38,404 matches
-
acțiune și de alocare a forțelor militare pentru îndeplinirea acestuia. Planul a fost întocmit de Marele Cartier General, condus de generalul Constantin Prezan, în iarna 1916/1917, coordonat cu comandamentul forțelor ruse din România și aprobat de regele Ferdinand, în calitate de comandant al Frontului român. Deși planul urmărea îndeplinirea obiectivului politic fundamental - eliberarea teritoriului ocupat, planul a trebuit să țină seama și să fie armonizat cu cerințele concrete rezultate din configurația frontului, solicitările aliaților, existența a trei armate ruse pe teritoriul național
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
solicitările aliaților, existența a trei armate ruse pe teritoriul național, având propriile obiective etc. În perioada 2/15-3/16 noiembrie 1916 se desfășoară la sediul Cartierului General francez de al Chantilly o conferință interaliată de planificare, la care au participat comandanții militari șefi sau reprezentanți ai acestora din toate țările Antantei. România a fost reprezentată de colonelul Ioan Rășcanu, fostul șef al Secției operații din Marele Cartier General. Conferința a stabilit proiectul planului general de operații al Antantei pentru anul 1917
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
prim-ministru Ion I.C. Brătianu, însoțit de generalul Constantin Prezan, a efectuat o vizită la Petrograd, iar la începutul lunii mai, generalul Prezan s-a întâlnit, la Moghilev, cu generalii Mihail Alekseev, șeful Marelui Cartier General rus și Dmitri Șcerbaciov, comandantul trupelor ruse din Moldova. În acest context, la începutul lunii aprilie 1917, Comandamentul Frontului Român a decis modificarea planului de campanie inițial, hotărând executarea loviturii principale pe direcția Brăila, de către Armatele 4 și 6 ruse. În urma obiecțiilor formulate de Marele
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
generalii ruși Dmitri Șcerbaciov, Nikolai Golovin, precum și generalul Henri Berthelot, șeful Misiunii Militare Franceze. în cadrul reuniunii au ieșit în evidență concepțiile diferite ale lui Averescu și Prezan, primul propunând ca rolul cel mai important să revină Armatei 2, al cărui comandant era. Ea trebuia să dea lovitura principală la joncțiunea celor două grupuri de armată inamice dispuse din Bucovina până la Oituz și, respectiv, în Munții Vrancei și în Câmpia Siretului, pentru a le putea înfrânge apoi pe părți. După discuții furtunoase
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
ocupau poziții defensive de-a lungul Eendracht. În timpul zilei, o patrulă germană s-a apropiat de insulă, dar a fost rapid alungată de focurile mitralierelor olandeze. Un negociator german a sosit mai târziu și a cerut capitularea apărătorilor insulei, dar comandantul olandez a refuzat să cedeze. După aceea, artileria de câmp și mortierele germane au deschis focul asupra insulei, dar bombardamentul a proivocat pagube neglijabile apărătorilor. Bombardamentul de artilerie a fost urmat de înaintarea infanteriei. Germanii au fost lăsați să se
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
împotriva pozițiilor aliate, iar numeroși soldați aliați au părăsit fără ordin pozițiile de pe malurile canalului. Infanteria franceză a cerut executarea unor bombardamente de artilerie împotriva sectoarelor de concentrare ale soldaților germani, dar precizia artileriei proprii lăsa de dorit, mai mulți comandanți de companii au ordonat retragerea oamenilor din subordine de pe pozițiile inițiale pe altele cu câteva sute de metri mai departe. La scurt timp după aceea, întreaga zonă defensivă ocupată de francezi de-a lungul în sectorul nordic a cedat, ceea ce
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
cursul dimineții, germanii au trimis din nou un negociator care să încerce să îi convingă pe olandezi să capituleze. Olandezii au refuzat din nou să cedeze. După două ore, artileria germană a deschis focul asupra pozițiilr olandeze. În timpul bombardamentului, un comandant de batalion olandez a luat legătura cu superiorii din Middelburg și a cerut instrucțiuni. Comandantul olandez, Henrik Van der Stad, i-a felicitat pentru rezistență și le-a acordat permisiunea să se retragă și le-a ordonat să ocupe noi
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
pe olandezi să capituleze. Olandezii au refuzat din nou să cedeze. După două ore, artileria germană a deschis focul asupra pozițiilr olandeze. În timpul bombardamentului, un comandant de batalion olandez a luat legătura cu superiorii din Middelburg și a cerut instrucțiuni. Comandantul olandez, Henrik Van der Stad, i-a felicitat pentru rezistență și le-a acordat permisiunea să se retragă și le-a ordonat să ocupe noi poziții pe insula Schouwen-Duiveland. Mai târziu în aceeași zi, insula Schouwen-Duiveland a fost atacată de
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
