39,007 matches
-
era pe moarte, la vârsta de 14 ani, el juca cărți pe bani cu prietenii și se îmbată. Tatăl familiei Müller a vrut să îi ofere o edicatie religioasă care l-ar fii putut ajuta să câștige o poziție de preot în mijlocul bisericii. A studiat divinitatea la Universitatea Halle, și acolo a întâlnit câțiva colegi care l-au invitat la o întâlnire de rugăciune Creștină. Din acel moment a început să citească biblia cu regularitate și să discute despre Creștinism cu
George Müller () [Corola-website/Science/328628_a_329957]
-
în scris. Decizia a dus la întreruperea colaborării lui cu societatea. S-a mutat din Exmouth la Teignmouth unde a predicat de câteva ori clericilor de acolo, asta a condus că un număr mare din congregație să îl solicite că preot al capelei Ebenezer în Shaldon, Devon, pe un salariu de 55 Lire pe an. Pe data de 7 Octombrie 1830, se casatorieste cu Mary Groves, sora lui Anthony Morris Groves. La sfârșitul lunii Octombrie, renunță la salariu spunând congregației că
George Müller () [Corola-website/Science/328628_a_329957]
-
î.Hr. sub faraonii Hugronaphor și Ankhmakis. Bătălia a marcat de asemeni un punct de cotitură în privința influenței egiptene în cultura și administrația ptolemaică. Un exemplu sunt stelele folosite de Ptolemei pentru a marca anumite evenimente. Începând cu stela ce convoca preoții egipteni la Memphis în 217 pentru a sărbătorii victoria de la Raphia, Ptolemeii își arogă titluri faraonice complete atât în egipteană cât și în greacă. apare în jocul de strategie și în moduri de-ale sale precum . Emisiunea Time Commanders de la
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
femei și copii, au fost deportați în coloniile britanice din Indiile de Vest și acolo transformați în "sclavi albi". Asupra populației s-a dus o adevărată "vânătoare". Soldații englezi fiind plătiți cu 5 lire pentru un "cap" de rebel sau preot și 6 lire pentru unul de lup. În 1691 au fost adoptate o serie de legi, care defavorizau catolicii și protestanții ce nu făceu parte din Biserica Anglicană, acestora li s-e limita libertatea de religie, dreptul la educație, de
Colonizarea Irlandei () [Corola-website/Science/328631_a_329960]
-
pot fi confirmate cu ajutorul altor surse contemporane ale evenimentelor. Istoricul Ioan Aurel Pop a combătut această idee arătând printre altele că toate cronicile latino-maghiare scriu despre existența românilor de la nord de Dunare înainte de apariția nomazilor unguri Simon de Keza, un preot de la curtea regală maghiară, a scris în anul 1283 a doua cronică maghiară care s-a păstrat până în zilele noastre. El este primul care a lansat supoziția că ungurii sunt înrudiți cu hunii, cei care cuceriseră ce mai multe secole
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
a permis lui Adolf să mute monetăria la Wipperfürth în 1275. În 1276 Adolf a acordat drepturi cetățenești orășenilor din Ratingen, iar în 1282 celor din Wipperfürth. Adolf a încercat zadarnic să îl impună pe fratele său Conrad, care era preot, ca arhiepiscop de Köln, după moartea lui Engelbert al II-lea de Falkenstein din 1274, în cele din urmă fiind instalat în această poziție Siegfried al II-lea de Westerburg. În 1279, unchiul lui Adolf, ducele Waleran al IV-lea
Adolf al VIII-lea de Berg () [Corola-website/Science/328708_a_330037]
-
le consume ei înșiși, aveau privilegiul de a fi în postura de a putea oferi aceste bunuri unor persoane care aveau o lipsă. Sclavagismul are ca trăsătură definitorie însușirea întregului produs al muncii sclavilor de minoritatea dominatoare a societății, aristocrația, preoții și suveranul. Averea era depozitată în temple și trezorerii, primele bănci au fost folosite de suverani spre a finanța festivaluri. Considerate sacre, inviolabile, templele au reprezentat cu mult timp în urmă locuri de preferință pentru adăpostirea de resurse vitale și
Istoria activității bancare () [Corola-website/Science/328793_a_330122]
-
Alexandra Anastasia Lisowska și cunoscută sub titlul turcesc de Hŭrrem Haseki Sultan (), (n. 1506 - d. 15 aprilie 1558) a fost concubină, apoi soția sultanului Otoman, Suleiman Legiuitorul. , născută în 1500 (după unii) sau 1505-1506 (după alții), a fost fiica unui preot ortodox ucrainean din Galiția ruteana, aflată în posesia Poloniei la nașterea ei. O altă versiune insistă pe originile ei ruteno-moldovenesti ca fiind fiica unui zlotaș roxolan moldovean cu o ruteanca din Snyatin-Lujeni ( Bucovina de Nord-Pocutia) și care ar fi căzut
Roxelana () [Corola-website/Science/328812_a_330141]
-
