38,408 matches
-
conține concentrări relativ mari de cupru, zinc, mercur și arsen în relație cu alte specii. Pieptănușul primăvăratic poate fi confundat în special cu "Tricholoma terreum" (comestibil, lamele albe sau cenușii, niciodată roze, crește mai târziu, din vară până toamnă), un soi foarte căutat șai apreciat în Franța, mai departe cu diverse specii comestibile până otrăvitoare, ca de exemplu: "Entoloma clypeatum" sin. "Rhodophyllus aprilis" (comestibil, miros de făină, imediat după colectare câteodată chiar săpunos, primăvara în păduri de foioase), "Entoloma sepium" (comestibil
Pieptănuș primăvăratic () [Corola-website/Science/336317_a_337646]
-
fost aplicate pe ogoare, în plantații și pieți în Israel și peste hotare. Domeniile în care s-au distins cercetătorii institutului sunt culturile protejate (din sere), irigațiile, agricultura în zonele aride , tratarea recoltei după seceriș, mecanizarea agricolă, obținerea de noi soiuri de fructe, legume și plante decorative. Cercetătorii institutului sunt cadre didactice în instituții de învățământ superior în Israel și în cadrul unor cursuri pentru studenți din Israel și străinătate, si servesc de conducători de lucrări ale unor candidați la titluri academice
Institutul Volcani () [Corola-website/Science/336366_a_337695]
-
au îndeplinit acest post profesorii Itzhak Spiegel și Eli Potivski. Cu timpul au fost înființate mai multe filiale și ferme care depind de Institutul Volcani: În prezent Direcția cercetării agricole cuprinde următoarele institute: Între realizările Institutului Volcani se pot menționa soiul de mere Anna, cu necesități reduse de frig, adaptat la zone calde (obținut de Abba Stein din Eyn Shemer), roșii îmbogățite în licopen, pepene galben de tip Galia, lamai și clementine fără sâmburi, un soi de dovlecei cu gust de
Institutul Volcani () [Corola-website/Science/336366_a_337695]
-
Institutului Volcani se pot menționa soiul de mere Anna, cu necesități reduse de frig, adaptat la zone calde (obținut de Abba Stein din Eyn Shemer), roșii îmbogățite în licopen, pepene galben de tip Galia, lamai și clementine fără sâmburi, un soi de dovlecei cu gust de castane,soiurile de mango Maia, Sheli și Omer etc
Institutul Volcani () [Corola-website/Science/336366_a_337695]
-
mere Anna, cu necesități reduse de frig, adaptat la zone calde (obținut de Abba Stein din Eyn Shemer), roșii îmbogățite în licopen, pepene galben de tip Galia, lamai și clementine fără sâmburi, un soi de dovlecei cu gust de castane,soiurile de mango Maia, Sheli și Omer etc
Institutul Volcani () [Corola-website/Science/336366_a_337695]
-
comestibil). Această ciupercă este din cauza mirosului precum gustului ei complet necomestibilă. Ea a fost identificată ciupercă ușor otrăvitoare, pentru că provoacă, ingerată în porții mai mari sau crudă, probleme gastrointestinale. Pe de altă parte, singur adăugarea de foarte puțini bureți acestui soi la o mâncare ar distruge gustul și mirosul acesteia. În Pleistocen, această specie frumușică a fost aparentă mult mai frecvent decât în prezent, mai departe se registrează o scădere a populației din anii 1970. Din păcate se găsesc deseori exemplare
Gălbeniță () [Corola-website/Science/336550_a_337879]
-
afini, dar de asemenea în acele foioase, acolo în primul rând sub mesteceni, din iunie până în noiembrie. Buretele se decolorează cu Hidroxid de potasiu galben-auriu până ruginiu și cu tinctură de Guaiacum albastru. Ciuperca poate numai fi confundată cu alte soiuri comestibile, în primul rând cu "Gyroporus castaneus", dar de asemenea cu "Boletus pulverulentus", "Boletus subtomentosus", "Suillus bovinus","Suillus collinitus", "Suillus mediterraneensis" sin. "Boletus leptopus", "Suillus variegatus" sin. "Boletus variegatus", "Xerocomellus chrysenteron" sau chiar cu exemplare de culoare mai deschisă a
Hrib albastru () [Corola-website/Science/336558_a_337887]
-
