38,427 matches
-
punct de vedere particular (o sinteză a lor s-a dovedit a fi imposibilă)<footnote Alexander, Jeffrey, Twenty Lectures. Sociological Theory since World War II, Columbia University Press, New York, 1987, p. 380. footnote>, ele se cer a fi folosite pe ,,universul” de discurs pentru care se dovedesc legitime (corect aplicabile), absolutizarea uneia sau alteia ducând la o eroare fundamentală. Aceste trei perspective sunt<footnote Hatch, Mary Jo, Organization Theory, Oxford University Press, New York, 1997, pp. 4-5. footnote>: substanțialismul (modernismul, viziunea clasică
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
competențele din perspectiva raportului dintre globalizare și localizare (două laturi complementare care nu pot fi tratate izolat) necesită o strategie bine concepută care să îmbine pregătirea pe baza principiului „a gândi global, a acționa local”<footnote Levitt, Théodore, Un seul univers, le marché-quand le consommateur devient plurielle (1988), a se vedea Preel, D., L’Euroconsommateur dans l’archipel planétaire, FOP 275, Brussels, 1991, p. 122. footnote> cu cea necesitând „a gândi local, a acționa global”. 6) Competențele de conducere managerială a
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
uneori determinată, de factorii de natură societală. De aceea, vorbim și de comportamentul colectiv, „termen generic care desemnează tipurile de comportament proprii unor indivizi care, sub influența unei credințe împărtășite, acționează uneori în «concentrat»”<footnote Larousse. Dicționar de sociologie, Editura Univers Enciclopedic, București, 1996, p. 56. footnote>. Comportamentele de grup (care nu se confundă cu cele colective) se referă la „ansamblul comportamentelor realizate de membrii unui grup în calitatea lor de membri ai grupului și în legătură cu poziția lor în cadrul acestuia, cu
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
vom da conceptului în discuție, iar acceptarea unei definiții depinde de modul de a selecta faptele și de rezultatele așteptate ca urmare a definiției date. Ca instrumente de lucru (conceptuale), definițiile se selectează prin puterea lor de „stăpânire” a ansamblului universului faptic. Trei condiții corelate se cer avute în vedere în acceptarea criteriilor care stau la baza definițiilor: a) Puterea de atracție a criteriului - o definiție trebuie să asigure ca toate elementele care fac parte din sfera conceptului (înțelesul său) să
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
existență este divizată, dă naștere reprezentării propriilor nevoi, a societății prin care, cu care sau împotriva căreia el și le satisface, astfel încât, pornind de aici, el ajunge să își poată reprezenta economia însăși”<footnote Foucault, Michel, Cuvintele și lucrurile, Editura Univers, București, 1996, pp. 411-414 (*sublinierea noastră). footnote>. Și unele animale depun eforturi pentru a-și asigura viața, dar nu este vorba de muncă. Munca este o caracteristică esențial umană, prin care omul își reprezintă situația sa în societate sub aspectul
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
accentuată notă anticipatorie, modelele utilizate fiind marcate de schimbarea perspectivei<footnote Bencheman, Faycel, Galindo, Geraldino, op. cit, pp. 25-28. footnote>: A) Înainte de 1975 - planificarea strategică Modelele de acest tip s-au construit pe trei axe: caracteristicile mediului, caracteristicile obiectivelor, analiza universului social. Modelele elaborate pe această schemă sunt cele care pun pe prim plan omul rațional, ca decident economic, dominând modelul taylorist. B) Anii 1970-1980 - emergența managementului resurselor umane Abordările se îndepărtează de modelele care pun accentul pe „calculul științific”, lipsit
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
în interiorul societății, așadar, nu regele în poziția sa centrală, ci supușii în relațiile lor reciproce, nu suveranitatea în edificiul ei unic, ci nenumăratele aservicii care au loc și care funcționează în interiorul corpului social.” (Foucault, Michel, Trebuie să apărăm societatea, Editura Univers, București, 2000, p. 43). footnote>) în instituție. Există o serie de metode de concepere și evaluare a posturilor, dar acestea nu pot fi folosite ca niște „instrumente” (tehnici), ci doar ca un ajutor practic de aplicare a unei concepții despre
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
din București (1979, 1984), Premiul Uniunii Scriitorilor (1983, 1992) și Ordinul Al Merito por Servicios Distinguidos în grad de comandor (1987, Republica Peru). Poet manierist, fascinat de civilizația barocului, C. își conturează, încă din volumul de debut, Poezii (1977), un univers livresc, dominat de figurile lui Don Quijote, Pitagora, Tales și Brâncuși. Într-o lume artificială, stilizată de o imaginație estetă, oamenii înșiși devin, în tradiția lui Arcimboldo, „ceasloave mișcătoare”: „Ceasloave mișcătoare, trec oamenii pe străzi/ iar Azi e-n fiecare îngustul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
