38,398 matches
-
16 martie, Harriman a discutat cu sovieticii. El le-a cerut să convoace o întrunire a Celor Trei, la care să se discute despre situația politică existentă în România și viitoarea formă de guvernare de acolo. Nici una din cele două chestiuni nu țineau de Comisia de Control a Aliaților, ele trebuind discutate, așadar, la o ședință a Celor Trei Puteri. Sovieticii, însă, au refuzat și întrucît implementarea Declarației de la Yalta necesita consultări între cele trei puteri, occidentalii nu aveau cum să
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
retragerea trupelor sovietice din România, așa cum se stabilise pe 30 octombrie 1943, prin Declarația celor patru națiuni de la Moscova 253. Oricum, pînă la încheierea păcii nu se putea face nimic în acest sens. Iar cea de-a șasea și ultima chestiune era, din nou, necesitatea restructurării Comisiei Aliate de Control, astfel încît cele trei puteri să fie implicate, în mod real, în luarea deciziilor. Anticipînd dorința puterilor occidentale de a aborda această ultimă problemă, Moscova a anunțat o revizuire a operațiilor
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
americanii și-au amînat decizia privind interesele economice din România. Cei Trei au lăsat în seama Consiliului Miniștrilor de Externe problema graniței Transilvaniei, ca o prevedere a tratatului, precum și cea a ocupării României de către sovietici și a duratei Armistițiului. Ultima chestiune pe care voiau americanii s-o pună în discuție era cea a egalității membrilor Comisiei Aliate de Control în ceea ce privește procesul de luare a deciziilor. Fără îndoială, decizia luată de sovietici pe 16 iulie de a permite o mai mare participare
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
erau lăsate în grija doctorului Simion Oeriu. Comisia era un organism menit să rezolve orice reclamație de încălcare a Tratatului. Schoenfeld o considera doar o "fațadă de corectitudine"406. La întîlnirile sale cu Oeriu, Schoenfeld nu putea discuta decît despre chestiuni procedurale. Doctorul accentua mereu că el nu are căderea de a rezolva problemele legate de tratat pînă cînd nu se întrunește comisia și că dreptul de decizie nu-l are decît ministrul de Externe 407. Pe 2 februarie, simțindu-se
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
oficial dat de Ana Pauker pe 3 martie era în spiritul reacției guvernului. Bucureștiul își respectase întru totul asigurările privind drepturile civile care nu împietau "necesitățile securității naționale", problemele ridicate în acele note americane și britanice erau "întru totul o chestiune internă a României" și nu permiteau intervenția externă; și, în cele din urmă și cel mai semnificativ era că plîngerile privind respectarea Tratatului trebuiau să vină din partea celor trei șefi de misiuni printr-o "acțiune la unison" și de vreme ce sovieticii
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
nu împărtășea preocuparea Washingtonului pentru aplicarea Articolului 38. Încă din decembrie 1947, britanicii arătaseră că nu aveau de gînd să se folosească de Articolul 38 pentru a rezolva o "problemă ideologică"420. Uneori, Londra privea drepturile omului ca pe o chestiune "ideologică" și ezita să insiste asupra ei în virtutea faptului că ținea de tratat tocmai din cauza "slabelor perspective" de înfrîngere a opoziției sovietice 421. În aprilie 1948, Departamentul de Stat a ajuns la concluzia că nu poate sili România să-și
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
demonstreze că SUA își luau în serios obligațiile ce-i reveneau prin acest tratat și să arate, totodată, opiniei mondiale indiferența comuniștilor față de drepturile omului 422. La două săptămîni după aceea, SUA au încercat să invoce Articolul 37 pentru o chestiune nonideologică, și anume conformarea României la articolele militare din Tratat. Deși Forțele Armate din România se încadrau în prevederile Tratatului, forțele polițienești, care erau antrenate ca o unitate paramilitară, constituiau o posibilă violare a Tratatului. Washingtonul i-a cerut României
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
revistă schimbul de mesaje dintre București și Washington. Pe 22 septembrie, Adunarea Generală a hotărît să lase toată problematica respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului în Bulgaria, Ungaria și România în seama Comitetului Politic ad-hoc, care avea să analizeze chestiunea și să întocmească un raport. Pe 22 octombrie 1949, după îndelungi și aprinse dezbateri între Benjamin Cohen, reprezentant supleant al SUA și Andrei Vîșinski, reprezentant și ministru de Externe al URSS, Adunarea Generală a hotărît să ceară părerea Curții Internaționale
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
