385,569 matches
-
al Ducelui Boleslau al III-lea Gură Strâmbă, și a celei de-a doua sa soție, Salomea, fiica contelui german Henric de Berg. În conformitate cu testamentul lui Boleslau al III-lea, Mieszko a primit ducatul nou înființat al Poloniei Mari, care cuprindea partea de vest a Poloniei Mari cu Poznań, ca reședintă principală. Fratele său vitreg, Vladislav al II-lea, fiul cel mare al ducelui conceput cu prima sa soție, Zbyslava de Kiev, a fost proclamat Mare Duce și conducea Provincia Seniorală
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
traversării continentului urma să mărșăluiască spre sud către Pol, înainte de a continua pe Podișul Polar, ca apoi să coboare pe Ghețarul Beardmore (pe care Shackleton l-a descoperit în 1909) ajungând la Ghețarul de șelf Ross. Ultima porțiune a traseului cuprindea traversarea ghețarului Ross (Marii Bariere de Gheață) până la golful McMurdo de pe coasta Mării Ross. Shackleton a estimat că marșul se va face pe o distanță de 1.800 km, o distanță mult prea mare ca grupul său să care toate
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
titlul de guvernator. Concesiunea lui Vladislav al III-lea a fost dată, probabil, pentru sprijinul militar primit de la Henric I; în plus, Henric a obținut promisiunea de moștenire peste Polonia Mare, care a fost într-adevăr o încălcare a dispozițiilor cuprinse în Congresul Cienia, unde Vladislav al III-lea a declarat că Boleslav al V-lea este moștenitorul său. Atacul militar al lui Conrad I asupra Poloniei Mici a avut loc în vara anului 1228. Expediția nu a avut succes, fiind
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 6.122 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală aflată la o adâncime cuprinsă între 35 și 784 m, ce adăpostește structuri submarine formate din nisipuri și carbonați. Aria protejată încadrată în bioregiune pontică a apelor teritoriale ale Mării Negre, conservă un habitat natural de tip: "Structuri submarine create de scurgeri de gaze" și protejază
Structuri marine metanogene - Sf. Gheorghe () [Corola-website/Science/330641_a_331970]
-
să mai fie utilizat , legăturile comerciale vitale s-au pierdut , și orașe și sate au fost abandonate . Sistemele de redistribuire, instituțile, regii , oficialii și armatele organizate au dispărut. Cele mai multe informații despre perioada respectivă provin din site-uri funerare și bunurile cuprinse în acestea . Cele mai vechi surse literare grecești , ca epopeile homerice și operele lui Hesiod descriu parțial viața în secolele IX-VII î.en. Din 1200 î.en., centrele palațiale ale micenienilor sunt abandonate sau distruse, si din 1050 î.en
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
este principala instituție muzeală din județul Buzău. Aceasta funcționează actual în clădirea fostului liceu normal de fete construită în anul 1920 (inclusă sub denumirea de "", pe Lista monumentelor istorice din județul Buzău cu codul de . Structura sa cuprinde 3 departamente (Arheologie, Istorie-Memorialistică, Artă plastică) și 4 colecții externe, una situată tot în Buzău și altele situate în satele Colți, Măgura, Pârscov.. Sub egida instituției s-au publicat o serie de cărți („Biblioteca Mousaios”), 2 buletine științifice anuale („Mousaios
Muzeul Județean Buzău () [Corola-website/Science/330643_a_331972]
-
de la Pietroasele. Departamentul are un sector ce conține exponate din Epoca modernă și contemporană, unul dedicat culturii buzoiene, unul dedicat personalităților din județ (oameni de cultură, sportivi, politicieni). Patrimoniului muzeistic i se asociază o Colecție de telefoane de epocă, ce cuprinde peste 200 de piese de proveniență străină și românească, dintre cea mai veche datează din 1898. Există deasemeni și o colecție numismatică. Conține lucrări de ceramică, sticlă, cea mai importantă colecție de tapiserie contemporană din România, colaje cu motive populare
Muzeul Județean Buzău () [Corola-website/Science/330643_a_331972]
-
împiedicat dezvoltarea sa de aproape 200 de ani. Din voința regelui Boleslav al III-lea Gură Strâmbă, Polonia a fost împărțită în cinci provincii: Silezia, Masovia cu Kuyavia, Polonia Mare, Pomerania, regiunea Sandomierz și Polonia Mica, "Palatinatul Senior", care a cuprins zonele din jurul Cracoviei, Łęczyca, și Sieradz. Pentru a preveni cearta dintre cei patru fii ai săi, Boleslav le-a acordat ficăruia câte o provincie, în timp ce Palatinatul Senioral i s-a acordat celui mai mare frate dintre ei. Această decizie a
Vladislav I cel Scurt () [Corola-website/Science/330661_a_331990]
-
prinții Árpád și aliații lor, Ducele Poloniei Mari și Mici. În 1273, Henric a fost proclamat oficial un adult și și-a asumat guvernarea sa în Ducatul Silezia la Wroclaw, care însă, după ruptura dintre Opole, Legnica și Głogów, a cuprins doar partea de est a terenurilor din Silezia de Jos. El a început să urmeze o politica care era mai independentă de Boemia, inclusiv în ceea ce privea relațiile de prietenie cu verișorii săi din Silezia Superioară, Ducele Vladislav de Opole