forțată ale Gulagului siberian. În lagăr, Janusz îi cunoaște pe dl. Smith (Ed Harris), un inginer american, Khabarov (Mark Strong), un actor rus, Valka (Colin Farrell), un criminal rus dur, Tomasz (Alexandru Potocean), un artist polonez, Voss (Gustaf Skarsgård), un preot leton, Kazik (Sebastian Urzendowsky), un polonez care suferă de orbire de noapte, și Zoran (Dragoș Bucur), un contabil iugoslav. Khabarov îi spune în secret lui Janusz că intenționează să evadeze și să fugă înspre sud, până în Mongolia, traversând Lacul Baikal
Drumul de întoarcere () [Corola-website/Science/328817_a_330146]
-
greco-catolice. După anul 1948 lăcașul a aparținut Bisericii Ortodoxe Române. În anul 1990, cea mai veche biserică românească din Teiuș a fost retrocedată Bisericii Greco-Catolice. În anul 1948 a fost preluată de către Biserica Ortodoxă Română. După anul 1990, prin trecerea preotului paroh Vasile Chețean și a majorității credincioșilor la Biserica Greco-Catolică, a devenit biserica parohială unită. Pisania originală, dăltuită în piatră în limba slavonă veche, pe arhitrava ușii bisericii, din păcate nedatată, menționează: "Eu Raț Mihail cu mila lui Dumnezeu sluger
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
statuar grec, aparținând perioadei elenistice, mai precis secolului I î.Hr. Are o înălțime de 2,42 m și este executat din marmură albă. Se găsește la Muzeul Pio Clementin care aparține de Muzeele Vaticane din Roma. Grupul statuar reflectă moartea preotului troian Laocoon, care a fost pedepsit de zei să fie strangulat de șerpii marini împreună cu cei doi fii ai săi. Lucrarea a fost realizată de Agesandru, Athenodor și Polydor, sculptori aparținând școlii de pe insula Rodos. Inițial, grupul statuar fusese cunoscut
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
peștera din Sperlonga, unde s-au găsit fragmente realizate în aceeași tehnică de sculptare ca și Laocoon și fiii săi În mitologia greacă, în timpul asediului Troiei, doi șerpi au fost trimiși de către Apolo,Poseidon sau Atena ca să îl atace pe preotul troian al lui Apolo, Laocoon și pe fiii săi. Există numeroase versiuni care relatează acest episod și se crede că grupul statuar a fost bazat în relatarea lui Vergilius din Eneida, în care mureau Laocoon și fiii săi sau într-
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
și fiii săi sau într-o versiune anterioară narată într-un poem pierdut din ciclul troian, respectiv în Iliupersis unde murea Laocoon și doar unul dintre fiii lui. Izvorului acestui mit ar putea fi o tragedie greacă pierdută. Laocoon era preot în templul lui Apolo Timbreo din Troia șți, precum Casandrei, a anunțat cetățenii troieni că dacă lasă să intre în oraș Calul troian vor cădea într-o capcană întinsă de grecii ahei: Laocoon a izbutit să arunce o lance în
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
mănăstirea Saulchoir, din Kain-la-Tombe, în Belgia, unde se punea accent pe istoria teologiei. Din 1928, el a resimțit o chemare de a lucra pentru unitatea tuturor creștinilor. Teza sa de lectorat în teologie se referă la "Unitatea Bisericii" (în ). Hirotonit preot la 25 iulie 1930, a început să predea ecleziologia la Saulchoir în 1932. Începând din 1935, a fost secretar al importantei reviste "Revue des sciences philosophiques et théologiques", a frecventat Jeunesse ouvrière chrétienne, apoi a lansat, în 1937, colecția "Unam
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
la presiunea oaselor: articulațiile, creșteștul capului, burta. Morții au fost îngropați la marginea orașului în sicrie metalice, deoarece lemnul se dovedea prea fragil la presiunea oaselor care creșteau și după moarte. În cele din urmă a apărut salvatorul, în persoana preotului Don Bartolomeo Da Xanto. În cadrul unor ritualuri sângeroase, acesta a sacrificat sute de câini, tăindu-le limba și coada și lăsându-i să rătăcească astfel pe câmpul din jurul orașului, pentru a atrage poftele Doctorului Schelet. Pe locul în care a
Doctorul Schelet () [Corola-website/Science/328845_a_330174]
-
burghez grotesc. Suspectând că nu a fost vorba despre un accident, Jules și prietenul său, Michel Randeau, pornesc o anchetă. În timpul ei descoperă personaje ciudate: Abraxa, o vrăjitoare oribilă și iubitul ei damnat, Mordhomme, care au luat sub control un preot hirotonit, Pierre Hervé, provenit dintr-o familie de țărani săraci. Printre personajele care apar în acest roman neterminat se numără: Este un roman neterminat, scris cu doi înainte de "Cinci săptămâni în balon" și publicat în 2003 în seria revistei GEO
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
1909 (după moartea lui Jules Verne) sub titlul "Naufragiații de pe Jonathan". În prefața romanului "Familia fără nume", Francis Lacassin indică faptul că Michel Verne a modificat finalul romanului: în "En Magellanie", Kav-gerul este influențat foarte mult în final de doi preoți catolici, în timp ce în versiunea remaniată niciun om nu mai vine pe insula pe care se retrage acesta pentru a juca vreun rol în viața acestuia. Din acest roman, Jules Verne a apucat să scrie doar cinci capitole înainte de a muri