semn de carte”. Tonul poetic dominant stă sub semnul „soarelui negru” al melancoliei saturniene, al nostalgiei și tristeții generate de conștiința trecerii timpului și a fragilității ființei umane, de unde predilecția pentru stările vagi, nedefinite, ale „tainicului asfințit de lume”. Rafinamentul universului și limbajului poetic se vădește în cultivarea impresiilor și cuvintelor rare („defilee” rimează cu „Erythree”), în cizelarea savantă a versurilor care dobândesc astfel sonorități muzicale deosebite: „Scoici nautili, vegetație marină/ se adună/ cunună/ în părul tău negru și des./ Parcă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
Desant ’83, iar prima carte, volumul de proză scurtă Maestrul de lumini, îi apare în 1985, fiind distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor și cu Premiul Fundației „Liviu Rebreanu”. Salutat de critici ca un prozator stăpân pe mijloace și cu un univers bine conturat încă din paginile de început, T. cercetează cu bonomie malițioasă comportamente de navetiști, stagiari, pensionari, poștași, funcționari sau muncitori pe șantiere, ființe care evoluează mecanic și stereotip într-o lume derizorie și mediocră, apăsătoare, chiar și atunci când nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
formulă lirică de factură clasicizantă (în sensul clasicității greco-latine), un amestec de onirism și expresionism (poate influențat și de modelul poeziei lui Ioan Alexandru), exterior, decorativ, a cărui artificialitate se complică până la ermetism și manierism, tendință accentuată în volumele următoare. „Universul poetic”, „imaginea” sunt construite, livrești, circulare, închise. Ele comunică de fapt lipsa de comunicare, de fior liric, o absență. Țipătul „expresionist” este mai mult tăcere, ecoul unui sunet, încremenire. Natura se denaturalizează, peisajul se construiește din afară și rămâne exterior
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
și motive, de la un volum la altul, își pot găsi astfel o explicație. Călătoria („exodul”), corabia (luntrea), moartea și reînvierea, umbra, devenirea (destinul), apa (fluviul, ploaia, marea), lumina (soarele, focul), fântâna, ochiul și orbirea, cunoașterea sunt polii simbolici ai acestui univers poetic. O poezie emblematică, Și parcă totul?, indică sensul unui exod universal, dinspre Sudul solar (dominat de vegetație, de culoarea verde) către Nordul nocturn (alb, acoperit de zăpezi). A. valorifică formule lirice dintre cele mai diverse: teme antice, stil clasicizant
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
universal, dinspre Sudul solar (dominat de vegetație, de culoarea verde) către Nordul nocturn (alb, acoperit de zăpezi). A. valorifică formule lirice dintre cele mai diverse: teme antice, stil clasicizant (obsedantul mit al argonauților, titlurile latine ale unor poeme), ritmul și universul folcloric (influențe blagiene, argheziene), aluzii la poezii ori tendințe, simboluri consacrat moderne (Corbul lui Poe, simbolismul francez, T. S. Eliot). Pax autumnalis, prin formula prozodică, este o replică la Oda lui Eminescu, iar Balada regelui Lys, prin tematică și stil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
alte inefabile simboliste / 147 V.2. Eminescu: luciferic și decadență, geniul damnat / 157 V.3. (Auto)Portretul artistului de la romantism la simbolism și decadentism / 175 Capitolul VI. VI.1. Sculptura simbolistă între secesionism și arta lui Rodin / 185 VI.2. Universul chimeric al lui Paciurea / 199 Capitolul VII. VII.1. Spectrul decadentismului: la Femme Fatale / 213 VII.2. Florile răului: tentația și maleficiul estetizat / 223 VII.3. Figuri ale reveriei și melancoliei: simbolismul ca état d'âme / 230 VII.4. Muzica
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Petre Popescu-Gogan la edificarea măștii "hiper-eonice" a poetului. Eminescu se află printre acele figuri emblematice pentru o cultură, care constituie subiectul unor opere de artă simboliste, un caz particular fiind acela oferit de Paciurea, atras de dimensiunea chimerică, fantasmală a universului poetic eminescian și de figura proteică, tragică a artistului de geniu. Tema chimerelor străbate întreaga operă paciureană, marcată și de o vână rodiniană și de o patină expresionistă în cele două sculpturi care apar în preajma Primului Război Mondial, Zeul războiului și Sfinx
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acestea, cu Ophelia (1852), Millais tratează tema cu o concizie realistă care-l caracterizează, de altfel, și pe William Holman Hunt. De asemenea, Lucie-Smith apreciază caracterul simbolist al acestor picturi, care rezidă din faptul că aceste femei "există într-un univers aparte; ele nu sunt situate de o manieră precisă, fie în spațiu sau fie în timp"90. Într-adevăr, omisiunea deliberată a unui context bine precizat face apel la o accepție arhetipală a acestor apariții feminine incarnând figuri mitologice precum
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un cosmos închis oricărei explicații pare la rândul ei prizoniera angoasei. Trupurile sunt purtate într-un turbion care nu le permite nici cea mai mică autonomie, nu le oferă niciun punct de sprijin. În opinia lui Schorske, viziunea klimtiană asupra universului "ca energie oarbă într-un ciclu nesfârșit și fără sens al reproducerii, iubirii și morții"99 este schopenhaueriană. Două personaje, un bărbat și posibil o femeie, își țin capul în palme, expresie a disperării, sau cel puțin a unei cumplite
