45,986 matches
-
Dunăre, împărtășește cu totul ideile d-lui prim plenipotențiar al Engliterei, dară nu vede că este o conexitate între libertatea Dunării și retrocesiunea Basarabiei. Se asociază, în ce privește Basarabia, cu opiniunea plenipotențiarilor ruși, având în vedere mai puțin interesele Rusiei decât pacea statornică a Europei. Alteța-Sa crede că Tratatul de la Paris ar fi fost mai solid dacă s ar fi înlăturat această cestiune de amor propriu, această micșorare de teritoriu care nu atingea deloc puterea unui Imperiu așa de mare. Principele
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
a unui mare Imperiu, și oricare ar fi simpatia sa pentru statul român, al cărui suveran aparține familiei imperiale a Germaniei Alteța-Sa nu trebuie să se inspire decât de interesul general care consiliază de a da o nouă garanție păcii europene. D. Waddington exprimă din nou dorința ca Mangalia, pe Marea Neagră, să fie coprinsă în noua fruntarie; o discuțiune se angagiează între plenipotențiari asupra traseului liniei în care comitele Corti dorește ca Silistra să fie coprinsă, precum și asupra termenilor cari
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
înduplecându-se la chemările repețite și stăruitoare ale comandantului-cap al armatelor rusești, oștirea română trecu Dunărea. Cooperarea ei nu fu cu totul nefolositoare pentru succesul final al campaniei care, ajungând la încheierea unui armistițiu, fu îndată urmat de tractări pentru pace. Acele tractări se petrecură fără ca România să ia parte la ele; și cu toate acestea dreptatea ar fi cerut ca alianța de pe câmpul de bătaie să fie păstrată și pe tărâmul diplomatic. în luna lui ianuarie, generalul comite Ignatiev, trecând
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
puțin, apoi încă și osândit la o încălcare prelungită, în fapt principatul nostru n-ar mai fi nici liber, nici independent. În loc de a se îmbunătăți starea lui ar deveni cu mult mai nesigură și mai primejduită decât în trecut, căci pacea încheiată d-a dreptul între Rusia și Turcia ar mai fi avut și efectul de a smulge România de sub garanția colectivă a Puterilor, garanție ce era singura ei apărare. Astăzi însă, când Tractatul de la San Stefano a devenit obiectul deliberațiunilor
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
calea ordinii, a culturii, a progresului. Și întru aceasta, interesul particular al națiunii române se află în deplină armonie cu interesul general al Europei. Chiar situațiunea ei geografică face ca să-i fie cauza identică cu aceea a liniștii și a păcii Europei. Tocmai unde ea este tare pătrunsă, tocmai unde ea simte că, luându-i-se cea mai însemnată parte din Dunăre și depărtând-o de mare, s-ar primejdui un viitor în care nu numai dânsa are interese, tocmai de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
slabe, suntem în voluntariat și strângem din dinți pentru a observa o conduită de viață. Dar când am înțeles că „Este Domnul!” vieții mele, Cel pe care eu Îl iubesc, prietenul, totul pentru mine, atunci toate celelalte se reorganizează în pace și dorințele mele limitate apar în semnificația lor corectă dar relativă, provizorie, și pot să le reiau în pace, așa cum tot cu pace le pot chiar pierde. Un tânăr, un băiat care nu a ajuns la această exclamație, este încă
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
că „Este Domnul!” vieții mele, Cel pe care eu Îl iubesc, prietenul, totul pentru mine, atunci toate celelalte se reorganizează în pace și dorințele mele limitate apar în semnificația lor corectă dar relativă, provizorie, și pot să le reiau în pace, așa cum tot cu pace le pot chiar pierde. Un tânăr, un băiat care nu a ajuns la această exclamație, este încă puțin forțat; merge la oratoriu deoarece face plăcere altora, deoarece îl invită, deoarece se insistă asupra lui; începe să
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
mele, Cel pe care eu Îl iubesc, prietenul, totul pentru mine, atunci toate celelalte se reorganizează în pace și dorințele mele limitate apar în semnificația lor corectă dar relativă, provizorie, și pot să le reiau în pace, așa cum tot cu pace le pot chiar pierde. Un tânăr, un băiat care nu a ajuns la această exclamație, este încă puțin forțat; merge la oratoriu deoarece face plăcere altora, deoarece îl invită, deoarece se insistă asupra lui; începe să miște câte ceva pentru a
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
este mereu diferită; de fiecare dată ne dăm seama că apar diferite rădăcini negative în modul nostru de a fi: dorințe dubioase, intenții greșite, sentimente false. La lumina puterii Pascale a lui Cristos, ascultăm vocea: „Ți s-au iertat păcatele... Pace vouă... Pace acestei case... Pace Duhului tău...” În Sacramentul Reconcilierii are loc o adevărată și reală experiență Pascală: capacitatea de a deschide ochii și de a spune: „E Domnul!”