germanii și-au concentrat atenția asupra orașului Vlissingen. Ei au început să se apropie de oraș și nu au întâmpinat vreo rezistență până când până când au ajuns la periferia. O bună parte a unităților franceze și olandeze începuseră deja evacuarea. Totuși, comandantul francez, generalul Deslaurens, a reușit să organizeze o linie defensivă cu militarii care rămăseseră încă în oraș. Apărătorii au fost rapid alungați de pe poziții, iar generalul Deslaurens a fost ucis în luptă. Deslaurens a fost singurul general care a murit
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
17 mai, devenise clar că germanii reușiseră să cucerească întreaga Zeelandă, mai puțin Zeeuws-Vlaanderen. Bătălia din jurul Sloedamului era încă în plină desfășurarea, dar unitățile olandeze din vestul Walcheren începuseră să ceară informații de la Statul Major cu privire la oportunitatea unei capitulări. După ce comandanții locali nu au reușit să ia legătură cu superiorii, în principal datorită distrugerii liniilor de comunicație din timpul bombardamentului asupra Middelburgului, unități izolate au început să ia inițiative pentru capitulări locale. Van der Stad a fost întrebat în mod repetat
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
s-a deplasat pe drumul de la est de Middelburg, drum pe care trupele germane se deplasau spre sud. El a fost transportat la un hotel din apropiere de Vlissingen, unde el l-a informat în mod oficial pe "SS-Standartenführer" Steiner, comandantul regimentului SS, despre capitularea trupelor olandeze din Walcheren și Zuid-Beveland. Noord-Beveland nu era parte a armistițiului dar, în dimineața zilei de 18 mai, un negociator german le-a adus apărătorilor olandezi vestea capitulării din alte regiuni. În aceste condiții, forțele
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
sudul Ucrainei. Ca atare, atât Guvernul României cât și Aliații au devenit progresiv interesați de ceea ce se întâmpla la est de Prut, ultimii îndemnând autoritățile române să trimită trupe în Basarabia. Același îndemnuri au venit atât din partea generalului Dmitri Șcerbaciov - comandantul rus al Frontului din Moldova (care a precizat că trupele vor fi retrase după îndeplinirea misiunii acestora) cât și în mod aparent paradoxal din partea Puterilor Centrale, interesate să flexibilizeze pe românii angajați în negocierile de pace de la Focșani, prin oferirea
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
plece de la Socola în 3 trenuri consecutive și să ajungă în capitala Basarabiei dimineața, pentru a dezarma elementele turbulente și a aresta capii acestora. Alături de cele 3 batalioane ar fi urmat să fie personal local din Chișinău, pentru a da comandanților informații în legătură cu punctele locale de interes (depozite, locuințe ale conducătorilor, localuri ocupate de trupe). De asemenea, în dotarea transporturilor de trupe ar fi urmat să fie material și echipe de cale ferată, precum și personal și material de poștă și telegraf
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
le convinge să se întoarcă în cazărmi, încercarea acestora a eșuat. Voluntarii ardeleni au avut asupra lor numai câte 5 gloanțe de fiecare, rezervele de muniție fiind depozitate într-un vagon. Având ordinul de a evita o înfruntare cu bolșevicii, comandantul eșalonului - colonelul Popescu, a decis să debarce trupa pe peron cu arma la picior pentru a demonstra intențiile pașnice ale detașamentului și în același timp a hotărât trimiterea unei delegații, care să negocieze libera trecere. Strecurat până la detașamentul ardelenesc, căpitanul
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
trupele ardelenești au pus mâna pe arme și ulterior au primit ordinul de a se retrage la adăpost după vagoane. Mai multe tentative de atac - respinse, au survenit din partea rușilor, dar în scurt timp ardelenii au rămas fără muniție și comandantul eșalonului a trebuit astfel să decidă capitularea. Victime ale unei confuzii, ardelenii au depus astfel armele și s-au predat, printre morți (13 la număr) aflându-se până la urmă și comandantul eșalonului. După ce ofițerii au fost separați de trupă, detașamentul
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
în scurt timp ardelenii au rămas fără muniție și comandantul eșalonului a trebuit astfel să decidă capitularea. Victime ale unei confuzii, ardelenii au depus astfel armele și s-au predat, printre morți (13 la număr) aflându-se până la urmă și comandantul eșalonului. După ce ofițerii au fost separați de trupă, detașamentul dezarmat a fost dus la cazarmă și răniții au fost transportați la cel mai apropiat spital, aflat în clădirea Liceului Eparhial de fete. Soldații și ofițerii ardeleni arestați cu acest prilej
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
pe aliniamentul atins (stația Petricani). La ora 22 a parvenit prin intermediul maiorului Nadolu venit de la marele Cartier General din Iași cu o mașină, știrea că cel de-al treilea eșalon nu mai poate ajunge. Ca efect al imposibilități de aprovizionare, comandantul detașamentului a hotărât ruperea luptei și retragerea, mai întâi în pădurea Durleștilor. În urmărirea românilor a pornit în noapte de 7 ianuarie cavaleria rusă. După concentrarea trupelor în stația Ghidighici pe data de 7 ianuarie, retragerea a continuat la ora
