39,007 matches
-
relatează povestiri populare, precumpovestirea dintre Hom și fratele său de sânge Ayom, "Adam Bell", aventura dintre Floris și Blancheflour, "Guy of Warwick" sau balada "Bewick și Graham". Alt exemplu este versiunea, în limba latină, realizată înaintea secolului XIV., de un preot a operei "Amys și Amylion". În versiunea sa cristianizată, este vorba de doi frați de sânge care luptă pentru Carol cel Mare și care după moartea lor fuseseră îngropați separat. Dar pe timpul nopții, trupurile celor doi morți s-au apropiat
Adelphopoiesis () [Corola-website/Science/328861_a_330190]
-
La momârlani, pe Valea Jiului tinerii înfrățiți merg apoi la râu și aruncă buchete de flori în apă pentru a sfinți legăturile. Biserica Ortodoxă Română este împotriva frăției de cruce considerând-o un ritual păgân cu elemente creștinești și a interzis preoților binecuvântarea acestor legături. Ritualul înfrățirii sau adelphopoiesis a câștigat relevanță între istoricii care se ocupă cu istoria homosexualității în prezent, acum că s-a modificat imaginea care exista în Evul Mediu sau la începutul Erei Moderne. Scriitorul american John Boswell
Adelphopoiesis () [Corola-website/Science/328861_a_330190]
-
era Paulette Vuillamy. Numele său de familie sub formă de număr a fost dat, se pare, unui străbun abandonat. Ar putea fi: . După studii la Liceul Henri IV, a intrat în 1962 la seminarul Saint-Sulpice, la Issy-les-Moulineaux. A fost hirotonit preot la 28 iunie 1969 de către cardinalul François Marty, apoi a fost numit vicar al parohiei Sainte-Jeanne de Chantal din cel de-al XVI-lea arondisment al Parisului, al cărui preot era Jean-Marie Lustiger. În 1974 a fost numit director la
André Vingt-Trois () [Corola-website/Science/328862_a_330191]
-
în 1962 la seminarul Saint-Sulpice, la Issy-les-Moulineaux. A fost hirotonit preot la 28 iunie 1969 de către cardinalul François Marty, apoi a fost numit vicar al parohiei Sainte-Jeanne de Chantal din cel de-al XVI-lea arondisment al Parisului, al cărui preot era Jean-Marie Lustiger. În 1974 a fost numit director la seminarul de la Saint-Sulpice, unde a predat teologia Sfintelor Sacramente (teologia Sfintelor Taine). Când Jean-Marie Lustiger a devenit arhiepiscop al Parisului, acesta l-a numit pe vicar general, calitate în care
André Vingt-Trois () [Corola-website/Science/328862_a_330191]
-
Jean-Marie Lustiger a devenit arhiepiscop al Parisului, acesta l-a numit pe vicar general, calitate în care a contribuit la toate inițiativele de început de episcopat ale cardinalului Lustiger (École cathédrale de Paris, Radio Notre-Dame, redecuparea sectoarelor parohiale, revizuirea formării preoților). La 25 iunie 1988 a fost numit episcop auxiliar de Paris, cu titlul de episcop titular de Thibilis, si hirotonit la 14 octombrie 1989. Este membru al Consiliului Pontifical pentru Familie din februarie 1995. În noiembrie 1998 a fost ales
André Vingt-Trois () [Corola-website/Science/328862_a_330191]
-
publicație „Rescriptum” (1692) - critica gramaticii persane a lui J.P. Podesta. Toate aceste lucrări au fost create prin prisma lucrării profesionale din poziția de traducător. Meninski a murit la vârsta de 78 ani și este îngropat în pivnițele unei mănăstiri de preoți din cartierul vienez Leopoldstadt. Dicționarul lui Meninski este cel mai atotcuprinzător dicționar de limbă osmano-turcă. Pentru că prin el, acest material este în totalitate tradus în 5 limbi (latină, germană, italiană, franceză și polonă), bazându-se pe surse interesante de istorie
Franciszek Meninski () [Corola-website/Science/329409_a_330738]
-