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
diferită; de fiecare dată ne dăm seama că apar diferite rădăcini negative în modul nostru de a fi: dorințe dubioase, intenții greșite, sentimente false. La lumina puterii Pascale a lui Cristos, ascultăm vocea: „Ți s-au iertat păcatele... Pace vouă... Pace acestei case... Pace Duhului tău...” În Sacramentul Reconcilierii are loc o adevărată și reală experiență Pascală: capacitatea de a deschide ochii și de a spune: „E Domnul!”
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
dată ne dăm seama că apar diferite rădăcini negative în modul nostru de a fi: dorințe dubioase, intenții greșite, sentimente false. La lumina puterii Pascale a lui Cristos, ascultăm vocea: „Ți s-au iertat păcatele... Pace vouă... Pace acestei case... Pace Duhului tău...” În Sacramentul Reconcilierii are loc o adevărată și reală experiență Pascală: capacitatea de a deschide ochii și de a spune: „E Domnul!”
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
trecut și Prutul, ocupând și ținutul Herța. Guvernul român a fost „sfătuit” de cel german să cedeze; în nota sa de răspuns către U.R.S.S., guvernul român arată că „se vede silit să primească condițiile de evacuare” (La Conferința de pace de la Paris din 1947, delegația sovietică a pretins că Basarabia și Bucovina de Nord rămân „în componența U.R.S.S.” în baza „acordului româno-sovietic” din 1940!). România pierdea, astfel, un teritoriu de 50.762 kmp cu o populație de 3.900
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Toma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1669]
-
rezultatul? Ți-l faci dușman pe autor și, mai rău, el nu învață nimic de aci, nu se îndreaptă (ăla care mai poate!), te ignoră și publică încă o sută de plachete. Atunci, de ce să-ți mai pierzi timpul și pacea cu asemenea producții și producători de rumeguș?! Citești ce-ți place și eventual lauzi sau poate că nu scrii deloc, dar ai citit pentru sufletul tău. Există și excepții. Recent am scris o cronică despre romanul unui prozator pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
e mereu în preajmă, altfel cum de atâtea texte ale mele se numesc Scurtă proză, atâta doar că exigențele prozei "lungi" mi se pari atât de severe în raport cu sărmanele mele înzestrări, încât nu sunt în stare să devin prozator, și pace. Așadar, am luat deja premiul Nobel, sunt primul scriitor român care pățește așa ceva și trebuie să țin un discurs, așa e protocolul, ce, te pui cu academicienii și încă academicieni suedezi dătători de Nobeluri!? Spunea cineva, într-o însemnare de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
urmări. De fapt, nepenetrând în Partidul Hunic al Clasei Uvriere, nu creasem rivalitate mimetică la colegii din jur. Fără nevastă, fără copii, fără carnet roșu, nu mă puteau bănui că vreau funcții catedro-decanale și mă lăsau, cât de cât, în pace. Presiuni exercitau doar "agenții de influențare pozitivă", "listașii", "persoanele de sprijin" din haita inamabilei semio(p)ticiene Madama Carpov (actuala muză cu mustăți a "Convorbirilor literare" cassianice, alături de Gagademicul Ciopi): să mă însor, să zămislesc puradei în loc de eseuri fragmentate, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de partid) mi-a cam luat-o în nume de rău când eu cu toată mândria am început să-mi recit capodopera. Am ajuns pentru restul orei la colț. Atunci am primit prima lecție de a lăsa poeziile altora în pace, mai ales dacă sunt poeți ruși contemporani. Acest lucru m-a indignat în așa măsură încât am început să scriu poezii, la început cu mâna fratelui meu, mai târziu cu a mea. Dacă într-adevăr acest lucru m-a indignat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lovit la o aripă, a stat în nesimțire o vreme, după care deschizând ochii a văzut privirea amenințător-mirată a Tatălui, s-a ascuns în peșteră, s-a ascuns în păduri, s-a ascuns în sine... Dumnezeu l-a lăsat în pace, oricum era un divertisment în orizontul amorf, era totuși creația lui. Și văzând Domnul că și acest lucru e bun...! În fapta biblică pomenită de tine (o spun pentru cei care au deschis mai târziu ediția de poimâine a ziarelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
