte clară. Reprezintă un cerc, colorat mai puternic la centru și mai slab la periferie. Delimitarea exactă a marginilor se face printr-o linie circulară. Subiectul își exteriorizează cromatismele sale prin proiectarea pe peretele din față, la o distanță variabilă. Totuși, în timpul cercetărilor s-a luat distanța de trei metri, distanță justificată ca fiind cea mai distinctă la vedere pentru subiect. Se constituie un cerc, încadrat în roșu intens, apreciat pentru numărul doi. Imaginea rezultată este a unui cerc alb
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
mai importante realizări în domeniu și nu parcurgerea conținutului lor de către autor în vederea întocmirii acestei cărți. Observăm cu ușurință că preocuparea științifică pentru această temă este una perenă, ea fiind consemnată înaintea apariției lucrării psihologului experimentalist român, chiar dacă cu intensitate variabilă. În prima jumătate a secolului XX, preocupările pentru sinestezie au scăzut în intensitate, fără să dispară, ele extinzându-se progresiv în a doua jumătate și la începutul secolului XXI. Extinderea este evidentă și în domeniile noi de cercetare. Din parcurgerea
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
distribuit în întregul organism, sistemul nervos vegetativ este reprezentat de centrii, ganglionii, fibrele și plexurile nervoase care asigură inervația organelor interne prevăzute cu funcții de menținere a echilibrelor homeostazice indispensabile reacțiilor adaptative de reglare, apărare și control a activității organo-vegetative variabile create de solicitările mediului extern sau intern. Aproape toate organele și funcțiile organismului uman sunt dependente de activitatea și integritatea morfo-funcțională a sistemului nervos vegetativ de la aparatul cardiovascular, tractusul gastrointestinal, aparatul excretor și organele urogenitale, la reglarea metabolismului, temperaturii și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
echilibrul dinamic al funcțiilor somato-vegetative și comportamentale ale organismului. I.1.2. PARTICULARITĂȚI MORFO-FUNCȚIONALE EXTRANEVRAXIALE Sistemul nervos vegetativ este reprezentat de centrii, ganglionii și fibrele nervoase care asigură inervația organelor prevăzute cu funcții vegetative, de întreținere și adaptare la necesitățile variabile ale organismului. Spre deosebire de segmentul cerebrospinal somatic, al cărui principal rol este de a asigura motilitatea voluntară și sensibilitatea externă, necesară relațiilor reciproce dintre organism și mediu, sectorul vegetativ al sistemului nervos realizează adaptarea funcțiilor vitale (circulație, respirație, digestie, excreție etc.
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a sistemului nervos, sistemul organo-vegetativ este reprezentat de ansamblul neuronilor motori, senzitivi și de asociație, care asigură legăturile morfo-funcționale dintre centrii cerebro-spinali de reglare și coordonare a activității organelor interne efectoare prevăzute cu funcții de întreținere și adaptare la necesitățile variabile ale organismului fără participare conștientă. Clasic, se admite că sistemul nervos al vieții vegetative este alcătuit din două sectoare complementare, ce aparțin parasimpaticului cranio-sacrat și simpaticului hipotalamo-ponto-spinal (toraco-lombar). Pe plan anatomic, sistemului nervos organo-vegetativ i se distinge o componentă centrală
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cele trei tipuri de celule se găsesc în proporție de 27%, 50% și 23%, în timp ce în ganglionul stelat raportul este de 17%, 67% și, respectiv, 16%. I.2.1.8. Simpaticul laterovertebral Lanțul ganglionar laterovertebral este format dintr-un număr variabil de ganglioni (în medie 22 perechi) și fibre intermediare de legătură, care se întind de o parte și de alta a coloanei, de la prima vertebră cervicală până în regiunea coccigiană. Fibrele preganglionare emanate de coloana intermediolaterală a măduvei dorsolombare părăsesc axul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
creier. Asemănător nucleilor intranevraxiali, ganglionii sunt formați din enteroneuroni aferenți și eferenți asociați prin interneuroni în microcircuite locale și din enteroglie. În ansamblu, SNE are organizare reticulară, microganglionii săi fiind asamblați prin cordoane interganglionare în plexuri cu morfologie și topografie variabilă care se regăsesc în toate straturile pereților tubului digestiv TA. Microganglionii sunt alcătuiți din populații neuronale heterogene și fibre nervoase compactate de celule enterogliale. Cordoanele nervoase plexuale sunt mănunchiuri de fibre nervoase formate din axoni intrinseci ai neuronilor enterici Dogiel
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
migratorii ale intestinului subțire și, în esență, constă din contracții și relaxări succesive în sens oro-anal a musculaturii tubului digestiv. Aparent simplă, această activitate implică un aparat neuromotor complex, capabil să reacționeze prompt și adecvat la necesități funcționale locale extrem de variabile, în permanentă schimbare (9, 31, 36). Acesta este format din enteroneuroni aferenți și motori, interneuroni și CIC organizați în microcircuite parietale cu o sinaptologie complicată, încă incomplet elucidată (fig. 20). Microcircuitul mișcării peristaltice, de tip arc reflex, aparține predominant plexului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]