raport. Pe 22 octombrie 1949, după îndelungi și aprinse dezbateri între Benjamin Cohen, reprezentant supleant al SUA și Andrei Vîșinski, reprezentant și ministru de Externe al URSS, Adunarea Generală a hotărît să ceară părerea Curții Internaționale de Justiție asupra următoarelor chestiuni: (1) Schimbul diplomatic între SUA și România releva un litigiu, așa cum era el definit în Articolul 38 al Tratatului de Pace? (2) În cazul unui răspuns afirmativ, România era obligată să-și desemneze un reprezentant în comisie? (3) În cazul
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
și Regatul Unit furnizau României o mare parte din utilajul industrial necesar 1041. A doua reacție a venit pe 26 iulie, din partea Consiliului de Planificare Politică al Departamentului de Stat. Acest raport de 69 de pagini se referea la cîteva chestiuni privind comerțul cu Uniunea Sovietică și Europa de Est. Se arăta de la început că orice lărgire a comerțului ar fi avut o importanță economică minoră. Rațiunea comerțului cu estul Europei era, mai curînd, reducerea controlului Uniunii Sovietice asupra statelor aflate sub influența
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
era, de asemenea, dornică să-și extindă comerțul și să aibă "legături economice cu toate statele, indiferent de sistemele lor sociale"1098. România a avut grijă să nu amenințe Uniunea Sovietică prin conținutul acestei declarații. Documentul nu făcea referiri la chestiunea Basarabiei, care fusese atît de recent abordată și nici nu învinuia Moscova pentru sciziunea din cadrul mișcării comuniste internaționale. Acest document era mai curînd o declarație publică de independență a României ca stat socialist suveran, condus de PMR1099. Și ceea ce era
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
la Washington 1111. Administrația a aprobat această cerere. În august, conducerea de la București l-a numit pe Petre Bălăceanu ambasador al SUA, dar americanii s-au dovedit a fi ceva mai lenți. Johnson nu voia să facă din Europa de Est o chestiune de campanie, așa încît a așteptat pînă la realegerea sa, din noiembrie, pentru a-l numi pe William Crawford primul ambasador al Americii în Republica Populară Română 1112. Ultima problemă, cea a licențelor de export, era cea mai importantă. Washingtonul
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
care nu puteau fi exportate din rațiuni de securitate națională și din cauza reglementărilor COCOM. Ambele națiuni au convenit să-și respecte reciproc drepturile și procedeele industriale și să nu reexporte nici una tehnologia celeilalte 1114. Pe 1 iunie, după ce rezolvaseră aceste chestiuni majore, Harriman și Gaston-Marin au publicat un comunicat comun prin care își făceau cunoscute principalele decizii. Comunicatul arăta, de asemenea, că ambele țări acceptaseră să soluționeze problemele consulare de bază și să negocieze un nou acord consular. Ele stabiliseră să
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
nu poate avea, în mod clar, întrebuințare militară"1145. Secretarul de Finanțe, Douglas Dillon, era neutru în această privință. Deși considera reglementările de export în vigoare prea restrictive, el privea adevărata problemă a comerțului cu blocul sovietic ca pe o chestiune internă. Cetățenii americani trebuiau educați astfel încît să nu interpreteze un atare comerț ca pe o trădare.1146 La polul opus erau secretarii Agriculturii 1147 și Comerțului. Ambii erau de părere că exporturile către lumea comunistă trebuie limitate doar la
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
în calea Administrației, comerțul SUA cu Europa de Est totaliza mai puțin de 1% din volumul exporturilor 1220. Mulți congresmeni nu puteau înțelege de ce voia Casa Albă să-și pericliteze relațiile cu puterea executivă, mai ales pe timp de război, pentru o chestiune atît de insignifiantă. Programul comercial Est-Vest promovat de Johnson nu avea, însă, la bază, rațiuni economice. El acceptase recomandările raportului Miller. Deocamdată, comerțul Est-Vest se întemeia, în primul rînd, pe motive politice. Președintele era convins că acest comerț putea fi
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Scînteia" considera vizita lui Nixon ca fiind un semn în plus că România este "hotărîtă să meargă și mai departe în explorarea tuturor mijloacelor de dezvoltare a colaborării internaționale"1325. Pe la mijlocul lunii, "Agerpres" arăta, într-un articol, că "nu există chestiuni litigioase directe" între Washington și București și că România dorește să îmbunătățească relațiile economice, tehnice și științifice cu SUA1326. Și presa americană promova vizita ce se apropia. "The Christian Science Monitor" numea România "o țară a ușilor deschise"1327. The
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
și făcîndu-le din mînă celor aflați mai departe 1335. În sfîrșit, președintele se îndreptă către Consiliul de Stat, o clădire în stil românesc din centrul Bucureștiului, care servea drept reședință prezidențială. Acolo, cei doi dezbătură, timp de trei ore, numeroase chestiuni bilaterale 1336. Pentru Nixon, principalele probleme erau China și Vietnamul. Ceaușescu acceptă de bunăvoie să acționeze ca intermediar între Washington și Beijing și să-și concentreze eforturile asupra aplanării conflictului din Vietnam 1337. În schimb, dorea să i se asigure