minut al necititorului de poezie? Sodoma și Gomora ar fi fost salvate dacă ar mai fi existat un singur om curat. Așa și poezia va fi salvată dacă va mai exista un singur cititor adevărat. Și el există, fii pe pace. Ne suflă în ceafă... Bun, insist, cum ar trebui să arate, totuși, din trei tușe, portretul necititorului de poezie? Hai să risc..! E un orb care se încurcă în plasele propriilor vinișoare când pornește să inspecteze lumea interioară cu gândul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
se tem că schimbarea îi va plasa într-o poziție dezavantajoasă, că-și vor pierde privilegiile greu câștigate sau chiar locul de muncă. În aceste situații, oamenii își pierd încrederea în valorile companiei care i-a susținut "în timp de pace", dar i-a abandonat "în timp de război". Nesiguranța se va propaga, dacă managerii nu vor găsi mijloacele pentru a-i sprijini prin orice mijloc pe cei care pierd. Traversarea unei schimbări de orice fel, mai ales în cazul celei
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
cea mai mare parte a teritoriului dintre Prut și Nistru a făcut parte neîntrerupt din Țara Moldovei până în anul 1812. După cum se știe, în anul 1806 a izbucnit un nou război ruso-turc, terminat în 1812 cu victoria Rusiei, căreia, prin Pacea de la București, sultanul i-a cedat, dar fără a avea acest drept, întreg teritoriul moldovenesc dintre râurile Prut și Nistru, adică 45.630 de km pătrați, pe care se aflau 6 cetăți, 17 târguri și 685 de sate, și unde
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Murariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1666]
-
echilibrată. Piețele, în special cele financiare, au devenit globale, dar nu și instituțiile necesare dezvoltării sau chiar supraviețuirii unei societăți. Structurile politice se bazează pe suveranitatea statelor, fără să se poată îngriji de interesele colective ale umanității, cum ar fi pacea, securitatea, mediul înconjurător, dreptatea socială și chiar stabilitatea piețelor financiare. Suveranitatea este un concept anacronic, moștenit din vremurile în care regii domneau peste supușii lor. în timpul Revoluției franceze, regele a fost decapitat, iar poporul a preluat conducerea statului. Deși ar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
și, ca atare, nici unui grup nu ar trebui să i se permită să-și impună punctul de vedere asupra celorlalți. El a numit această formă de organizare societate deschisă, în care oameni cu opinii și interese diferite pot conviețui în pace. într-o societate deschisă, indivizii se bucură de cel mai mare grad de libertate care nu afectează libertatea celorlalți. Constrângerile necesare sunt stabilite prin lege. Sintagma societate deschisă a fost utilizată prima dată de filosoful francez Henri Bergson în cartea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
realității, aceea reprezentată de dogma promovată de partidul-stat. într-o societate deschisă, fiecare cetățean trebuie să-și formeze propria imagine despre lume, societatea având nevoie de instituții care să le permită indivizilor cu păreri și interese diferite să conviețuiască în pace. Această sarcină este atât de copleșitoare, încât trecerea de la societatea închisă la cea deschisă devine imposibil de realizat dintr-o singură mișcare fără ajutor din afară. Această idee m-a făcut să îmi dedic toată energia și resursele pentru a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
preocupă are o origine neașteptată: Statele Unite. Cine ar fi crezut că societatea deschisă cea mai veche, mai solidă și mai puternică din lume ar putea constitui o amenințare nu doar pentru conceptul de societate deschisă de acasă, ci și pentru pacea și stabilitatea lumii? Și totuși, chiar acest lucru s-a petrecut după atacul terorist de pe 11 septembrie. în cartea mea precedentă, am încercat să arunc vina asupra adiminstrației Bush. Supremația americană: un balon de săpun a fost o polemică politică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
nu a funcționat, însă ajutorul umanitar strălucit orchestrat de geniul operațiunilor umanitare Fred Cuny îcare a pierit mai târziu în Cecenia), a avut o contribuție importantă la salvarea orașului Sarajevo. M-am alăturat unui grup bipartizan îConsiliul de Acțiune pentru Pace în Balcani) care a silit administrația Clinton să adopte o poziție mai agresivă față de Bosnia. Paul Wolfowitz era și el membru al acestui grup, așa că obișnuiam să facem lobby împreună la secretarul de stat Madeleine Albright. Am sprijinit, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]