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
în filosofie la Colegio Máximo Sân José din Sân Miguel (Buenos Aires), apoi a predat literatura și psihologie la Colegio de la Inmaculada din Santa Fe și la Colegio del Salvador din Buenos Aires. Unul din formatorii spirituali ai lui Bergoglio a fost preotul greco-catolic , refugiat din Ucraina, care l-a inițiat în spiritualitatea creștină răsăriteana. La conclavul din 2005 Bergoglio a obținut în conformitate cu informațiile din presă - care se bazează pe declarațiile anonime ale unui cardinal - zece voturi în primul tur de scrutin, 35
Papa Francisc () [Corola-website/Science/328849_a_330178]
-
consensul mai multor fracțiuni din conclav, ceea ce a dus la alegerea să cu peste 90 de voturi din totalul de 115. Jorge Mario Bergoglio a intrat în Societatea lui Isus la 11 martie 1958 și a studiat pentru a deveni preot la seminarul iezuit în Villa Devoto. În 1960 Bergoglio a obținut o licențiere în filosofie de la Colegiul Maximo Sân Jose din Sân Miguel; în 1964 și 1965, a predat literatura și psihologia la "Colegio de la Inmaculada", un liceu în provincia
Papa Francisc () [Corola-website/Science/328849_a_330178]
-
Miguel; în 1964 și 1965, a predat literatura și psihologia la "Colegio de la Inmaculada", un liceu în provincia Santa Fe, Argentina, iar în 1966 el a predat cursuri de același fel la "Colegio del Salvador" din Buenos Aires. A fost hirotonit preot în data de 13 decembrie 1969. În anul 1992 a fost numit episcop auxiliar de Buenos Aires. Consacrarea să episcopala a avut loc în data de 27 iunie 1992. În data de 28 februarie 1998 a devenit arhiepiscop de Buenos Aires. La
Papa Francisc () [Corola-website/Science/328849_a_330178]
-
cruciați, rămași în Țara sfântă, își pun în mod spontan armele în slujba călugărilor pentru a proteja și a apăra Sfântul Mormânt și capitulul având statutul de "dăruiți", adică laici, dar în slujba religiei. Capitulul este compus din douăzeci de preoți de mir (cler secular) care trăiau în comunitate. Adoptând regulile Sfântului Augustin din 1114, gruparea devine un ordin monahal în toată legea sub numele de cu recunoașterea Papei Pascal al II-lea . Acești "milites sancti Sepulcri", cavaleri nobili care și-
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
pretențiile bisericii din Split asupra primatului eclesiastic asupra Dalmației. Domnius este, de fapt, un martir salonitan care a murit la 10 aprilie 304 în amfiteatrul de la Salona, în timpul marii persecuții ordonate de Dioclețian. El fusese înmormântat la început împreună cu un preot, Asterius, și patru soldați, într-un mausoleu de lângă oraș. Conform cronicilor pontificale, aceste moaște au făcut obiectul unei alte strămutări, în 641 în timpul papei Ioan al IV-lea, care era de origine dalmată. El negociase cu slavii restituirea rămășițelor și
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Săcuieni, aceste patru județe, cu toată hirotonisirea preotească și bisericească”. Peste aproape o jumătate de secol, la 12 iulie 1584 voievodul Petru Cercel (1583-1585) întărește dreptul episcopului de Buzău , păstorea pe atunci vestitul Luca din Cipru, „să ia dijma de la preoții din sat din județul Brăilei pentru brânză și pentru stupi, cum a fost legea veche de mai înainte vreme”. Timp de aproape șaizeci de ani, așadar, după constituirea raialei Brăilei, județul cu același nume continua să existe și să fie
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
poio): ‘fac’. Prima informație modernă care există despre ritualul "adelphopoiesis" (în slavonă "pobratimstvo" = înfrățire) este din 1914, când teologul rus Pavel Florenski (Павел Александрович Флоренский) relatează elementele fundamentale ale acestui ritual: Una dintre rugăciunile citite este: În cazul bisericii catolice, preoții rar participaseră la acest ritual până în epoca modernă, când a fost introdusă la Conciliul Tridentin. Cu toate acestea, practicarea ritualului s-a produs mai târziu în multe dintre țările apusene și nu a fost un ritual des întâlnit. Totuși, Biserica
Adelphopoiesis () [Corola-website/Science/328861_a_330190]
-
Cu toate acestea, practicarea ritualului s-a produs mai târziu în multe dintre țările apusene și nu a fost un ritual des întâlnit. Totuși, Biserica Vetero-Catolică încă îl practică. Chiar și în cazul când legământul nu se făcea în fața unui preot care să celebreze o slujbă, jurământul se depunea în fața altarului și se destăinuiau comunității în poarta bisericii. În afară de acel jurământ, exista obiceiul ca cei doi să fie înmormântați împreună. De acest lucru stau martore cimitirele englezești și irlandeze, în care
Adelphopoiesis () [Corola-website/Science/328861_a_330190]