Henric al IV-lea cel Drept () [Corola-website/Science/330655_a_331984]
-
5 cm (la femele s-a observat chiar și 17 cm). Greutatea este de 5-8 g, cel mult 27 g Corpul masiv este alungit, cilindric, ușor comprimat lateral, cu spatele gros. Înălțimea corpului este egală cu lungimea capului și se cuprinde de 3,8—4,0 ori în lungime. Corpul și capul cu excepția botului și bărbiei este acoperit de solzi mari cicloizi, lipsiți de striuri radiare, însă prevăzuți cu cercuri concentrice fine (circuli). Solzii sunt sferici, netezi și se desprind ușor
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
perechi (pectorale și pelviene), mai lungi ca la femele și o distanță mai mică între înotătoarele pelviene și înotătoarea anală. Există și diferențe morfometrice și în creștere. Țigănușul este o specie endemică bazinului hidrografic Dunării și Nistrului. Zona de distribuție cuprinde zona de câmpie joasă din bazinul Dunării, de la Viena până la deltă și cursul inferior al Prutului și Nistrului. Poate fi găsit în Austria (considerat a fi dispărut din 1976, dar redescoperit de Wanzenböck în 1992), Slovacia, Ungaria, Slovenia, Croația, Serbia
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
Tadeusz Kantor a decedat la 8 Decembrie, 1990. Michal Kobialka a fost primul traducător în engleză al scrierilor lui Tadeusz Kantor. Cartea sa „O călătorie în alte spații. Teatrul lui Tadeusz Kantor” concepută ca o deschidere către arta lui Kantor, cuprinde trei capitole: „În căutarea sinelui: praguri și metamorfoze“, „În căutarea celuilalt: spațiu și memorie“ și „Realitatea găsită“. Tadeusz Kantor - un artist complet
Tadeusz Kantor () [Corola-website/Science/330681_a_332010]
-
nereușite. Săgețile incendiare au aprins acoperișul clădirii în care se apărau suedezii și i-a forțat pe aceștia să o abandoneze. Lupta a ajuns la un final brusc după ce regele s-a împiedicat în propriii pinteni, în timp ce ieșea din casa cuprinsă de flăcări. El a fost atacat de zeci de otomani care au reușit în final să-l captureze. După o perioadă de prizonierat, Carol al XII-lea și soldații săi au fost eliberați atunci când știrile despre victoria suedeză din bătălia
Încăierarea de la Bender () [Corola-website/Science/330674_a_332003]
-
septembrie 1990 a fost proclamată "Republica Moldovenească Nistreană". La 25 august 1991 Sovietul suprem al RMN a adoptat declarația de independență a noii republici. Pe 27 august 1991 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Declarația de Independență a Republicii Moldova, al cărei teritoriu cuprindea și raioanele din stânga Nistrului. Parlamentul moldovenesc a cerut guvernului URSS "să înceapă negocierile cu guvernul moldovenesc cu privire la ocupația ilegală a Republicii Moldova și retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul moldovenesc". După ce Moldova a primit statul de membru al ONU (2 martie 1992
Istoria Transnistriei () [Corola-website/Science/330667_a_331996]
-
7-16 raze moi. Ultima rază moale a înotătoarelor dorsală și anală este bifurcată chiar de la bază. Înotătoarea pectorală este, de obicei, lungă și ascuțită. Înotătoarele pelviene (ventrale) cu poziție pectorală sunt inserate sub sau imediat în spatele bazei înotătoarelor pectorale și cuprind un spin și 5 raze moi. Solzii axilari sunt prezenți. Înotătoarea caudală este mai mult sau mai puțin bifurcată. Există o singură linie laterală completă, bine dezvoltată, care se prelungește până la baza înotătoarei caudale, fără a se întinde pe aceasta
Sparide () [Corola-website/Science/330700_a_332029]
-
fără a se întinde pe aceasta. Colorația: au culori foarte variabile: roz, roșu, gri, mai mult sau mai puțin închise, cu reflexe argintii; pete, dungi sau benzi transversale sau longitudinale întunecate. În timpul reproducerii, apar frecvent pete galbene pe cap. Familia cuprinde 36 genuri și 133 de specii marine (foarte rar salmastre și de apă dulce) larg răspândiți în oceanul Atlantic, Indian și Pacific. În Marea Neagră pătrund din Oceanul Atlantic și din Marea Mediterană câteva specii de sparide. Trăiesc în apele tropicale și temperate
Sparide () [Corola-website/Science/330700_a_332029]
-
Boala engleză a transpirației sau sudoarea engleză (în latină: "sudor anglicus") este numele atribuit unei epidemii care a cuprins Europa Occidentală, în special Anglia, în perioada 1485 - 1551 și care s-a soldat cu circa 3.000.000 de victime. Maladia a intrat în atenția medicilor la începutul domniei lui Henric al VII-lea și mai exact la câteva
Sudoarea engleză () [Corola-website/Science/330711_a_332040]
-
