39,399 matches
-
aparținând familiei conducătoare a Agilolfingilor, fiind fiul ducelui Garibald I cu Walderada; el a devenit duce de Ăști pe undeva în jurul anului 589. În anul 588, sora mai mare a lui Gundoald, Theodelinda a fost logodita cu Authari, regele longobarzilor. Alianță matrimoniala preconizată venea să preîntâmpine o invazie a francilor, în 589. Theodelinda și Gundoald au fugit amândoi în Italia. Acolo, Theodelinda s-a căsătorit cu Authari în luna mai, în vreme ce Gundoald a fost învestit cu ducatul de Ăști și totodată
Gundoald de Asti () [Corola-website/Science/324809_a_326138]
-
de Tineret a PNL Sector 4. Ulterior, din 1997 până în 2006 a fost președinte al Organizației PNL Sector 4, ocupând de asemenea pozițiile de coordonator PNL pe proiecte SAPARD, președinte al Comisiei de finanțări externe a PNL și co-președinte al Alianței Dreptate și Adevăr Sector 4. În 2004, la numai 39 de ani, a fost ales primar al Sectorului 4 din București, cu peste 60% din voturile exprimate în turul al II-lea. Principalul său proiect în calitate de primar a fost realizarea
Adrian Inimăroiu () [Corola-website/Science/324822_a_326151]
-
Alegerile locale din 2000 au avut loc în data de 4 iunie 2000, iar turul al doilea s-a desfășurat pe 18 iunie 2000. În cursa electorală s-au înscris 100 de partide, formațiuni politice, alianțe politice și 8.644 de candidați independenți. La primul tur al alegerilor locale, care s-a desfășurat la 4 iunie 2000, au avut drept de vot 17.601.489 de cetățeni, care și-au putut exprimă opțiunea electorală la 14
Alegeri locale în România, 2000 () [Corola-website/Science/324823_a_326152]
-
995. Adelaida era fiica lui Rudolf al II-lea de Burgundia cu Bertha de Suabia. Prima sa căsătorie, încheiată la vârsta de 15 ani, a fost cu fiul rivalului tatălui ei în Italia, Lothar al II-lea, rege al Italiei; alianța matrimonială era parte unui aranjament politic destinat să încheie pacea dintre tatăl ei și Ugo de Provence, tatăl lui Lothar. Din această căsătorie a rezultat o fiică, Emma de Italia. Potrivit "Vieții Sfintei Adelaida", primul soț al Adelaidei a murit
Adelaida de Italia () [Corola-website/Science/324834_a_326163]
-
Italia, încheierea unui armistițiui. În cele din urmă, regele a ocupat ultimul punct întărit deținut de bizantini în nordul Italiei: Isola Comacina din Lacul Como. Pentru a asigura menținerea unei păci stabile cu francii, Authari a căutat să încheie o alianță matrimonială prin căsătoria sa cu o prințesă francă, însă acest proiect a eșuat. După aceea, într-o manevră care mai târziu va influența soarta Regatului longobard, regele s-a apropiat de inamicii tradiționali ai francilor, bavarezii, pentru a se căsători
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
o prințesă francă, însă acest proiect a eșuat. După aceea, într-o manevră care mai târziu va influența soarta Regatului longobard, regele s-a apropiat de inamicii tradiționali ai francilor, bavarezii, pentru a se căsători cu prințesa Theodelinda. Această nouă alianță a condus la o apropiere între franci și bizantini, însă Authari a reușit să respingă atacurile francilor, în 588 și, în ciuda unor severe înfrângeri inițiale, în 590). Perioada de domnie a lui Authari a marcat, potrivit lui Paul Diaconul, atingerea primei
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
pe rege și i-a luat locul, după care și Perctarit, aflat în clară inferioritate, s-a refugiat la avari. Uzurpatorul Grimoald a obținut învestitura din partea nobililor longobarzi, însă a trebuit să facă față facțiunii loialiste, care se folosea de alianțele din exterior pentru a-l readuce pe tron pe Perctarit. Grimoald a obținut de la avari predarea regelui depus, urmând ca Perctarit, de îndată ce va reveni în Italia, să facă act de supunere față de uzurpator. Însă Perctarit a reușit să fugă alături de
