4,573 matches
-
Dar respirația lui, sau concentrarea lui, sau forța lui interioară produceau un efect inimaginabil asupra naturii. Biciuite de vânt, valurile deveneau mai mari. Spuma lor acoperea deja toată plaja de nisip. Ștefănel lăsă brațele, foarte Încet, ca niște aripi de vultur obosit de zbor. Apoi le ridică, așa cum ar fi ridicat o greutate inumană. Greu. Lent. Cu mușchii umerilor tremurând. Valurile crescură. Vântul deveni geamăt al mării. Geamătul deveni vuiet. Cerul se Întunecă. Lumina zilei scăzu, scăzu, până deveni o biată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu și-au mai dat seama cînd au ajuns la marginea prăpăstiei și au căzut cu toții în hău. Uraaa! strigă Nuțu ridicînd brațul liber în sus. Dar îndată după aceea au prins și turcii aripi și s-au transformat în vulturi negri, care fug de soare. For-for-formidabil! se cruci Nuțu. Așa scrie acolo, așa v-am spus și eu, încheie Bărzăunul, ca și cum s-ar fi temut să nu-l scoată cineva vinovat pe el de răpirea domniței. Toți rămaseră tăcuți, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Toți rămaseră tăcuți, privind înfiorați spre înălțimile înspăimîntătoare ale peretelui de stîncă. Nu credea nimeni că s-ar fi putut întîmpla cu adevărat așa cum povestise Bărzăunul, dar, fără să vrea, fiecare făcu o legătură între turcii care fuseseră transformați în vulturi și păsările acelea mari și negre ce se zăreau zburînd în jurul culmii. Totul părea o nesfîrșită poveste... chiar și prezența lor în acele locuri... Bărzăunul mai așteptă cîteva clipe, pentru a asculta părerea celorlalți despre cele povestite, dar, văzînd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
jeratic unde se frigeau păstrăvi mulți și mari, iar zgomotul neîncetat al apei îi făcea să întoarcă mereu capul spre bulboana unde se zbenguia atîta ispită. Și parcă nici țancurile munților, nici cascadele cu multicolorele lor jocuri de ape, nici vulturii care se legănau peste culmi nu mai aveau farmecul dinainte. Nimic nu-i mai atrăgea așa de mult. Iar dintre toți, cel mai tăcut și mai posac devenise Nuțu. Mergea în urma tuturor, preocupat parcă de teama ca nu cumva vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
vom descoperi ceva fantastic... Pe cuvînt! Ești aiurit total! izbucni Vlad. Cum te mai poate asculta cineva? Păi, mă, Bărzăune, tu ne crezi pe noi cu creier de broască? Oum o să ne cățărăm noi pînă la înălțimea aceea, unde numai vulturii ajung? Ori vrei să cădem cu toții în prăpastie? Ș-apoi, intră și Virgil în discuție, ce-ți închipui tu că putem descoperi în găurile acelea?... Cuiburi de vulturi!... Lilieci ori păianjeni!... Altceva ce putem găsi? Cine s-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
broască? Oum o să ne cățărăm noi pînă la înălțimea aceea, unde numai vulturii ajung? Ori vrei să cădem cu toții în prăpastie? Ș-apoi, intră și Virgil în discuție, ce-ți închipui tu că putem descoperi în găurile acelea?... Cuiburi de vulturi!... Lilieci ori păianjeni!... Altceva ce putem găsi? Cine s-ar fi putut urca pînă acolo să ascundă "comorile" pe care le visezi tu? Măi oameni buni, reluă foarte convingător Bărzăunul, deși un expert ar fi putut descoperi în vocea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
înainte ca ea s-o fi atins. O fracțiune de secundă se zări un vestibul inundat de lumină, apoi ușa se închise. Se scurseră cinci sau zece minute. În sfîrșit, un bărbat cu un nas coroiat ca un cioc de vultur apăru pe o altă ușă și-l cântări din ochi pe Gosseyn. Tonul cu care i se adresă mustea de sarcasm: ― Aha, iată-l pe individul periculos. Insultă fără importanță. Gosseyn trecu în revistă caracteristicile fizice ale necunoscutului, și sensul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nu Crang. Să fi fost Prescott, și tot era mai bine; Dar nu, era Thorson. Giganticul dominator, cu ochi verzi, cu trăsăturile puternice ale chipului parcă cioplit ca în piatră, cu nasul acvilin ce-l făcea să semene cu un vultur cuceritor; buzele sale abia dacă puteau schița un surâs, iar nările îi palpitau vizibil în ritmul respirației. Cu o mișcare ușoară din cap îi indică lui Gosseyn un fotoliu. El, personal, nu se așeză. Întrebă cu un aer interesat: ― Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Constantin nu-l mai putem controla la bârlogul lui, că ne atacă din spate garnizoana de la Cetatea Neamțului. Fără ariergardă, mișelul ne lovește și pe noi, bravii mei căpitani. Așa că mai întâi va trebui să pălim acolo, la cuibul de vulturi de la cetate... Să-i nimicim pe toți, până la ultimul mișel! Și bogățiile toate să le confiscăm. Ordon strângerea corturilor! De îndată ridicăm întreaga tabără. Oștenii să nu rămână în urma convoiului, că-i paște pericolul să fie capturați de către cetele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