cojitul buștenilor de brad și la tăiatul crengilor, i s-a încredințat activitatea de paznic și menaj al colibelor de muncitori forestieri. A servit și ca plutaș pe Mureș, de la Toplița la Reghin. Spre norocul său cu ajutorul și la insistențele preotului și învățătorului din sat care au sesizat în el potențialul care va da roade mai târziu, primește în 1922 consimțământul de a pleca pentru continuarea școlii la Reghin ca elev particular, de la tatăl său vitreg, greu apăsat din cauza situației materiale
Iustin Handrea () [Corola-website/Science/329398_a_330727]
-
S-a inspirat din Psalmii 51 și 85 cu mesajul chemării lui Dumnezeu pentru a ajuta poporul cu bunătatea și binecuvântarea Sa, a compus de asemenea medii inspiraționale din Biblie si a dedicat câteva unor sfinți libanezi, precum Sharbel Maklouf ( preot și călugăr maronit libanez). Albumul evidențiază calitățile sale de soprană și tehnica sa în stilul clasic, în special versiunea în limba franceză a melodiei "Miserere mei, Deus". Albumul "E῾tazalt El Gharam" este lansat după aproape 8 ani de pauză
Majida El Roumi () [Corola-website/Science/330933_a_332262]
-
obiceiurilor acestora și nu în ultimul rând cunoașterii sinelui. Deși există informații puține legate de această călătorie se știe că Hasan a trecut prin Azerbaidjan, Armenia (unde a fost dat afară dintr-un oraș după o ceartă aprinsă cu câțiva preoți creștini), Iraq, Siria pentru a trece din Palestina în Egipt, în jurul datei de 30 august 1078 (datarea îi aparține lui Rașid al-Din Hamadani în 1310). Din nou, nu este foarte clar cât timp a stat în Egipt, dar majoritatea surselor
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
mănăstirea Podvorja, stareț și duhovnic al acesteia fiind Arhimandritul Atanasie (Neceaev). Andrei Blum a lucrat ca medic până la 27 octombrie 1948, atunci când, Mitropolitul Serafim (Lukianov) îl hirotonește diacon [1]. În data 11 decembrie 1948 același Mitropolit Serafim (Lukianov) îl hirotonește preot și îl trimite la Marea Britanie ca preot spiritual al comunității alglicano-ortodoxe Sf Alban și Sfântul Serghie (1948-1950). La 1 septembrie 1950 este numit paroh al Bisericii stavropighiale Sf. Filip Apostolul și Sf. Serghie din Londra. 07 Ianuarie 1954 este dată
Antonie (Bloom) de Suroj () [Corola-website/Science/334928_a_336257]
-
fiind Arhimandritul Atanasie (Neceaev). Andrei Blum a lucrat ca medic până la 27 octombrie 1948, atunci când, Mitropolitul Serafim (Lukianov) îl hirotonește diacon [1]. În data 11 decembrie 1948 același Mitropolit Serafim (Lukianov) îl hirotonește preot și îl trimite la Marea Britanie ca preot spiritual al comunității alglicano-ortodoxe Sf Alban și Sfântul Serghie (1948-1950). La 1 septembrie 1950 este numit paroh al Bisericii stavropighiale Sf. Filip Apostolul și Sf. Serghie din Londra. 07 Ianuarie 1954 este dată în care este ridicat la rangul de
Antonie (Bloom) de Suroj () [Corola-website/Science/334928_a_336257]
-
a Imperiului Austro-Ungar aveau o conștiință socială mai dezvoltată decât cei aflați sub dominația rusă în Basarabia și erau conduși de o elită politică experimentată și activă, formată din reprezentanți ai clasei de mijloc a orașelor și intelectuali ai satelor (preoți ortodocși si greco-catolici, profesori, funcționari publici). La începutul secolului al XX-lea, comunitatea ucraineană era favorizată la nivelul administrației locale. În aceeași perioadă opțiunile politice ucrainene se îndreptau spre 3 curente politice: "Bătrânii ruteni", "Tinerii ruteni" și "Radicalii". Din 1896
Editura Bucovina în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334929_a_336258]
-