vrăjitoare, nu rar în mase, din iunie până în decembrie, dar și iarna privesc din zăpadă, dacă nu este ger prea crâncen. Buretele se decolorează cu formaldehidă albastru-verzui și cu tinctură de Guaiacum roșu. Acest burete poate fi confundat ușor cu soiuri comestibile și gustoase, ca de exemplu cu "Tricholoma argyraceum" sin. "Tricholoma scalpturatum", "Tricholoma atrosquamosum" sin. "squarrulosum", "Tricholoma cingulatum", "Tricholoma imbricatum", "Tricholoma orirubens" sau "Tricholoma portentosum". Dar ciuperca șoarecelui poate fi confundată de asemenea cu speciile necomestibile "Tricholoma sciodes" (miros de
Ciuperca șoarecelui () [Corola-website/Science/336566_a_337895]
-
care efectuează otrăviri grave sau chiar letale, ca de exemplu "Inocybe asterospora", "Megacollybia platyphylla", "Tricholoma josserandii" sin. "Tricholoma groanese", "Tricholoma tigrinum" sau "Tricholoma virgatum" (foarte iute și amar). Semnificativ pentru "Tricholoma terreum" este că nu are miros de făină. Acest soi este cules cu mare drag, pricinuit nu numai calităților lui gastronomice ci de asemenea datorită faptului, că este atât de mult găsit. Buretele poate fi preparat ca de exemplu Agaricus campestris (ciuperca de bălegar), dar cel mai bine place prăjit
Ciuperca șoarecelui () [Corola-website/Science/336566_a_337895]
-
Howard E. Bigelow și Alexander H. Smith, 1969), este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura "Basidiomycota" în familia "Tricholomataceae" și de genul Lepista, al cărui nume generic este derivat din cuvântul latin "(=blid de băut și (=gol, nud)". Acest soi saprofit, denumit în popor nicorete violet, nicorete vânăt sau ciupercă mov, crește în grupuri cu multe exemplare precum în cercuri de vrăjitoare. El se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord în păduri de foioase precum de conifere
Nicorete vânăt () [Corola-website/Science/336598_a_337927]
-
articol, de asemenea, pentru că această toxicitate este atribuită de aproape toți micologii (ăialalți îl desemnează necomestibil) pe lângă Bruno Cetto între alții: Marcel Bon, Jean-Louis Lamaison, Hans E. Laux sau Meinhard M. Moser. Râșcovul de mesteacăn poate fi confundat cu alte soiuri din genul Lactarius, cum ar fi: "Lactarius cilicioides" (otrăvitor), "Lactarius citriolens" (necomestibil), "Lactarius glaucescens" sin. "Lactarius pergamenus" (necomestibil), "Lactarius mairei" (ușor otrăvitor), "Lactarius porninsis " (comestibil), "Lactarius pubescens" (otrăvitor), "Lactarius resimus" (necomestibil, suspect), "Lactarius salmonicolor" (comestibil), "Lactarius scrobiculatus" (otrăvitor), "Lactarius semisanguifluus
Râșcov de mesteacăn () [Corola-website/Science/336624_a_337953]
-
derivat din cuvintele grecești ("=laterală, flancă, coastă" și ("=ureche", este un gen de ciuperci cu lamele din încrengătura Basidiomycota în familia Pleurotaceae care cuprinde bazal peste 30 de specii (în Europa 11). Ele sunt numite în popor, ca și alte soiuri crescătoare pe arbori, ciuperci de copac și sunt unele dintre cele mai frecvent cultivate ciuperci comestibile din lume. Speciile trăiesc este saprofite dar și parazitare năpădând numai arbori bolnavi sau slăbiți, dar nefiind dăunători de lemn însemnați. Soiul sălbatic se
Pleurotus () [Corola-website/Science/336769_a_338098]
-
și alte soiuri crescătoare pe arbori, ciuperci de copac și sunt unele dintre cele mai frecvent cultivate ciuperci comestibile din lume. Speciile trăiesc este saprofite dar și parazitare năpădând numai arbori bolnavi sau slăbiți, dar nefiind dăunători de lemn însemnați. Soiul sălbatic se dezvoltâ în buchete cu punct de inserție comun, în păduri naturale de foioase și de conifere pe trunchiuri de arbori sau pe lemn mort. Apariția depinde de specie, astfel tinde din (aprilie) mai până în decembrie, dar diverse soiuri
Pleurotus () [Corola-website/Science/336769_a_338098]
-
Soiul sălbatic se dezvoltâ în buchete cu punct de inserție comun, în păduri naturale de foioase și de conifere pe trunchiuri de arbori sau pe lemn mort. Apariția depinde de specie, astfel tinde din (aprilie) mai până în decembrie, dar diverse soiuri cresc și iarna, dacă vremea nu este prea geroasă. Tip de specie este ostreatus. În 1951 s-a dovedit, că specia conține pleuromutilină care este un diterpen produs în special prin genul Pleurotus. Ea este un antibiotic potent și selectiv
Pleurotus () [Corola-website/Science/336769_a_338098]
-