păduroși, precum erau cunoscuți încă din negura vremii. Odată cu pădurile, nemilosul a spulberat din calea sa și toate sălașurile cu oameni cu tot. Destul că prin acele locuri nu se mai auzea nici țipenie de om. Numai corbii croncănind și vulturii dădeau târcoale plaiurilor de altădată pline de viață. Tu Mălină! Tu să știi că trebușoara cu Balaurul nu-i lucru de șagă! Anunță băieții să-mi mâne de la saivanul de pe Măgura doi huțuli de trei ani cu tot cu tarnițe și căpestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
că înaripatele vitraliului meu au dispărut lăsînd cerul mării pustiu. Pătrund pentru o clipă în visul tînărului V. și descopăr și acolo o stranie pasăre neagră planînd în juru-i. Surprind pentru cîteva clipe privirea acesteia și tresar speriat. E un vultur cu ochii ficși și pupilele liniare ca la reptile. Nu țipă, își înclină capul ritmic în zbor pentru a privi mai bine. Îi spuneam destul de recent Doctorului că, dacă un aparat fantastic ar înregistra concluziile la nivelul istoriei, din pîlnia
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-îl întreabă el. „-Cred că mai degrabă ai nevoie de un psihiatru.” „-Apare și psihiatrul” -îi răspunde tînărul V. fericit și sterp ca o lehuză. „-Ești și tu personajul meu!” Dar tresare imediat pentru că surprinde, ca o imagine suprapusă, chipul vulturului reptilian foarte aproape de sine, gata să-l înhațe pe cînd aici, în vitraliu, păsările își iau zborul pe traiectorii năucitoare, țipînd speriate. Dincolo de sticla timpului Doctorul îl întreabă din nou: „-Tu știi de ce te vînează lumea? Pentru că ești dezertor iar
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
încolonați, să-i servească, să-i întrețină starea tonică de luptă. Pe tine te-a castrat. A avut grijă să-ți sterilizeze zbaterea căci revoltații au șansa resemnării dar nu se pot înmulți.” V. tînăr privește îngrozit în gol la vulturul pe care acum nu-l mai pot deosebi de propria mea pasăre violet. Pare că se apropie și nu zboară ci aproape înoată într-o plasmă mustind de săruri. “Și răzbunarea asta barbară te satisface?”-reia Doctorul. “-Nu te știam
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
gâtului le stă bine. În general, eu nu prea reușesc să mă uit la un astfel de bărbat fără să-mi reprim o gri masă de dezgust. Pentru că zgârciul ăla ieșit foarte în afară mă duce cu gândul la un vultur. Un vultur din Cărțile junglei. Mai ales atunci când respectivul băr bat nu e bărbierit de câteva zile și o mulțime de țepi aspri îi înconjoară protuberanța, dându-i un aspect de arici. Ei bine, el se bărbierește destul de rar. Și
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
stă bine. În general, eu nu prea reușesc să mă uit la un astfel de bărbat fără să-mi reprim o gri masă de dezgust. Pentru că zgârciul ăla ieșit foarte în afară mă duce cu gândul la un vultur. Un vultur din Cărțile junglei. Mai ales atunci când respectivul băr bat nu e bărbierit de câteva zile și o mulțime de țepi aspri îi înconjoară protuberanța, dându-i un aspect de arici. Ei bine, el se bărbierește destul de rar. Și chestia e
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
O hazna plină de căcat. Un imens balast. O uriașă inerție, mai puternică decât impulsul mișcării, ar sufoca orice urmă de progres și, în cele din urmă, chiar de viață. Memoria este și lanțul care ne priponește de stâncă și vulturul care ne sfâșie ficatul. în schimb, amnezia e sinonimă cu libertatea. Uitarea te detașează de... Nu cred că ai dreptate, îl întrerupse Filip. O lume lipsită de memorie ar avea același sfârșit ca și o lume lipsită de uitare. Dar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pământ. Cu creerul și cu sufletul Înfipte adânc În idei, În plăsmuirea altor și altor povestiri pentru legănat, pentru calmat lumea. Idei, În care el pătrundea, liber, penetrându-le miezul, cu o ușurință de nedescris, iar, de acolo, ca un vultur, aflat veșnic la mare Înălțime, caută, și tot caută, și dacă nu cumva mai caută și acum, adevărul. Marele adevăr, care, de regulă, se ascunde, cu atâta dibăcie, dincolo de putința omului de a-l depista și cuceri. Îl căuta, parcă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
