38,404 matches
-
avea ca axă de înaintare calea ferată Ploiești-Buzău, cu "Grupul Kraft" în stânga, în regiunea muntoasă și "Grupul Morgen" în dreapta. Armata de Dunăre, formată din Grupul Kosch și forțe bulgare, înainta de-a lungul Dunării, pe direcția principală Călărași - Slobozia - Brăila. Comandant al Armatei 1 - General de divizie Constantin Prezan<br> Comandant al Armatei 2 - General de divizie Alexandru Averescu<br> Comandant al "Grupului Istrate" - General de brigadă Ioan Istrate Comandanț al Armatei de Dunăre - General August von Mackensen<br> Comandant al
Acțiunile militare de pe aliniamentul Cricov-Ialomița (1916) () [Corola-website/Science/337190_a_338519]
-
Kraft" în stânga, în regiunea muntoasă și "Grupul Morgen" în dreapta. Armata de Dunăre, formată din Grupul Kosch și forțe bulgare, înainta de-a lungul Dunării, pe direcția principală Călărași - Slobozia - Brăila. Comandant al Armatei 1 - General de divizie Constantin Prezan<br> Comandant al Armatei 2 - General de divizie Alexandru Averescu<br> Comandant al "Grupului Istrate" - General de brigadă Ioan Istrate Comandanț al Armatei de Dunăre - General August von Mackensen<br> Comandant al Armatei 9 - General de infanterie Erich von Falkenhayn
Acțiunile militare de pe aliniamentul Cricov-Ialomița (1916) () [Corola-website/Science/337190_a_338519]
-
de Dunăre, formată din Grupul Kosch și forțe bulgare, înainta de-a lungul Dunării, pe direcția principală Călărași - Slobozia - Brăila. Comandant al Armatei 1 - General de divizie Constantin Prezan<br> Comandant al Armatei 2 - General de divizie Alexandru Averescu<br> Comandant al "Grupului Istrate" - General de brigadă Ioan Istrate Comandanț al Armatei de Dunăre - General August von Mackensen<br> Comandant al Armatei 9 - General de infanterie Erich von Falkenhayn
Acțiunile militare de pe aliniamentul Cricov-Ialomița (1916) () [Corola-website/Science/337190_a_338519]
-
Brăila. Comandant al Armatei 1 - General de divizie Constantin Prezan<br> Comandant al Armatei 2 - General de divizie Alexandru Averescu<br> Comandant al "Grupului Istrate" - General de brigadă Ioan Istrate Comandanț al Armatei de Dunăre - General August von Mackensen<br> Comandant al Armatei 9 - General de infanterie Erich von Falkenhayn
Acțiunile militare de pe aliniamentul Cricov-Ialomița (1916) () [Corola-website/Science/337190_a_338519]
-
Falkenhayn avea ca axă de înaintare calea ferată Buzău-Focșani, cu "Grupul Kraft" în stânga, în regiunea muntoasă și "Grupul Morgen" în dreapta. Armata de Dunăre, formată din Grupul Kosch și forțe bulgare, înainta de-a lungul Dunării, pe direcția principală Slobozia - Brăila. Comandanți români Comandanți ruși<br> Comandanți ai Puterilor Centrale<br>
Acțiunile militare de pe aliniamentul Râmnicu Sărat-Viziru (1916) () [Corola-website/Science/337208_a_338537]
-
ca axă de înaintare calea ferată Buzău-Focșani, cu "Grupul Kraft" în stânga, în regiunea muntoasă și "Grupul Morgen" în dreapta. Armata de Dunăre, formată din Grupul Kosch și forțe bulgare, înainta de-a lungul Dunării, pe direcția principală Slobozia - Brăila. Comandanți români Comandanți ruși<br> Comandanți ai Puterilor Centrale<br>
Acțiunile militare de pe aliniamentul Râmnicu Sărat-Viziru (1916) () [Corola-website/Science/337208_a_338537]
-
înaintare calea ferată Buzău-Focșani, cu "Grupul Kraft" în stânga, în regiunea muntoasă și "Grupul Morgen" în dreapta. Armata de Dunăre, formată din Grupul Kosch și forțe bulgare, înainta de-a lungul Dunării, pe direcția principală Slobozia - Brăila. Comandanți români Comandanți ruși<br> Comandanți ai Puterilor Centrale<br>