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din lirismul baladei, reproiectând în idealul estetizat al idilei civilizația și cultura țărănească. Nicolae Grigorescu, pictorul ales drept mentor al mișcării "scizioniste" românești care se va regrupa în societatea "Tinerimea Artistică", este artizanul talentat al idealizării vieții pastorale, al transpunerii universului țărănesc în idilă. Păstorii săi au ceva din grația longilin-feminină a figurilor prerafaelite, așa cum țărăncile sale zâmbitoare sau meditative au o frumusețe care o evocă pe cea a personajului de basm, Ileana Cosânzeana. Idilizarea personajelor unei lumi arhaice cu legendele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lujeri a acestor trupuri, specifică Secession-ului care feminizează linia. Mișcările, posturile lor au curburile grațioase ale moliciunii levantine și abandonului senzual pe care îl regăsim în tablourile cu subiect oriental, în special cele înfățișând haremuri sau scene de orgie. Universul basmului, în expresia pe care i-o conferă viziunea loghiană, poartă amprenta indelebilă a unei feminități enigmatice, a unei senzualități latente, a unei grații coregrafiate minuțios, de care se contaminează și puținele personaje masculine, cum este bărbatul din prim planul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
expoziție, Tzigara-Samurcaș sublinia nu numai caracterul poetic al compoziției, ci și farmecul "prin haina strămoșească în care o îmbracă"222, obiectivul criticului fiind reglat de acreditarea acestor compoziții ca "artă națională". Sincretismul simbolist al lui Ștefan Popescu se acomodează cu universul basmului așa cum apare la Frații Grimm sau la Hans Christian Andersen; asemeni unui modern creator de modă, artistul își poate alege cum să-și îmbrace personajele. Se poate decela aici și influența stilului picturilor murale bizantine, spre exemplu, coroanele și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
răzlețe venite din partea lui Gustave Moreau și a lui Böcklin, a căror creație artistul o cunoscuse. (Introducând mitul grec în pictură, Moreau realizase concordanțe între peisaj și taina unei scene mitice. El nu picta fapte, ci stări meditative într-un univers compus de el, ce depășea realul. Böcklin a reflectat de asemenea asupra trecutului și antichității. Pasionat ca și Moreau de legende, de mister, de simboluri, în compoziția imaginilor sale domină un sentiment clasicizant)"225. În "Expoziția de pictură a d-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
despre un fenomen de aculturație este vorba, acest mixaj, acest sincretism devine o caracteristică a simbolismului și decadentismului european în pictură. Moreau plasează sub semnul unui metisaj stilistic orientalizant elemente provenind din diverse culturi, pentru a realiza mizanscenele grandioase ale universului imaginar în care sunt înscrise emblematic "personajele" sale. Pe lângă cromolitografiile având ca subiect poemul "Luceafărul" al lui Mihai Eminescu, Mișu Teișanu ilustrează și "Călin (File din poveste)" oferind o feerie de o mare putere de seducție și de un mare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
iese din sfera performanțelor obișnuite. Părul ia aspectul flamboiant al romanticilor, așa cum se poate vedea în machetele pentru Monumentul Eminescu. În alt crochiu pentru un proiect de monument, Poetul aflat pe soclul său apare asaltat de himere, expresie a acestui univers halucinator, "universul chimeric", patronat de prezența aproape supranaturală a geniului. În aceste abordări simboliste ale geniului eminescian, istorismul, anecdoticul sunt puse între paranteze, gânditorul-poet devine expresia propriilor sale viziuni care-l asaltează. Într-un alt proiect de monument, aflat printre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sfera performanțelor obișnuite. Părul ia aspectul flamboiant al romanticilor, așa cum se poate vedea în machetele pentru Monumentul Eminescu. În alt crochiu pentru un proiect de monument, Poetul aflat pe soclul său apare asaltat de himere, expresie a acestui univers halucinator, "universul chimeric", patronat de prezența aproape supranaturală a geniului. În aceste abordări simboliste ale geniului eminescian, istorismul, anecdoticul sunt puse între paranteze, gânditorul-poet devine expresia propriilor sale viziuni care-l asaltează. Într-un alt proiect de monument, aflat printre nenumăratele crochiuri
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fi tot mai palide și nesigure. Printre cele mai cunoscute autoportrete se află Autoportretul intitulat Un Zugrav (ulei, 1906-1907, Galeria Națională București). Pictorul ține în mână pensula și în jurul acestui gest se recompune întregul portret, care-l proiectează într-un univers al modestiei de rezonanță cristică, dar și a asumării unei vocații. De acestă dată Luchian pictează, nu mai citește, nu mai oferă o poză de detașare, este cu totul absorbit de arta sa. Metonimic, mâna care pictează, scoasă în prim
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]