să-ți dau nici o notă, pentru că nu există nici o cifră care să exprime totala dumitale neștiință... Și zero ar fi prea mult! Cred că și dumneata ești de acord! Ca să debiteze cineva astfel de inepții, este ca și cum ar spune că... vulturul, care este cea mai mare pasăre de pradă, vede cu coada... sau ceva cam în felul ăsta, înțelegi dumneata? Nu tot ce zboară se mănâncă, domnule, și nu tot ce se mănâncă are gât, să ții minte de la mine! ― Vă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ai vizitatorului, Împodobiți cu catarame strălucitoare și pinteni de alamă ce zdrăngăneau la fiecare mișcare a sa. Pantofii contrastau cu pantalonii negri, călcați la dungă, și cu ciorapii de mătase roșii, pe care se vedea Încrustată o diademă reprezentând un vultur cu ghearele Înfipte În spinarea unui miel. „La ce i-o fi trebuit să poarte pinteni, nu-mi dau seama, gândi Mașa, nu l-am văzut să fi venit călare pe ceva...“ - Da, poate e nevoie și de-un țap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
iar Traian și cu mine de scosul râmelor și de aprobări pentru a avea acces la bălți și alte locuri de pescuit și mai ales la barajele din jurul orașului Bârlad. Pentru această zi s-a stabilit deplasarea la barajul “Cuibul Vulturilor” din apropierea localităților Pogana, Perieni și Ciocani din jud. Vaslui. Orele patru dimineața. O vreme superbă, caldă, senină. Pe cer încă mai sclipeau stelele, care, una câte una, dispăreau odată cu ivirea zorilor. Eu locuiam la circa o sută de metri de
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
credința că sunt pe drumul bun, în ceea ce privește sănătatea mea, un drum bătătorit de miile de persoane care l-au ales, un drum sigur care te ajută să ajungi acolo unde îți dorești. Am primit câte o insignă, care reprezintă un vultur cu aripile deschise, am rămas impresionată. Frumoase momente de viață și Mulțumesc Forever. Eu cred că doar în aceste condiții ne putem reveni și putem elibera presupunerile și pe acei mulți: nu, dacă, sau nu se poate. Dar totul depinde
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
neajutorat, agitând brațele ca niște aripi ciuntite. Apoi Își ridică ușor privirea În direcția În care mulțimea Își Înălțase capul, și‑l zări iarăși pe Simon Magul. Acum silueta i se deslușea clar sub un nor alburiu, aducând c‑un vultur uriaș, numai că nu era vultur, ci om, Își răsfirase brațele și picioarele, deși nu puteai spune, cu mâna pe inimă, că făptura aceea care se apropia de nori era chiar Simon zis Făcătorul de Minuni, Întrucât nu‑i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ciuntite. Apoi Își ridică ușor privirea În direcția În care mulțimea Își Înălțase capul, și‑l zări iarăși pe Simon Magul. Acum silueta i se deslușea clar sub un nor alburiu, aducând c‑un vultur uriaș, numai că nu era vultur, ci om, Își răsfirase brațele și picioarele, deși nu puteai spune, cu mâna pe inimă, că făptura aceea care se apropia de nori era chiar Simon zis Făcătorul de Minuni, Întrucât nu‑i mai puteai distinge trăsăturile chipului. Se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fugă, care‑ncotro, temându‑se să nu cadă pe vreunul din ei trupul care se prăvălea din cer. Urmă o scenă năprasnică. Precum un sac umplut cu nisip jilav când cade din căruța chirigiului sau precum oaia scăpată din ghearele vulturului, tot așa se izbi de pământ și trupul lui Simon Magul. Prima care se apropie fu Sofia Prostituata, credincioasa lui Însoțitoare. Vru să‑i tragă pe ochi șalul pe care i‑l dăduse, dar nu găsi atâta putere, Închizând ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
tu vei fi parfumul lunecător de-acum Pe-a lumilor întinsă tipsie de jeratic. Curând, sub faldul umbrei, nu vei mai desluși Nici recea Astartee, nici încruntata Gee... Doar spuza sidefată în depărtare, și În preajmă, goana unor năluci opiacee. Vulturi de flăcări, aștrii spre tine s-or purta. Vâslirii lor solemne deschide-atunci ferestre Și bea din plin vârtejul stârnit în preajma ta Cum altădată, boarea pădurilor terestre. Respiră, crești mai vastă... în plasma unde doar O singură năvală de năzuinți se-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]