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
de a prelua controlul asupra Romei). În două rânduri, în Sardinia și în regiunea Arles (unde a fost solicitat de către aliatul său, majordomul francilor Carol Martel), el a luptat cu succes împotriva piraților sarazini, atrăgându-și reputația de rege creștin. Alianța sa cu francii, pecetluită prin adoptarea simbolică a tânărului majordom Pepin cel Scurt, și cea cu avarii de la frontierele răsăritene, i-au permis să aibă mână relativ liberă în chestiunile italiene, însă după puțină vreme a intrat în conflict atât
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
Langobardorum". Acest act, cunoscut sub numele de Donația din Sutri, a asigurat precedentul legal de atribuire către papalitate a puterii temporale, care în cele din urmă va conduce la constituirea Statului papal. În anii următori, Liutprand a intrat într-o alianță cu exarhul de Ravenna împotriva papalității, însă fără a renunța la cea cu papa împotriva exarhului; această joc dublu a fost încoronat cu ofensivă care a condus la trecerea ducatelor din Langobardia Minor (Spoleto și Benevento) sub autoritatea sa, în
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
romani, creând o rețea de mănăstiri conduse de aristocrați longobarzi (fiica sa Anselperga a devenit abatesă a mănăstirii San Salvatore din Brescia) și negociind cu succesorul lui Ștefan al II-lea, papa Paul I. El a implementat o politică de alianțe matrimoniale. căsătorind-o pe fiica sa Liutperga cu ducele de Bavaria, Tassilo al III-lea în (763), adversar tradițional al francilor, și, la moartea lui Pepin cel Scurt, căsătorind-o pe o altă fiică a sa, Desiderata cu fiul lui
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
liberă lui Carol cel Mare, acum ferm instalat pe tronul francilor, să acționeze împotriva longobarzilor, după ce deja o repudiase pe fiica lui Desiderius, Desiderata. În anul următor, un nou papă Adrian I, din tabăra opusă lui Desiderius, a întors jocul alianțelor, cerându-i regelui longobard cedarea de noi regiuni, fapt care l-a pus pe Desiderius în situația de a relua atacul asupra orașelor din Romagna. Deși era angrenat într-o campania împotriva saxonilor, Carol cel Mare a răspuns apelului papal
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
a adoptat titlul de "Langobardorum gentis princeps": "principe al poporului longobarzilor". Inițial, s-a aflat sub regența mamei sale și a lui Priscus, trezorier ("comes tesaurarium") și comite al palatului ("magister palatii"). În 946, el a fost atacat de o alianță formată din principele Landulf al II-lea "cel Roșu" de Benevento și ducele Ioan al III-lea de Neapole, însă aliatul său, Mastalus I de Amalfi, i-a venit în ajutor și a surprins într-o ambuscadă trupele lui Landulf
Gisulf I de Salerno () [Corola-website/Science/324858_a_326187]
-
a întâmpinat opoziția propriului său fiu, Ludovic al VIII-lea "cel Șchiop". Acesta din urmă se împotrivea favorii acordate de tatăl său unui alt fiu, ilegitim. Ca urmare, în 1443, cu sprijinul markgrafului de Brandenburg, cu care intrase într-o alianță matrimonială, a reușit să impună abdicarea lui Ludovic cel Bărbos. Doi ani mai târziu, Ludovic "cel Șchiop" a murit, și întregul ducat cu reședința la Ingolstadt a trecut în posesia lui Henric "cel Bogat" din Bavaria-Landshut. După moartea lui Frederic
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
