39,396 matches
-
proprietatea Armatei belgiene, este bine păstrat și poate fi vizitat. Fortul este localizat de-a lungul Canalului Albert, ocupând o zonă de la joncțiunea frontierelor Belgiei, Olandei și Germaniei, la aproximativ 20 km nord-est de Liège și la aproximativ 10 km sud de Maastricht. O amplă lucrare de excavare a fost executată în deceniul al treilea în Platoul Caestert pentru crearea vadului necesar păstrării Canalului Albert pe teritoriul și sub controlul belgian. Această lucrare a creat o barieră defensivă naturală, care a
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
Alexis Brialmont în secolul al XIX-lea. Eben-Emael a fost cel mai mare fort construit în deceniul al patrulea în complexul care a fost botezat Poziția Fortificată a Liègeului I ("Position Fortifiée de Liège I" (PFL I)). De la nord la sud, complexul de forturi erau Eben-Emael, Fortul d'Aubin-Neufchâteau, Fortul de Battice și Fortul de Tancrémont. Tancrémont și Aubin-Neufchâteau erau fortificații dimensiuni mai mici decât Eben-Emael sau Battice. Câteva dintre forturile proiectate de generalul Henri Alexis Brialmont și construite în secolul
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
din regiunea de la est de Liège. Eben-Emael ocupă un deal vast la est de satul Eben-Emael, de-a lungul Canalului Albert. Fortul de formă neregulată măsura aproximativ 600 m de la est la vest și cam 750 m de la nord la sud. Era cel mai puternic înarmat dintre toate fortificațiile PFL I. Spre deosebire de celelalte forturi ale căror arme principale erau plasate în turele, tunurile de la Eben-Emael erau montate în turele și cazemate. Tunurile de 60 mm, 75 mm și 120 mm erau
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
a fost constituit, la 10 septembrie, "Detașamentul „Colonel Constantin Colori”", format din Regimentul 85 Infanterie și trei baterii de artilerie, cu misiunea de a interzice eventualele încercări de pătrundere a inamicului spre Bilbor și Broșteni. Din cauza evoluțiilor de pe frontul de sud, la 8 septembrie, Marele Cartier General a transmis Armatei de Nord ordinul să treacă la apărare pe aliniamentul atins. Au continuat însă să mai fie desfășurate o serie de acțiuni locale în vederea rectificării frontului, până la 10 septembrie. La această dată
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste
Bătălia de la Sibiu (1916) () [Corola-website/Science/333750_a_335079]
-
și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Corpul 1 Armată român ocupa un front de 55 de km la sud - sud-est de Sibiu, pe aliniamentul Racovița-Avrig-Săcădat-Cașolț-Gura Râului, cu flancurile sprijinite pe Munții Făgăraș la est și Munții Cibin la vest. Marile unități ale corpului erau dispuse astfel: Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase forțele principale ale Armatei 9: Corpul
Bătălia de la Sibiu (1916) () [Corola-website/Science/333750_a_335079]
-
toate așezările de tip urban din țară au fost transformate în orașe sau sate. În 2011, în Georgia existau 50 de așezări de tip urban (în ). Opt din ele se află pe teritoriul autoproclamatelor republici separatiste Abhazia și Osetia de Sud. În 2010 în Kazahstan erau 55 de așezări de tip urban (în ). În 2012 în Kârgâzstan erau 9 așezări de tip urban. În RSS Letonă, așezările de tip urban au existat între anii 1949—1993. În anii 1990—1993 toate
Așezare de tip urban () [Corola-website/Science/333744_a_335073]
-
Petersburg, Rusia. Lipsește din Danemarca, Peninsula Scandinavă și nordul Poloniei. În afara Europei, se întâlnește în vestul Asiei Mici (Turcia) și Persia. A fost găsit în următoarele țări: Albania, Austria, Belarus, Belgia, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Croația, Republica Cehă, Estonia, Franța, sudul Germaniei, Grecia, Ungaria, nordul Italiei, Liechtenstein, Luxemburg, Macedonia, fosta Republică Iugoslavă, Moldova, Muntenegru, Olanda, Polonia, România, Federația Rusă, Serbia, Slovacia, Slovenia, Elveția, Turcia, Ucraina. În România este răspândit în mai toate regiunile din țară, într-un areal discontinuu, fără a
Șoarece subpământean () [Corola-website/Science/333747_a_335076]
-
Broadway este una dintre principalele axe nord-sud din Manhattan, cartierul central al New Yorkului . Este singura axă care se întinde din sud (de la Bowling Green) la nordul insulei și singura „avenue” din Manhattan care traversează insula în diagonală și nu respectă, prin urmare, planul hippodamic care a fost stabilit în 1881. Prin aceasta, ea a condus la construirea unor curiozități arhitecturale ca
Broadway (stradă) () [Corola-website/Science/333770_a_335099]
-