a românilor, care au rămas naționaliști și iredentiști. Cu scopul de a fi ușurată mobilizarea etnicilor români în armată, acestora li s-a permis să poarte tricolorul și li s-a acordat dreptul de a beneficia de asistență spirituală din partea preoților militari de origine română. Rezerviștii au fost mobilizați în regimentele 20 Infanterie, 22 Landwehr (etnici români), 23 (etnici români), 24, 30, 34, 41 (etnici români), 50, 53, 55, 61, 88 Infanterie, 4 Ulani, 4 (etnici români) și 9 Dragoni, 35
Editura Bucovina în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334929_a_336258]
-
trupele ungare. Unii dintre bucovinenii etnici români care au trecut în România fie s-au înrolat voluntar în armata română, fie au desfășurat activități de informare sau propagandă. O parte dintre aceștia au fost întreținuți de către statul român prin subsidii. Preoții (în special cei care au aparținut clerului ortodox) au fost principalii suspectați în ochii autorităților. Cea mai frecentă acuzație adusă atât acestora cât și mirenilor a fost aceea de rusofilie. Mitropolitul Vladimir de Repta a fost exilat la Praga până la
Editura Bucovina în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334929_a_336258]
-
în 1784, l-a însoțit în Moldova pe starețul mănăstirii sale, arhimandritul Haralambos, în cadrul călătoriei acestuia cu scopul de a obține ajutor economic pentru a face față datoriilor mari cu care se confrunta atunci așezământul său. Acolo a fost hirotonit preot și a fost angajat ca paroh al bisericii domnești. În timpul șederii lui în Moldova, a studiat teologia și filologia în limba greacă la Academia Domnească din Iași, cu ajutorul principelui Mihail Șuțu. În anul 1802, Ciprian s-a întors din Moldova
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
din Kition și Lavrentios din Kyrenia - ulterior, în Cipru au sosit 4000 de soldați din Egipt, care au terorizat populația insulei. Rămășițele pământești ale celor de mai sus au fost predate în ziua următoare, duminică 10 iulie, unui grup de preoți, care le-au îngropat în curtea bisericii Maicii Preciste (Παναγίας Φανερωμένης) din Nicosia - ulterior, acolo a fost construit un Mausoleu impunător, unde sunt păstrate până azi osemintele lor. Execuțiile au continuat până la 14 iulie și au avut ca rezultat moartea
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
patrimoniului gastronomic și un stereotip național al Franței, precum și baghetă de pâine. Originar din satul francez Camembert din Normandia, a apărut la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Conform tradiției, ar fi fost creat de țăranca Marie Harel, sub îndrumarea unui preot „refractar” (fidel papei de la Roma în timpul Revoluției franceze) venit din Meaux, unde se produce brânza Brie. Producția s-a dezvoltat puternic cu inaugurarea linii de cale ferată între Paris și orașul normand Caen, care a permis producătorilor să vândă brânzeturi
Camembert () [Corola-website/Science/334954_a_336283]
-
viețuit din tinerețe cu dumnezeiască râvnă în pustietăți cu mari râvnitori spre viața cea monahicească”. A trăit în sihăstriile din Rusia și Ucraina, ajungând în Țările Române și așezându-se, împreună cu alți călugări, în schitul Dălhăuți. A fost hirotonit ca preot și a condus ca stareț aproape douăzeci de ani schitul Dălhăuți. A adunat în jurul său o obște de peste 40 de călugări sihaștri moldoveni, munteni, ardeleni și ruși, formând o școală duhovnicească renumită. Prin anii 1730-1733 s-a retras împreună cu 12
Vasile de la Poiana Mărului () [Corola-website/Science/335015_a_336344]
-
un cleric român, episcop al Diecezei Romano-Catolice de Oradea Mare. S-a născut într-o familie de etnici maghiari din satul Gătaia ("Gátalja"), aflat azi în județul Timiș. A studiat la Institutul Teologic Romano-Catolic din Alba Iulia. A fost hirotonit preot la 24 iunie 1990 de către episcopul Sebastian Kräuter și încardinat în Dieceza de Timișoara. A activat ca vicar parohial al Parohiei Elisabetin din Timișoara, iar în ianuarie 1991 a fost numit secretar episcopal și ceremonier la Catedrala „Sfântul Gheorghe” din
