3,866 matches
-
E.A. Hoebel, E. Frost, 1976, pp. 52-54) Miturile „marii treceri” În unele sisteme mitologice sau religioase, „marea trecere” este prezentată ca o călătorie plină de dificultăți, la capătul căreia sufletul va descinde Într-un spațiu al odihnei veșnice. Chiar dacă cei vrednici au parte de un statut privilegiat, diferența de acces la un asemenea tărâm Între cei aleși și ceilalți nu constituie axa majoră a constructelor mitologice: Oedip Își scoate ochii, pentru că pe Câmpiile Elizee Își va Întâlni mama și nu are
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Îndoita învinuire sau tribunale, în acuzațiile aduse Retorului Sirian de către personajul simbolic Dialogul tradițional: "Înainte vreme eram serios, interesându-mă de zei, de tainele naturii și de mișcarea universului [..] Cel pe care-l învinuiesc mi-a smuls masca tragică și vrednică de cinste și, în schimb, mi-a pus pe față o mască de comedie, satirică [...] În cele din urmă, s-a dus de l-a dezgropat pe un oarecare Menipp, un cinic de demult [...] și mi l-a adus pe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Pentru ca deruta și surpriza să fie totale, la nivelul receptorului sunt manipulate și distorsionate până și reacțiile fiziologice firești, spectatorul confruntat cu imaginea artistică adecvată absurdului fiind constrâns să accepte că, de fapt, "comicul este tragic, iar tragedia omului e vrednică de luat în râs"9. În aparență simplu gest demolator, germinând din gratuitul instict ludic, utilizarea absurdului ca material estetic în redarea particularului, vizează, de fapt, dezvăluirea intuitei omniprezențe a absurdului însuși, revelat și neutralizat prin intermediul comicului exorcizator. Asupra acestui
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
marcată de suferințe, probe, dificultăți, piedici. Accesul spre lăcașul spiritual de la marginea Bucureștiului presupune traversarea unui veritabil "infern de praf și de mirosuri"107, a cărui descriere este demnă de condeiul dantesc: Mai întâi de la barieră dai de o murdărie vrednică de cei mai originali africani; colea niște băieți la o cârciumă toacă fel de fel de cărnuri pentru cârnați, un vârtej de muște roiește împrejur; dincoace niște hârdaie cu struguri borșiți din cari un zaplan cu mâinile pline de zeamă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o placă de bronz sunt gravate versurile din Mi ultimos adios, nemuritor poem Închinat patriei sale de Rizal, În celula sa, Înainte de execuție: Adio patrie adorată, țărm pururi Îndrăgit de soare, Perlă a mării Orientului, paradis pierdut. Mai străluciți și vrednici, mai În floare, O, triștii-mi ani aș vrea să fi putut Cu-adâncă bucurie a-ți pune la picioare... Poposim câteva clipe În metaforica grădină chinezească, apoi Încercăm să descifrăm simbolistica și farmecul grădinii japoneze. Aleile simetrice ale parcului
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
lipsiți de Hristos. Dar și atunci, dacă ei nu cer și nu acceptă Sfânta Împărtășanie, nu trebuie să li se dea. Dorința stăruitoare, liberă a credinciosului, spovedania cu căința și dezlegarea duhovnicului, Îl fac pe fiecare fiu al Bisericii Ortodoxe vrednic de Prea Curatele Taine. Iată și alte condiții fixate de Sfinții Părinți și de Biserică pentru primirea Sfintei Împărtășanii. Credinciosul este dator să-și cerceteze conștiința sa dacă și-a mărturisit toate păcatele la duhovnic, dacă nu a ascuns vreun
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Maria Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92299]
-
pahar, ca cel ce mănîncă și bea cu nevrednicie, osândă Își mănâncă și bea!” La fel și Sfinții Părinți nu stabilesc exact de cîte ori pe an să ne Împărtășim, ci cum să ne pregătim mai bine pentru a fi vrednici de cele sfinte. Știm cu toții că precum trupul are nevoie de hrană ca să nu moară, tot așa și sufletul, la rândul lui, are nevoie de cele ale sale: rugăciunea și toate cuvintele ce sunt adevărate și sfinte. ,,Tu nu ești
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Maria Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92299]
-
iar ca scop sfințirea credincioșilor, care, prin acestea, dobândesc iertarea păcatelor și moștenirea Împărăției cerurilor. Dumnezeu ne dă În dar toate cele sfinte, fără ca noi să-i dăm nimic În schimb, Însă El ne cere neapărat să ne facem vrednici de a le primi și a le păstra, căci nu face parte de sfințire decât celor ce s-au pregătit În felul acesta. Se cuvine deci ca, la primirea Sfintelor Taine, să ne Înfățișăm pregătiți și cu vrednicie.