mare a lui Gustav Vasa și Margaret Leijonhufvud. A fost regentă a Ostfriesland (Frisia de Est) din 1599 până în 1610. Ca prima prințesă suedeză în 200 de ani, nașterea Caterinei a fost privită ca o bună oportunitate de a face alianțe politice străine; s-au făcut multe negocieri pentru a vedea care e cea mai bună partidă. Caterina a primit o educație atentă și o zestre mare. A fost ales Edzard din Frizia de Est deoarece Frizia Orientală controla un important
Catarina Vasa () [Corola-website/Science/326044_a_327373]
-
Ț Goilav - Brăila: Vasile Alecsandri - Brașov: Prințul Constantin Mavrocordat, Pietrele lui Solomon - București: Adrian Dohotaru, Orion, Dimitrie Bolintineanu, Dimitrie Cantemir, Dan Amedeo Lăzărescu, Constantin Brâncoveanu, Armonia Universului, Edmond Nicolau, Alfredo Diomede, Eduard Caudella, Jean Pangal, Zenith, Nicolae Titulescu, Armonia, Clubul Alianței, Columna - Caracal: Traian Vuia - Constantă: Cosmos, Nicolae Iorga, Aurora, Fred Kleinknecht - Dej: Inima Transilvaniei - Deva: Burebista - Focșani: Atheneum Duiliu Zamfirescu - Iași: Fidelitas, Lux în Tenebris - Pitești: Frații Golești - Ploiești: Prahova - Reșița: Fidus Ultra Finem - Rm. Vâlcea: Miron Cristea - Sibiu: Nicolaus
Ritul Scoțian Antic și Acceptat () [Corola-website/Science/326052_a_327381]
-
ajuns să privească colonia lui Roger Williams și Narragansetts ca un dușman comun. În următoarele trei decenii Massachusetts, Connecticut și Plymouth au exercitat presiune pentru a distruge atât Rhode Island cât și Narragansetts. În 1643, coloniile vecine au format o alianță militară numită Coloniile Unite și se subînțelege că ei au exclus orașele din jurul golfului Narragansett. Obiectul a fost să-și extindă puterea lor asupra așezărilor eretice și de a pune un capăt la infecție. Ca răspuns Williams a fost trimis
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]
-
a fost respins de Prințesa Carola a Suediei.<br> Deși el nu a întâlnit-o niciodată, avantajele politice ale căsătoriei pentru împărat au fost evidente. Aceasta ar fi câștigat respectabilitate dinastică pentru linia Bonaparte și ar fi putut promova o alianță mai strânsă între Franța și Marea Britanie, pentru că Adelheid era nepoata reginei Victora. În același timp, ea nu era membră oficială a casei regale britanice, astfel încât riscul de refuz era mic. Era de așteptat ca Adelheid să fie suficient de recunoscătoare
Prințesa Adelheid de Hohenlohe-Langenburg () [Corola-website/Science/326115_a_327444]
-
pentru a cerceta găsirea de noi pieți pentru vinurile palestiniene. În anii 1906-1924 a locuit la Alexandria, în Egipt, unde a fost reprezentantul cramelor Karmel Mizrahi. În Egipt a promovat învățarea limbii ebraice în școlile evreiești, inclusiv cele francofone ale Alianței Israelite Universale. În timpul Primului război mondial Judelovitch a reușit să recruteze sprijinul evreilor locali și al autorităților egiptene pentru primirea și ajutorarea a 11000 de evrei ce fuseseră expulzați din Palestina de către autoritățile militare otomane. În biroul său din Alexandria
David Judelovitch () [Corola-website/Science/326108_a_327437]
-
lui Ventura să găsească liliacul alb "Shikaka", un animal sacru al tribului Wachati, care a dispărut la scurt timp după ce a fost oferit ca zestre prințesei Wachati, care urmează să se căsătorească cu prințul Wachootoo pentru a se realiza o alianță între cele două popoare. Însoțit de maimuța capucin, Spike, Ace călătorește în Africa pentru a căuta liliacul dispărut. După sosirea în Nibia și întâlnirea cu consulul Vincent Cadby, Ace începe să cerceteze dispariția și să-i caute pe posibilii suspecți