Acțiunile militare de pe aliniamentul Râmnicu Sărat-Viziru (1916) () [Corola-website/Science/337208_a_338537]
-
1961), cunoscut sub numele de "El Jefe" (Șeful) sau "El Benefactor", (Binefăcătorul) a fost un militar și om politic dominican, care a domnit că dictator al Republicii Dominicane din 1930 până la asasinarea să în 1961. El a exercitat președinția că comandant suprem al armatei în perioadele 1930-1938 și 1942-1952, si a condus indirect în perioadele 1938-1942 și 1952-1961, folosind președinți marionete. Cei 31 de ani de guvernare sunt cunoscute că Epoca Trujillo , epoca celei mai sângeroase tiranii din America Latină.<nowiki>[7
Trujillo Dictatorul () [Corola-website/Science/337207_a_338536]
-
Petru Maior). Mare unitate a avut un Comandament structurat după normele unei divizii de infanterie. Acest Corp, la 7 ianuarie 1918 a fost transformat într-o brigadă formată din regimentele "I „Turda”" - format în la începutul lunii decembrie 1917 și comandant de locotenent-colonelul Buricescu Dragu (cu baza la Scobinți) și "II „Alba-Iulia”" - format pe 20 decembrie 1917 și comandant locotenent colonelul Pașalega Constantin (cu baza la Cotnari și Ceplenița). Unitatea a fost subordonată inițial "Diviziei de grăniceri" - redenumită din 24 ianuarie
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
7 ianuarie 1918 a fost transformat într-o brigadă formată din regimentele "I „Turda”" - format în la începutul lunii decembrie 1917 și comandant de locotenent-colonelul Buricescu Dragu (cu baza la Scobinți) și "II „Alba-Iulia”" - format pe 20 decembrie 1917 și comandant locotenent colonelul Pașalega Constantin (cu baza la Cotnari și Ceplenița). Unitatea a fost subordonată inițial "Diviziei de grăniceri" - redenumită din 24 ianuarie Divizia a 16-a și a redevenit iarăși la 1 februarie 1918, Corp subordonat direct Marelui Cartier General
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
pe 31 iulie 1981. Colonelul Roberto Diaz Herrera, un fost asociat al lui Noriega, a susținut că adevărata cauză a accidentului a fost o bombă și că Noriega a fost în spatele asasinatului. Omar Torrijos a fost urmat în funcția de Comandant al Gărzii Naționale din Panama de către colonelul Matthew Flores Aguilar. Un an mai târziu, Flores Aguilar a fost urmat de Rubén Dario Paredes, iar Noriega a devenit șef de personal. Garda Națională a fost redenumită Forțele de Apărare Panameze. Paredes
Manuel Noriega () [Corola-website/Science/337258_a_338587]
-
de către colonelul Matthew Flores Aguilar. Un an mai târziu, Flores Aguilar a fost urmat de Rubén Dario Paredes, iar Noriega a devenit șef de personal. Garda Națională a fost redenumită Forțele de Apărare Panameze. Paredes a demisionat din funcția de comandant pentru a candida la președinție, cedând postul de comandant al Forțelor de Apărare lui Noriega. Deși relația nu a devenit contractuală până în 1967, Noriega a lucrat cu Agenția Centrală de Informații (CIA) încă de la sfârșitul anilor 1950 până în anii 1980
Manuel Noriega () [Corola-website/Science/337258_a_338587]
-
Flores Aguilar a fost urmat de Rubén Dario Paredes, iar Noriega a devenit șef de personal. Garda Națională a fost redenumită Forțele de Apărare Panameze. Paredes a demisionat din funcția de comandant pentru a candida la președinție, cedând postul de comandant al Forțelor de Apărare lui Noriega. Deși relația nu a devenit contractuală până în 1967, Noriega a lucrat cu Agenția Centrală de Informații (CIA) încă de la sfârșitul anilor 1950 până în anii 1980. În 1988, jurații din Tampa și Miami l-au
Manuel Noriega () [Corola-website/Science/337258_a_338587]
-