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
intermediar între Washington și Beijing și să-și concentreze eforturile asupra aplanării conflictului din Vietnam 1337. În schimb, dorea să i se asigure "Clauza națiunii celei mai favorizate" pentru exporturile românești către SUA. Nixon era dispus să discute despre această chestiune, dar îi spuse liderului român că decizia ține, până la urmă, de Congres. Documentele relevă faptul că Nixon nu a promis sau garantat acordarea "Clauzei" României, dar a acceptat să acționeze pentru liberalizarea reglementărilor comerciale impuse Bucureștiului 1338. În acea seară
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
al președintelui nu era în măsură să recomande o linie politică. În februarie, Kissinger l-a asigurat că "se va aplica în curînd" o politică de reglementare a exporturilor pentru țările din spatele "Cortinei de Fier"1376. Dar deși era o chestiune importantă pentru Flanigan, ea nu se număra printre prioritățile lui Kissinger. Războiul din Vietnam, relațiile cu China și Uniunea Sovietică și evenimentele în curs de desfășurare din vestul Europei, mai ales cele privind ascensiunea la putere a lui Georges Pompidou
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Albe în ce privește afacerile cu blocul comunist 1391. Pe 26 octombrie, la ora 11:00, Ceaușescu a avut o întrevedere cu Nixon, la Casa Albă. Președintele american voia ca Ceaușescu să le spună chinezilor că el privește Taivanul ca pe o chestiune "internă" a Beijingului. Aceasta însemna că Washingtonul nu voia să se amestece în nici una din soluțiile pe care Beijingul le considera adecvate pentru Taivan. Acesta era și mesajul pe care Nixon i-l trimisese lui Yahya Khan, președintele pakistanez care
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Companiei Bell&Howell ca director executiv al CPEI1406. De vreme ce Peterson avea să fie sub comanda directă a președintelui, CPEI era analog Consiliului Securității Naționale. Primul se ocupa de toate treburile economice internaționale, pe cînd cel de-al doilea deținea controlul chestiunilor politico-militare. Cu toate acestea, nici CPEI și nici Peterson nu au reușit vreodată să aibă influența de care se bucurau Kissinger și CSN. Oricum, CPEI era un important pas înainte în vederea stabilirii unei politici economice internaționale coerente 1407. Deși Consiliul
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
comercial care să includă și acordarea "Clauzei" României 1420. Mondale spera ca propunerea privind acordarea "Clauzei" să încurajeze comerțul, dar să permită și emigrarea mai multor evrei din România 1421. Washingtonul privise această problemă a emigrării evreilor ca pe o chestiune sovietică și tot așa o privea și în 1971. Cu toate acestea, unii congresmeni erau conștienți că după invazia Cehoslovaciei crescuseră presiunile exercitate nu numai asupra minorităților de evrei din Uniunea Sovietică, dar și a celor din Europa de Est1422
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Consiliu pentru Politica Economică Internațională (CPEI). Dacă acesta ar fi fost aprobat, el ar fi schimbat caracterul neoficial al CPEI și ar fi garantat Consiliului o autoritate statutară și, implicit, mai multă legitimitate acțiunilor sale1500. Dezbaterile s-au axat pe chestiunea duratei pentru care urma să fie prelungită legea și pe relația dintre CPEI și Congres. Administrația pleda pentru o prelungire pînă în 1975 și dorea ca CPEI să nu aibă, practic, nici o răspundere față de legislativ. Congresul a respins ambele puncte
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
să accepte legea introdusă de Jacob Javitz, care ar fi dat președintelui Nixon dreptul de a acorda "Clauza națiunii celei mai favorizate" țărilor din spatele Cortinei de Fier, asupra cărora Congresul își exercita dreptul de veto. Astfel s-ar fi scos chestiunea "Clauzei" pentru Uniunea Sovietică din proiectul de lege comercială și s-ar fi cîștigat timp pentru a negocia cu Moscova taxa de emigrare. Mills, însă, a obiectat. Nu voia să acorde Congresului dreptul de veto, de vreme ce acesta încălca dreptul constituțional
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
de a oferi ajutor industriilor și muncitorilor afectați de import, de a stabili un sistem generalizat de taxe preferențiale pentru țările în curs de dezvoltare și de a acorda "Clauza națiunii celei mai favorizate" țărilor comuniste. Referitor la această ultimă chestiune, președintele a subliniat că acest drept i-ar da posibilitatea să implementeze acordul comercial cu Uniunea Sovietică și "ne-ar permite, de asemenea, să ne îndeplinim angajamentele față de România"1582. În aceeași zi, președintele a trimis Congresului proiectul său de
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]