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
al treilea eșalon a reușit totuși să treacă de Ungheni (unde se afla o garnizoană rusă semnificativă, bolșevizată) dar numai după ce acesta a fost ocupat de o companie românească de grăniceri. Atacat la Cornești, eșalonul a pierdut pe generalul Nekrasov - comandantul Armatei a IX-a ruse și pe colonelul Sokolov, iar pe 9 ianuarie în gara Strășeni a fost copleșit de forțe bolșevice. Batalionul carea a trecut Prutul pe la Leova - ajuns în a doua zi la Basarabeasca (localitate pe lângă care trecea
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
ajuns în a doua zi la Basarabeasca (localitate pe lângă care trecea linia ferată ce străbătea Basarabia, pornind dela Chișinău), a căzut în cea mai mare parte în prizonierat fără luptă. Aceasta s-a întâmplat ca urmare a deciziei eronate a comandantului unității, de a accepta încartiruirea și dezarmarea preventivă prealabilă în respectiva localitate - dominată de un regiment de infanterie și unul de artilerie rusești. În condițiile derulării puciului bolșevic a urmat o a doua cerere de ajutor din partea Guvernului Republicii Democratice
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
6 ianuarie 1918 a unioniștilor (sprijinită ulterior de adunarea secretă a Blocului Moldovenesc - cea mai puternică facțiune din Sfatul Țării). Patru divizii române aflate la dispoziția Corpului VI Armată (11 și 13 infanterie și 1 și 2 cavalerie) însoțite de către comandantul Misiunii Militare Franceze franceze - generalul Henri Mathias Berthelot, au avansat peste Prut în data de 10 ianuarie 1918 în baza unei înțelegeri între Aliați. Pe data de 13 ianuarie Divizia 11 Infanterie a generalului Ernest Broșteanu a intrat în Chișinău
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
(n. 22 august 1854, Curtea de Argeș - d. 11 februarie 1915, București), veteran din Războiul de Independență al României, a fost unul dintre generalii Armatei României între anii 1906 și 1915. A îndeplinit funcția de comandant de divizie în campania anului 1913 din Bulgaria. s-a născut în anul 1854, la Curtea de Argeș. Tatăl său a fost profesorul de limbă latină și teologie Zaharia Boerescu, originar din Banat, rector al Seminarului din Curtea de Argeș, anterior profesor la Seminarul
Constantin Z. Boerescu () [Corola-website/Science/337188_a_338517]
-
lucrările la fortul Afumați (1885-1888). Constantin Z. Boerescu a fost avansat în anul 1993 în eșaloanele superioare ale armatei, în arma Infanteriei, funcțiile sale cele mai importante fiind cele de director-comandant al „Școalei Fiilor de Militari” din Craiova (1895-1896), de comandant al Regimentului 6 Infanterie „Mihai Viteazul” (1896-1903) și de comandant al Brigadei 17 Infanterie (din Dobrogea, între 10 mai 1903 și 1 aprilie 1910). În anii 1902 și 1903 a fost președintele „Cercului Militar” din București. A ieșit din cadrele
Constantin Z. Boerescu () [Corola-website/Science/337188_a_338517]
-
avansat în anul 1993 în eșaloanele superioare ale armatei, în arma Infanteriei, funcțiile sale cele mai importante fiind cele de director-comandant al „Școalei Fiilor de Militari” din Craiova (1895-1896), de comandant al Regimentului 6 Infanterie „Mihai Viteazul” (1896-1903) și de comandant al Brigadei 17 Infanterie (din Dobrogea, între 10 mai 1903 și 1 aprilie 1910). În anii 1902 și 1903 a fost președintele „Cercului Militar” din București. A ieșit din cadrele active ale Armatei în anul 1910. A participat la cel
Constantin Z. Boerescu () [Corola-website/Science/337188_a_338517]
-
între 10 mai 1903 și 1 aprilie 1910). În anii 1902 și 1903 a fost președintele „Cercului Militar” din București. A ieșit din cadrele active ale Armatei în anul 1910. A participat la cel de al Doilea Război Balcanic în calitate de comandant al Diviziei 5 Infanterie de rezervă (Corpul I Armată), fiind avansat în anul 1913 la gradul de General de Divizie - cel mai înalt grad al ierarhiei militare din acea vreme. Medalia „Virtutea Militară” de aur (1878), Medalia „Apărătorilor Independenței”, Crucea
Constantin Z. Boerescu () [Corola-website/Science/337188_a_338517]
-
1910), Ordinul „Coroana României” în grad de Ofițer (1891), în grad de Comandor (1909), Ordinul bulgar „Sf. Alexandru”, cl. IV (1892), Medalia „Avântul Țărei” etc. Constantin Z. Boerescu a fost pictat de artistul polonez Tadeusz Ajdukiewicz, în anul 1901, în calitate de comandant al Regimentului 6 Infanterie „Mihai Viteazul” (de Gardă), ca reprezentant al Infanteriei Române. Este înfățișat pe câmpul de instrucție de lângă București, în fruntea regimentului pe care îl comanda, împreună cu soldatul de ordonanță și cu calul său. Tabloul a fost reprodus
Constantin Z. Boerescu () [Corola-website/Science/337188_a_338517]