Dunkerque. După contraatacul franco-britanic de la Arras de pe 21 mai, unitățile germane au fost oprite din înaintare pentru ca să poată rezista unei posibile reeditări a asaltului aliat pe 22 mai. Acest ordin de încetare a înaintării a stârnit protestele generalului Heinz Guderian, comandantul Corpului XIX, care dorea să continue atacul în forță spre nord, spre Canalul Mânecii, pentru cucerirea orașelor Boulogne, Calais și Dunkerque. Atacul cerut de general nu a fost autorizat decât în a doua parte a zilei de 22 mai, dar între
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
port în vederea evacuării. După aceea, Dutfoy a plecat spre Dunkirk, iar indisciplina s-a instalat în rândul trupelor. Au fost semnalate jafuri, iar civilii care doreau să se evacueze pe mare au intrat panică. Pentru îndepărtarea civililor panicați din port, comandantul frontului de pe țărm i-a amenințat pe aceștia cu folosirea armelor de foc. Acțiunea de evacuare sau de distrugere a bateriilor de coastă a continuat până când amiralul Leclerc, care se afla la Dunkerque, a anulat ordinul. Mai mult, el a
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
pierdute, marinarii au transmis ordine scrise batalioanelor de gardă pentru continuarea luptelor indiferent de pierderi. După prânz, perioadele de acalmie au alternat cu raiduri ale [[Luftwaffe]] și lupte aeriene dintre bombardierele germane și avioanele de vânătoare [[Supermarine Spitfire]] ale [[RAF]]. Comandanții ambelor distrugătoare britanice au fost uciși în timpul raidurilor aeriene, iar două distrugătoare franceze (Frondeur și Orage) au fost lovite în plin de bombardierele în picaj [[Stuka]]. Cu doar puțin timp mai înainte de declanșarea atacului aerian, distrugatorul HMS "Keith" a ancorat
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
franceze (Frondeur și Orage) au fost lovite în plin de bombardierele în picaj [[Stuka]]. Cu doar puțin timp mai înainte de declanșarea atacului aerian, distrugatorul HMS "Keith" a ancorat în port și a început îmbarcarea geniștilor răniți. După ora 18:00, comandantul distrugătorului "Keith" a primit ordin să evacueze, împreună cu alte cinci distrugătoare care se îndreptau spre port, pe toți militarii britanici. Fox-Pitt a decis să continue cu evacuarea geniștilor, în vreme ce unitățile de gardă se retrăgeau spre port. Distrugătoarele "Vimiera" și "Whitshed
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
folosit scări ca să escaladeze zidurile și, sprijiniți de tirurile turnuirlor de 88mm, au atacat cu grenade și [[Aruncător de flăcări|aruncătoare de flăcări]] pozițiile defensivei franceze. La ora 08:30, Lanquetot a hotărât să capituleze. Maiorul J. C. Windsor Lewis, comandantul unei companii de gardă galeze, și-a asunat comanda militarilor rătăciți de unitățile lor, care se adăpostiseră în depozitele de pe chei în așteptarea evacuării. În afară de galezi, aici își găsiseră adăpost 120 de infanteriști francezi, 200 trupe auxiliare, 120 de geniști
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
istoricul militar L. F. Ellis a scris că întârzierea de cinci ore cu care a Corpul XIX a atacat Boulogne până la ora 12:40 a zilei de 22 mai, conform ordinelor generalului [[Paul Ludwig Ewald von Kleist|Ewald von Kleist]], comandantul "Panzergruppe von Kleist", a fost criticată în jurnalul de acțiuni a Corpului, deoarece Divizia a 10-a Panzer a fost ținută în rezervă în timpul atacurilor împotriva orașelor Boulogne și Calais. Rezultatul a fost acelă că germanii nu au atacat simultan
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