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Maria Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92299]
-
Ardealul, vol. I: Ținuturile de pe Olt, vol. II: Ținuturile de pe Mureș, Brașov, 1911-1913. Repere bibliografice: Andrei Bârseanu, Istoria școalelor centrale române gr. or. din Brașov, Brașov, 1902, 588; Silvestru Moldovan, „Almanahul scriitorilor de la noi”, 1914, 111-118; Vasile C. Osvadă, Un vrednic gazetar ardelean: Silvestru Moldovan, „Almanahul presei române”, 1926, 82-84; Petrea Dascălu (Ion Agârbiceanu), Amintiri recunoscătoare, LU, 1935, 46; Ion Breazu, Literatura „Tribunei” (1884-1895), DR, 1934-1935; Dicț. lit. 1900, 585; Dicț. scriit. rom., III, 271-272. C.Bz.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288226_a_289555]
-
eu. Ai ieșit cu oile la păscut? -M-a trimis tătuca să le mai port! Îmi răspunse el serios, cu glasu-i subțire și peltic; și se opri. Oile se opriră și ele și întoarseră capetele spre călăuzul lor. -Dar tu ești vrednic, bre Niculăeș, să porți un cârd de oi? -He, sunt eu vrednic; dar acum n-am ce purta, sunt supărat... -Cum se poate? Și de ce, mă rog? -De ce?... pentru că în primăvara asta tot neau căzut din oi; ș-acum
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
mai port! Îmi răspunse el serios, cu glasu-i subțire și peltic; și se opri. Oile se opriră și ele și întoarseră capetele spre călăuzul lor. -Dar tu ești vrednic, bre Niculăeș, să porți un cârd de oi? -He, sunt eu vrednic; dar acum n-am ce purta, sunt supărat... -Cum se poate? Și de ce, mă rog? -De ce?... pentru că în primăvara asta tot neau căzut din oi; ș-acum am rămas numai cu acestea șase..." Cerințe: 1. Realizează lectura textului utilizând
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
și nu într-o tragedie: daca "rațiunea [lui Lear] este bolnavă" (după cum se auto-ironiza Hamlet) sau daca Lear a înnebunit cu adevarat, atunci el nu mai poate fi considerat responsabil pentru acțiunile sale. Astfel, personajul nu mai este tragic, ci vrednic de milă. A.C.Bradley este în favoarea interpretării care îi atribuie lui Lear destulă demnitate pentru a ajunge la un moment de revelație, privilegiu a ceea ce Aristotel numea "descoperire", cînd mintea Regelui smintit se luminează după o noapte petrecută în sălbăticie
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
în întregime (de exemplu, la final, bufonul lui Lear interpretează o elegie la flaut), ideea ei a fost redata cu acuratețe, cel puțin din punctul de vedere al mîntuirii creștinești. Regele lui Kozintsev era un bătrîn uscat, supus ispitei și vrednic de toată milă. Kozintsev a regizat și o versiune teatrală în Uniunea Sovietică și s-a gîndit îndelung la semnificațiile piesei. În acest caz Regele Lear a fost tradusă cu succes dintr-o limba în altă și dintr-un limbaj
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
GLOUCESTER: E lordul Kent; să-l ții minte de acum încolo că pe cinstitul meu prieten. EDMUND: Slujirea mea o-nchin domniei-voastre. KENT: Vreau să-mi fii drag, să te cunosc mai bine. EDMUND: Șir, mă voi străd să fiu vrednic. GLOUCESTER: A fost 'n-afara țării nouă ani, si va pleca din nou. Sosește regele. (Trîmbițe. Intra Lear, Cornwall, Albany, Goneril, Regan, Cordelia și suita) LEAR: Gloucester, condu pe domnii Franței și Burgundiei. GLOUCESTER: Da, stăpîne. (Ies Gloucester și Edmund
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
pe cel ce m-a făcut, Ți-am spus avutu-i tot. (Către regele Franței) Mărite rege, De dragostea-ți n-aș vrea să mă despart Te-unind cu ce urăsc, deci te conjur, Întoarce-ți dragul pe-un mai vrednic drum, Decît spre cea pe care firii-i e rușine S-o recunoască-a ei. FRANȚA: Foarte ciudat, Că ea ce pînă-acum ți-era odor, Miez laudei și vîrstei un balsam, Preabuna, dragă, în așa scurt timp A fapt ceva
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Brav de-al meu drept, mă și reped la el, Ori speriat de larma ce-am făcut, Deodat fugit-a. GLOUCESTER: Fugă cît de mult, Nu-n țara asta va scăpa neprins, Iar prins, e mort. Ducele,al meu stăpîn, Vrednic patron și prinț, spre sear' e-aici: De el îndrituit, voi proclama Că cine-l află va lua răsplată, De-aduce pe-ucigașul las la stîlp; Cine-l ascunde, moartea. EDMUND: Cînd am cercat să-l scot din gîndul lui
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
o captivă și patul lui temnița mea, de a cărui căldură dezgustătoare eliberează-mă, si ia-i locul pentru osteneală ta. A ta soție aș vrea să spun iubitoare supusă, Goneril." O, nemăsură-n voii femeiești! Complot în contra vieții soțului ei vrednic, Si schimbu-i, frate-meu! Aci-n nisip Am să te-acopăr, sol nelegiuit De lubrici ucigași; cînd va fi timpul, Cu blestemat ast scris lovi-voi ochii Ducelui sortit morții. Pentru el e bun De moartea și solia ta să