învechite numite Talmud Tora. Din rândul evreilor din Unterland, influențați în mare măsură de mișcarea hasidică, s-au recrutat mai târziu cei mai fanatici dintre rabinii ortodocși tradiționaliști. În restul Ungariei,și mai ales în Oiberland sau Galil Elion, care cuprindea centrul și vestul Slovaciei, Burgenland, o mare parte din regiunea Ung din Transcarpatia, evreii, majoritatea lor originari din Moravia și Austria, erau tot ortodocși, dar mai instruiți și moderați. Este de precizat ca zonele Oberland și Unterland, din istoriografia tradițională
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
față de crearea unui seminar rabinic. La 27 noiembrie 1865 Hillel Lichtenstein a convocat în orașul Michalovce (în idiș Michalovitz, în maghiară Nagymihály) o adunare rabinică care a publicat a doua zi o sentință semnată de 70 de rabini, și care cuprindea, în mare, următoarele puncte: Ar fi o greșeală să se creadă, însă, că această sentință ar fi fost îndreptată în primul rând contra reformiștilor. De fapt, o parte din paragrafe erau o referință aluzivă la schimbările aplicate deja în comunitatea
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
cu ideea conferinței pe țară. El a invitat 36 delegați evrei să participe la dezbaterile preliminare destinate să stabilească reuglamentele congresului. Ele s-au desfășurat între 7 februarie și 1 martie 1868 . Lista paticipanților la dezbateri fusese stabilită de către Hirschler, cuprinzând și 7 tradiționaliști conduși de Simon Zsigmond Krausz. În cursul discuțiilor, Krausz a propus lui Eötvös să recunoască oficial două curente separate ale iudaismului în Ungaria și să acorde fiecăruia independența completă în conducerea comunităților din fiecare localitate, fără să
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
de îndată pe toți delegații care îi susțineau platforma și a creat o fracțiune progresistă de 122 reprezentanți. Hildesheimer a scris în memoriile sale că el era convins că 30-40 dintre aceștia susțineau o agendă ortodoxă moderată. Fracțiunea ortodoxă, care cuprindea 98 delegați, l-a ales în fruntea ei pe Jeremias Löw . Obiectivele imediate ale Congresului erau stabilirea structurii unei organizații naționale a evreilor din Ungaria, luarea de decizii asupra modului de aplicare a noii legi a învățământului obligatoriu în comunitățile
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
un spin. Înotătoarea caudală cu 17 sau mai puține raze moi. Vezica înotătoare nu comunică cu tubul digestiv prin ductul pneumatic, deci sunt pești fizocliști. Mezocoracoidul lipsește, ca și orbitosfenoidul. Acest subordin, cel mai bogat în specii din ordinul perciformelor, cuprinde 81 de familii, circa 600 de genuri, și circa 3950 de specii. Cele mai mari zece familii (fiecare cu peste 100 de specii) sunt "Serranidae", "Apogonidae", "Sciaenidae", "Percidae", "Haemulidae", "Carangidae", "Chaetodontidae", "Pseudochromidae", "Sparidae" și "Lutjanidae", cu 1965 specii și conțin
Percoide () [Corola-website/Science/330740_a_332069]
-
al XXI-lea. Dată fiind complexitatea evoluției scrierii limbii franceze, aproape fiecărui fonem îi corespund mai multe litere sau grupuri de litere și aproape fiecare literă sau grup de litere redă mai multe foneme. Alfabetul latin folosit de limba franceză cuprinde 26 de litere fără semne diacritice, două ligaturi (æ și œ), precum și 14 litere cu diacritice (ç, é, è, ê, ë, à, â, î, ï, ô, ù, û, ü, ÿ), pentru a reda 17 consoane, 16 vocale și 3 semivocale
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
și 17-44 raze moi. Înaintea înotătoarei anale sunt doi spini izolați liberi. Înotătoarele ventrale, așezate sub cele pectorale, sunt rudimentare sau lipsesc. Dinții sunt mici sau lipsesc. Fosilele au fost găsite din Eocen. le au o mare importanță economică. Familia cuprinde aproximativ 148 de specii și 32 genuri. Pe litoralului românesc al Mării Negre trăiesc 2 specii: stavridul negru ("Trachurus trachurus") și stavridul mediteranean ("Trachurus mediterraneus"). Carangidele cuprind pești de formă și mărimi diferite. Cele mai multe specii au o lungime totală sub 100
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
lipsesc. Fosilele au fost găsite din Eocen. le au o mare importanță economică. Familia cuprinde aproximativ 148 de specii și 32 genuri. Pe litoralului românesc al Mării Negre trăiesc 2 specii: stavridul negru ("Trachurus trachurus") și stavridul mediteranean ("Trachurus mediterraneus"). Carangidele cuprind pești de formă și mărimi diferite. Cele mai multe specii au o lungime totală sub 100 cm, dar unele cresc peste 250 cm. Forma corpului este extrem de variabilă. Cele mai multe specii au corpul înalt, puțin alungit și comprimat lateral (ex. "Selene"). Unele specii
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]