următoarele unități de rezervă: Regimentul 47 Infanterie, Regimentul 72 Infanterie, Regimentul 48 Infanterie, Regimentul 49 Infanterie, Regimentul 50 Infanterie, Regimentul 64 Infanterie, Regimentul 51 Infanterie, Regimentul 52 Infanterie și Regimentul 23 Artilerie. La decretarea mobilizării din 14/27 august 1916, comandantul comandamentului, generalul de brigadă Alexandru Socec a fost mutat comandant al Diviziei 13 Infanterie iar în funcția de comandant al Comandamentului III Teritorial a fost numit generalul de divizie (rz.) Constantin Cică. În subordinea să au intrat nou înființatele Comandamente
Comandamentul III Teritorial (1916-1918) () [Corola-website/Science/337293_a_338622]
-
Regimentul 48 Infanterie, Regimentul 49 Infanterie, Regimentul 50 Infanterie, Regimentul 64 Infanterie, Regimentul 51 Infanterie, Regimentul 52 Infanterie și Regimentul 23 Artilerie. La decretarea mobilizării din 14/27 august 1916, comandantul comandamentului, generalul de brigadă Alexandru Socec a fost mutat comandant al Diviziei 13 Infanterie iar în funcția de comandant al Comandamentului III Teritorial a fost numit generalul de divizie (rz.) Constantin Cică. În subordinea să au intrat nou înființatele Comandamente Teritoriale ale Diviziilor 5 și 6 Infanterie, comandate de generalii
Comandamentul III Teritorial (1916-1918) () [Corola-website/Science/337293_a_338622]
-
Regimentul 64 Infanterie, Regimentul 51 Infanterie, Regimentul 52 Infanterie și Regimentul 23 Artilerie. La decretarea mobilizării din 14/27 august 1916, comandantul comandamentului, generalul de brigadă Alexandru Socec a fost mutat comandant al Diviziei 13 Infanterie iar în funcția de comandant al Comandamentului III Teritorial a fost numit generalul de divizie (rz.) Constantin Cică. În subordinea să au intrat nou înființatele Comandamente Teritoriale ale Diviziilor 5 și 6 Infanterie, comandate de generalii de brigadă (rz.) Benone Anastasiu și Constantin Orezeanu. În
Comandamentul III Teritorial (1916-1918) () [Corola-website/Science/337293_a_338622]
-
Balcani pe două linii: pe Dunăre și minții Balcani, iar în Caucaz era prevăzut și un plan de ofensivă . Planurile militare rusești în cadrul acestui deziderat au fost întocmite în 1827 de către Șeful Statului-major baronul I. Diebici, care le va transmite Comandantului suprem al armatei a II-a generalului Wittghenstein . Planul definitiv a fost emis abia la 22 martie 1828. Conform acestora, pentru început urmau să fie ocupate Principatele Române în trei direcții, după care urma trecerea Dunării, în scurt timp ocuparea
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
țariste erau repartizate între trei cetăți - Șumla, Varna și Silistra, în iunie generalul Rot trece Dunărea, iar generalul Borozdin primește ordinul să supravegheze Principatele . Luptele încruntate pentru cetatea Giurgiu încep la 21 iunie și deși timp de 9 ore armata comandantului turc Cuciuc-Ahmed-pașa care a atacat prima a fost distrusă, armata rusă s-a limitat la „șederea sub cetate”, fără a trece în ofensivă. Luptele pentru Silistria nu s-au încheiat cu succes pentru ruși, astfel obiectivul de bază al campaniei
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
luptă de către turci. O altă divizie, sub conducerea lui Berhman, se îndreaptă la 21 august spre Ardagan, care, părăsită de turci, este ocupată de ruși la 22 august. În urma asediului cetății Poti (litoralul Gruziei) de către generalul Ghesse, la 15 iunie comandantul garnizoanei turcești Aslan-bec ia înmînat cheile cetății. La 25 august Ciavciavadze începe ofensiva în pașalîcul Baiazet. În dimineața zilei de 28 august, cînd acesta a ajuns în orașul Baiazet, a venit un sol din partea lui Beliuli-pașa și i-a deschis
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]