și calitatea artiștilor și tehnicienilor lor. Împreună cu West End theatre din Londra, Broadway este considerat ca fiind reprezentativ de cel mai înalt nivel comercial al teatrului din lumea anglofonă. În partea de nord, strada trece aproape de campusul Universității Columbia. În sud, este de-a lungul Universității din New York, în dreptul Washington Square. Lista teatrelor active de pe Broadway În 2008, municipalitatea a hotărât să transforme unele secțiuni din „avenue”, în apropiere de Times Square, în zone pietonale. În 2010, ea a hotărât să
Broadway (stradă) () [Corola-website/Science/333770_a_335099]
-
ori alte nevoi publice. Cetatea orașului era dotată cu câte un bastion la fiecare colț și cu două semicoloane făcute pe partea exterioară a pereților, care alcătuieau colțul de miază-zi-asfințit al construcției. Intrarea în citadelă era prevăzută pe latura de sud a construcției, cu portalul făcut din blocuri mari de piatră legate între ele cu scoabe de fier. În localitate au fost aduși, din Asia Mică, Crimeea și din alte centre cucerite de către tătaro-mongoli, specialiști în toate domeniile gospodăriei, aceștia refăcând
Șehr al-Djedid () [Corola-website/Science/333776_a_335105]
-
măsura îndepărtării de centrul așezărilor. În zonele periferice se aflau meseriașii, care erau cel mai des olarii, fierarii, giuvaergii, constructorii. În interiorul citadelei orașului se afla o clădire mare, lipită de zidul de nord al construcției. Fiind orientată cu intrarea spre sud, clădirea, ca și cetățuia, avea o formă neregulată și un plan întortocheat. Peretele de răsărit al clădirii era mai scurt decât cel de asfințit. Pereții clădirii erau făcuți din cărămidă pătrată. Se întrebuința cărămida arsă la roșu și cea numai
Șehr al-Djedid () [Corola-website/Science/333776_a_335105]
-
și nu a mai putut fi folosit. Pe10 mai 1940, germanii au lansat Fall Gelb - invadarea Țărilor de Jos. Prin executarea unui atac prin Olanda, Luxemburg și Belgia, OKW dorea să depășească prin flanc Linia Maginot și să avanseze prin sudul Belgiei în nordul Franței. În acest fel, Corpul Expediționar Britanic (BEF) și numeroase trupe franceze trebuiau să fie izolate de grosul forțelor aliate, iar Franța putea fi silită să capituleze. Pentru ca să aibă acces în nordul Franței, forțele germane trebuiau să
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
spre centrul Olandei. Generalul Kurt Student, inițiatorul acestui plan, a considerat că prezența în teren a celor două divizii avea să țină deschise, să împiedice trimiterea trupelor de rezervă olandeze din nord-vestul Olandei și Franței pentru sprijinirea defensivei aliate din sud și să îi împiedice pe aliați să folosească aerodromurile pe care le controlau, toate acestea urmând să sprijine înaintarea rapidă a Armatei a 18-a. 400 de avioane de transport Junkers Ju 52 urmau să fie folosite la transportarea și
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
aterizat cu succes pe Fortul Eben-Emael, folosind încetinirea aterizării și oprirea rapidă parașutele de frânare. După ieșirea din planoare, parașutiștii au început plasarea de încărcături explozive la turelele tunurilor care puteau ataca podurile cucerite deja de germani. În partea de sud a fortului, „Obiectivul nr. 18”, o cazemată de observație a artileriei, în care erau plasate trei tunuri de 75 mm, a fost distrus în două etape - cu o încărcătură ușoară de demolare, iar mai apoi cu o încărcătură cu putere
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
pe rebeli, încercând să ocupe pozițiile ce fac legătura dintre Donețk și Luhansk și să-i taie de la hotarul cu Rusia. Cu toate acestea în august a fost un moment de cotitură: la început rebelii au ocupat o zonă din sudul regiunii Luhansk, care avea hotar cu regiunea Rostov, iar la sfârșitul lunii au început să contraatace. La 17 iulie, în regiunea Donețk s-a prăbușit avionul Boeing 777-200ER, care aparținea companiei Malaysia Airlines. În multe articole de presă se stipula
Conflictul armat din estul Ucrainei () [Corola-website/Science/333769_a_335098]
-
acestei tragedii o poartă rebelii și Rusia. Folosindu-se de confuzia creată și investigarea prăbușirii, trupele ucrainene au preluat sub control orașele Sievierodonețk, Lîsîceansk, Kirovsk și Popasna. La 24 august, de ziua independenței Ucrainei rebelii au trecut la ofensivă în sudul Donbasului și au ieșit la Marea Azov. La 28 august, ei au ocupat orașul Novoazovsk. La 5 septembrie, în urma negocierilor din orașul Minsk s-a ajuns la un acord de încetare a focului. După intrarea în vigoare a armistițiului în
Conflictul armat din estul Ucrainei () [Corola-website/Science/333769_a_335098]
-