Ace Ventura: Un nebun în Africa () [Corola-website/Science/326136_a_327465]
-
foarte mult. După Războiul franco-prusac din 1870, provinciile franceze Alsacia și Lorena, cu o populație mixtă de francezi și germani a fost anexată noului Imperiu German. Franța revanșardă încerca să recapete aceste teritorii posedate de aproape 200 de ani. Datorită alianțe orchestrate de cancelarul german Otto von Bismarck, Franța a fost inițial izolată, dar după ce împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei a urcat pe tron în 1888, a înstrăinat treptat Germania de Rusia și Marea Britanie, născându-se temerea printre germani
Planul Schlieffen () [Corola-website/Science/326170_a_327499]
-
Wilhelm al II-lea al Germaniei a urcat pe tron în 1888, a înstrăinat treptat Germania de Rusia și Marea Britanie, născându-se temerea printre germani, că într-un viitor război Germania va trebui să lupte simultan pe două fronturi datorită alianței franco-ruse. Lupta pe două fronturi ar fi solicitat foarte tare economia, industria și armata germană. Nu se întrevedea nicio speranță pentru învingerea rapidă a Rusiei datorită spațiilor vaste și ale resurselor materiale și umane aparent nelimitate ale Rusiei. Se știa
Planul Schlieffen () [Corola-website/Science/326170_a_327499]
-
declarat război Imperiului Austriac, a certu organizarea unui Te Deum la Mănăstirea Cozia și, pretextând că are de făcut o serie de aranjamente cu comandantul austriac, a trecut frontiera în Transilvania. Împăratul austriac Francisc era însă un semnatar al Sfintei Alianțe, iar autoritățile austriece au refuzat să îi acorde azil liderilor unei rebeliuni dintr-o țară vecină și Ipsilanti a fost ținut sub strictă observație pentru șapte ani.. Lupta eteriștilor a mai continuat în Moldova ceva vreme, dar până la sfârșitul anului
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
un ultimatum Constantinopolelui pe 27 iulie 1821. Primejdia izbucnirii războiului a fost îndepărtată pentru ceva vreme, după ce sultanul a fost de acord, ca urmare a intervențiilor lui Metternich și Castlereagh, să facă unele concesii rușilor. Pe 14 decembrie 1822, Sfânta Alianță a denunțat revoluția elenă, pe care au considerat-o ca o acțiune insolentă și prost organizată. În august 1822, a fost numit un nou ministru de externe în persoana lui George Canning. Canning ținea seama de simpatia populară față de cauza
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
mai mare parte creația italianului V. Gallina, care a evitat în mod deliberat principiile liberale și democratice ale constituțiilor revoluționare franceze din 1793 și 1795, ca și constituția americană din 1787. O astfel de alegere a fost făcută pentru ca Sfânta Alianță, puternic antileberală, să fie alarmată. Acesta a fost motivul pentru care s-a evitat de asemenea orice referință la Filiki Eteria. Constituția a consfințit crearea a două organe administrative centrale - unul deliberativ, (Parlamentul) și unul executiv (guvernul) - care aveau însă
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
sale, Karl August a fost nevoit să se alăture Confederației Rinului. Din acest moment până după campania din Moscova din 1812 contingentului său a luptat sub steagul francez în toate războaiele napoleoniene. Totuși, în 1813 el s-a alăturat Marii Alianțe și la începutul anului 1814 a preluat comanda unui corp de 30.000 de oameni și și-a desfășurat activitatea în Țările de Jos. Karl August a murit la Graditz, în apropiere de Torgau, în 1828, la vârsta de 70
Karl August, Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/326227_a_327556]