László Böcskei () [Corola-website/Science/334977_a_336306]
-
și pe flamura cu tricolor are inscripția „"Dormi în pace! Noi veghem! Tinerimea română lui Avram Iancu"”, gest pentru care au fost anchetați, judecați și exmatriculați. Inițial, mormântul era de pământ, conform obiceiului, Crucea de la căpătâi a fost donată de preotul Ioan Tisu (al doilea), care pregătise crucea pentru propriul său mormânt. Mormântul este acoperit cu o lespede de marmură gri inscripționată, sculptată de Gheorghe M. Cantacuzino, și este înconjurat de un gard de beton ornat cu lanțuri. Mormântul este clasificat
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]
-
în cele două înfrângeri ale maghiarilor la Abrud i-au fost ultimele-i vorbe — osămintele lui sau adus aici în 16 august 1924 la centenarul nașterii lui Iancu"”. Simeon Groza (n. 1822 Rovina - d. 19 februarie 1885 Rovina) a fost preot în Rovina, revoluționar pașoptist, viceprefect al Legiunii Zarandului în perioada 1848-1849. Inscripția de pe crucea sa este „"Simion Groza tribunul celor 7 sate zarandene în 1848-9 ero(u)l de la Știurțul din Abrud paroh în Rovina 1834-1885. Osamintele lui au fost
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]
-
lângă colțul de nord-vest al bisericii și este format dintr-un bloc de andezit cenușiu, în care s-a încastrat o cruce de marmură albă. Monumentul a fost ridicat în anul 1993 de Liviu Mircea Tisu, un stră- strănepot al preotului Ioan Tisu. Inscripția de pe monument este „"1941-1945. RUGĂ" (nn. „cruce”) "ÎN MEMORIA EROILOR ȚEBEI CĂZUȚI PE CÎMPURILE DE LUPTĂ ÎN AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL CARE A PUSTIIT O LUME. EI AU FOST" — urmează o listă de 13 nume, între care
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]
-
averea gimnaziului din Brad. Mormântul său se află și el în partea de nord a bisericii, lângă cele ale lui Sigismund Borlea și Teodor Pop. Pavel Oprișa (n. 29 septembrie 1861, Țebea - d. 1937, Țebea). Provenit dintr-o familie de preoți, a urmat școala din satul natal, gimnaziul în Brad (cl. I-IV), Alba Iulia (cl. V), Arad (cl. VI), Liceul Piarist din Timișoara (cl. VII-VIII), Institutul teologic și pedagogic din Sibiu (1884-1886) și ale Facultății de Litere și Filosofie din cadrul
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]
-
alabastru, cu icoane din mozaic, a fost făcut între 1952-1959, în urma planurilor arhitectului Ionescu-Berechet și cu contribuții ale artiștilor Ion Dimitriu-Bârlad, Constantin Baraschi și Mihai Wagner. Între anii 1956-1960, a fost închisă de către autoritățile comuniste, arhiva a fost confiscată, iar preotul Dumitru Manta a fost trimis în închisoare. În anul 1960 biserica a fost redeschisă, prin strădaniile preotului paroh Alexandru Ionescu, vicar-administrativ eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor. Între 1962-1971, pereții și podelele au fost acoperite cu plăci mari de marmură albe și
Biserica Cașin () [Corola-website/Science/335406_a_336735]
-
ale artiștilor Ion Dimitriu-Bârlad, Constantin Baraschi și Mihai Wagner. Între anii 1956-1960, a fost închisă de către autoritățile comuniste, arhiva a fost confiscată, iar preotul Dumitru Manta a fost trimis în închisoare. În anul 1960 biserica a fost redeschisă, prin strădaniile preotului paroh Alexandru Ionescu, vicar-administrativ eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor. Între 1962-1971, pereții și podelele au fost acoperite cu plăci mari de marmură albe și roze, a fost instalat un balcon pentru cor, și icoane mari din mozaic de sticlă de Murano
Biserica Cașin () [Corola-website/Science/335406_a_336735]