al-Hiğăz și ținuturile yemenite, marile oaze Yatrib ( Medina ) și Ĥaybar. Principalul centru caravanier, Mecca, nu putea fi ocolit nici de călătorii spre nord sau Bizanț, nici de cei porniți în căutare de parfumuri și tămâie către Yemen și Arabia de Sud, nici de cei care plecau spre Indii, de unde aduceau țesături, podoabe, arme, sau de cei ce porneau spre nord-est, către Golful Persic. Arabia Felix a fost numită coasta de sud-vest, Yemenul, pentru bogăția solului și ierburile aromate, pădurile cu arbori
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
punctele cardinale, aflându-se în neîntrerupte relații cu sirienii, canaanenii, mesopotamienii. "Calea persană" lega Damascul, Palmyra, Mesopotamia, Golful Persic; "drumul egiptean" pornea din Alexandria, de-a lungul Nilului; "calea arabă" trecea prin Damasc, Bașra, Wădī-l Qură, Mecca, Yemen, Arabia de Sud. Într-un asemenea cadru, dominat în primul rând de asprimile deșertului, de munții stâncoși și pustiurile de lavă împietrită, s-a aflat "leagănul civilizației semiților", civilizație pentru care Arabia Felix ar da adevărata măsură a spiritului semit ( Renan, 1863 ). Într-
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
punctele cardinale, aflându-se în neîntrerupte relații cu sirienii, canaanenii, mesopotamienii. "Calea persană" lega Damascul, Palmyra, Mesopotamia, Golful Persic; "drumul egiptean" pornea din Alexandria, de-a lungul Nilului; "calea arabă" trecea prin Damasc, Bașra, Wădī-l Qură, Mecca, Yemen, Arabia de Sud. Într-un asemenea cadru, dominat în primul rând de asprimile deșertului, de munții stâncoși și pustiurile de lavă împietrită, s-a aflat "leagănul civilizației semiților", civilizație pentru care Arabia Felix ar da adevărata măsură a spiritului semit ( Renan, 1863 ). Într-
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
lucru nu a însemnat izolare. Nomazii făceau incursiuni în ținuturi îndepărtate, iar rolul lor în istoria veche a Mesopotamiei și a Palestinei nu a fost neglijabil ( Dussaud, 1995 ); pe de altă parte, primeau în rândurile lor populații din nord și sud care fugeau de persecuții sau calamități naturale. "S-au păstrat inscripții pe statui, temple, obiecte din bronz, alabastru și marmură care atestă existența unor state bine organizate" în Arabia de Sud, începând cu secolul al VIII-lea î.Hr. și până în
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
parte, primeau în rândurile lor populații din nord și sud care fugeau de persecuții sau calamități naturale. "S-au păstrat inscripții pe statui, temple, obiecte din bronz, alabastru și marmură care atestă existența unor state bine organizate" în Arabia de Sud, începând cu secolul al VIII-lea î.Hr. și până în secolul al VI-lea î.Hr. Conduse de regi și regine sau regi-preoți, cu o agricultură dezvoltată și sisteme de irigații, "triburile sud-arabe au dat naștere unor regate puternice", "'cu o cultură
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
-l Qays ibn Huğr ibn’Amr al- Kindī e cunoscut sub numele de „prințul poeților” - pe care îl poartă nu doar la figurat: era fiul unui rege kindit, conducător al triburilor Asad și Gatfăn. Tribul Kinda venise în Nağd, din sudul Arabiei, încă din secolul al IV-lea. Legenda ( mai degrabă decât documentarea istorică ) spune că poetul a călătorit, după moartea tatălui său, pe care a jurat să-l răzbune, prin teritoriile stăpânite de acesta și mai departe, ajungând la curtea
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
sunt alveolari și puternic vascularizați. Peștele o întrebuințează și la respirație, ridicându-se din când în când la suprafața apei pentru a înghiți aer. Lepisosteiformele existente sunt răspândite în apele dulci din estul Americii de Nord, la nord până în Montana (SUA) și sudul provinciei Quebec (Canada), la vest până în Montana și în America Centrală și Cuba. Speciile fosile (dispărute) de lepisosteiforme aveau o biodiversitate și un areal mult mai mare. Fosile bine conservate de lepisosteiforme au fost găsite în vestul Americii de Nord, Europa, Africa, Madagascar
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
majoritatea ecosistemelor acvatice unde ei se întâlnesc. Carnea lepisosteiformelor este foarte osoasă și de obicei nu este consumată de către oameni. Excepțiile includ New Orleans și unele regiuni din sud-estul Statelor Unite unde carnea peștelui aligator este vândută, și regiunile vestice din sudul Mexicului și Guatemala, unde lepisosteul tropical ("Atractosteus tropicus") este un pește comestibil important. Icrele lepisosteiformelor sunt toxice. Solzi ganoizi ai acestor pești au fost folosiți în trecut în confecționarea bijuteriilor, vârfurilor săgeților și a ornamentelor. Peștii aligator sunt populari în
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]