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
ale oamenilor sovietici, constructori ai comunismului, succesele popoarelor din țările de democrație populară (...). Este limpede că, dat fiind specificul revistei, printre numeroasele mijloace de concretizare a obiectivelor pe care și le-a înscris în program, Flacăra utilizează cu precădere reportajul (...). Vrednic de luat în seamă este, alături de multe altele, reportajul semnat de Cornel Bozbici, în nr.6 al Flăcării. Este vorba de Cincisutistul. Autorul a izbutit să deseneze personalitatea stahanovistului Ștefan Lungu (...). E un merit incontestabil al colectivului redacțional al revistei
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
a sluji artistic prezentarea tipicului, metode de care s-au slujit Rembrandt și Shakespeare, Balzac și Gogol, Tolstoi și Gorki. M-am bucurat nespus citind raportul tov. Malenkov (...). Așa, în lumină, continuăm înaintarea, urcușul greu spre culmile realismului, ale artei vrednice de poporul nostru”. În loc de concluzie privind proza anului 1952, să citim încă un comentariu al lui Petru Dumitriu 45. Printre altele, să reținem noul deziderat ideologic - care va face o îndelungă carieră și în plan artistic -, umanismul socialist, viziune, concepție
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
artei la muncă, la studiul aprofundat al vieții, a făcut apel să luptăm fără cruțare împotriva putregaiului, minciunii, să scoatem la iveală calitățile sufletești și trăsăturile tipice pozitive ale caracterului cetățeanului sovietic de rând, să creăm imaginea sa clară, artistică, vrednică de a sluji drept exemplu și obiect de imitare pentru oameni». Un lucru se cade să fie subliniat. Opera educativă a literaturii nu decurge decât din faptul că literatura aparține sferei frumosului. Educativ este frumosul iar lipsurile politice ale unei
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
e un poet de talent se vădește și în ultima sa lucrare, Urmașii lui Roaită. Sunt aici pasaje de o mare frumusețe. (...) Ștefan Iureș a vrut să ilustreze înalta idee a continuității luptei pentru fericirea poporului. Tineretul de azi este vrednicul urmaș al eroilor comuniști, dacă prin atitudinea sa în muncă se arată demn constructor al socialismului și luptă pentru idealurile pentru care au luptat și au murit comuniștii. Poetul urmărea în această parte să facem cunoștință cu eroii și să
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dintre cei mai experimentați și influenți delegați, George Mason, gîndea la fel: "Din cauza naturii umane, putem fi siguri că aceia care au puterea în mîinile lor o vor spori întotdeauna atunci cînd au posibilitatea..."2 Oricît de înțelepți și de vrednici ar fi la început, cînd preiau puterea, membrii unei elite conducătoare căreia i s-a încredințat puterea de a guverna un stat, peste cîțiva ani sau cîteva generații este posibil să abuzeze de ea. Dacă istoria omenirii ne oferă vreo
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
revistei „Orizont”, M. practică de ani și ani gazetăria literară, recenzia, cronica, interviul, dar îndărătul preocupărilor pentru actualitate rămâne preocuparea teoretizantă. El este unul dintre cei trei-patru „doctrinari” ai generației ’80 (alături de Ion Bogdan Lefter, Radu G. Țeposu, Ioan Buduca), vrednic comentator al congenerilor, însă pasiunile literare îi sunt cu mult mai cuprinzătoare. Debutul său editorial era așteptat cu mult interes de critica de întâmpinare. În loc să alcătuiască o culegere de cronici, autorul a preferat - în De veghe în oglindă - ușa principală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
dacă nu voiai să pleci în străinătate, dacă nu voiai deci niște drepturi elementare, care în comunism erau recompense și privilegii, era mult mai avantajos să nu fii membru PCR. Dorin Popa: Pentru că ai fost atât de cumințel și de vrednic, îți voi povesti un episod pe care mi-a fost jenă până acum să ți-l spun. Din păcate, nu i-am avut profesori, în prima studenție, pe cei doi. D-lui Adrian Neculau abia la masterat, târziu, i-am
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
care m-a înnobilat cu prietenia sa, era membru, că nu am discutat niciodată despre asta? Ah... iar satul lui Vasile Lupu se numește Corni, comuna Liteni. Am fost de mai multe ori în casa mamei sale, o femeie foarte vrednică și care s-a stins, la 93 de ani, anul trecut. La căpătâiul mamei lui Vasile, m-am întâlnit cu P.S. Pimen, om vrednic și drag, bun prieten al iubitului părinte Galeriu, duhovnicul și părintele meu. Vasile Lupu mi-a
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]