bacterii Gram pozitive, cu nici o rezistență la clasele de antibiotice existente, datorită modului său unic de acțiune. Pentru apariția cu caracterul anatomic, fiziologic, ecolog și cultural al morfo-taxonilor genului "Pleurotus sunt" raportate în Europa 8 (11, trei fiind în discuție) soiuri (fără subspecii), de exemplu: Deja în anul 1910, s-au obținut în Franța primele exemplare de "Pleurotus cornucopiae" utilizând rondele de plop, incubate natural, îngropate și udate periodic, dar cel mai mult se creste în prezent "Pleurotus ostreatus" și formele
Pleurotus () [Corola-website/Science/336769_a_338098]
-
Sithonia, conducătorii statelor membre ale Uniunii Europene au prezentat primul proiect de Constituție Europeană (vezi Istoria Constituției Europene pentru evoluția de la acest punct). Peninsula este cunoscută pentru producția de măsline și de ulei de măsline. De asemenea, sunt produse diferite soiuri de vin. Halkidiki a fost o populară destinație turistică de vară încă de la sfârșitul anilor 1950, atunci când locuitorii din zona orașului Salonic au început să-și petreacă vacanța de vară în satele de pe coastă. Turiștii închiriau la început camere în
Peninsula Calcidică () [Corola-website/Science/336767_a_338096]
-
puternice, fiind evident că se va degrada. Locuitorii Timișoarei, apreciind că este vorba de fapt de o demolare, s-au sesizat și au organizat proteste. Motivul este că locuitorii consideră că, prin cultivarea de către Wilhelm Mühle a peste 1400 de soiuri de trandafiri și crearea unor soiuri noi, familia Mühle a adus Timișoarei denumirea de „oraș al florilor”. Tot familia Mühle a donat orașului cele 8 hectare de teren pe care s-au construit clădirile Universității Politehnica Timișoara, teren care forma
Casa Mühle () [Corola-website/Science/336876_a_338205]
-
degrada. Locuitorii Timișoarei, apreciind că este vorba de fapt de o demolare, s-au sesizat și au organizat proteste. Motivul este că locuitorii consideră că, prin cultivarea de către Wilhelm Mühle a peste 1400 de soiuri de trandafiri și crearea unor soiuri noi, familia Mühle a adus Timișoarei denumirea de „oraș al florilor”. Tot familia Mühle a donat orașului cele 8 hectare de teren pe care s-au construit clădirile Universității Politehnica Timișoara, teren care forma grădinile lor de flori, motive pentru
Casa Mühle () [Corola-website/Science/336876_a_338205]
-
un gen de ciuperci din încrengătura "Basidiomycota" în ordinul "Russulales " și familia "Russulaceae" cu global aproximativ 450 de specii (Europa: peste 130), al cărui nume generic este derivat din cuvântul latin "(=lapte)", preluat pentru acest tip de bureți. Speciile acestui soi coabitează, fiind simbionți micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord ele cunosc o largă răspândire. Bureții sunt caracterizați prin emanarea unui suc atunci când sunt rupți sau tăiați. Ei se dezvoltă de la câmpie la munte
Lactarius () [Corola-website/Science/336927_a_338256]
-
emanarea unui suc atunci când sunt rupți sau tăiați. Ei se dezvoltă de la câmpie la munte prin păduri, parcuri și pajiști sub arbori de conifere sau foioase, din iunie până în octombrie (noiembrie). Tip de specie este " torminosus" (2011). Acest gen cu soiuri care emit mereu un suc, este eterogen, de formă pileată (adică, cu pălărie și lamele) cu pălăria amenajată mereu central peste picior. El poate să aibă următoarele însușiri: Genul Lactarius a fost subîmpărțit în mai multe secții, care sunt parțial
Lactarius () [Corola-website/Science/336927_a_338256]
-
secțiilor reprezintă doar o selecție. Aici cele mai importante deosebiri între genul Russula și alte genuri: Originar, acest gen (cu suc mereu alb) a fost creat pentru șapte specii din America de Nord respectiv țări tropice. Dar au mai fost adăugate puține soiuri europene, astfel Lactarius volemus: Denumirea "Lactifluus volemus" a micologului german OttoKuntze, considerată ulterior pentru mult timp sinonim a lăptucii dulci, a fost preluată de un grup de micologi, confirmând specia ca gen separat din cauza filogeniei lui moleculare în 2008. Apoi
Lactarius () [Corola-website/Science/336927_a_338256]
-
europene, astfel Lactarius volemus: Denumirea "Lactifluus volemus" a micologului german OttoKuntze, considerată ulterior pentru mult timp sinonim a lăptucii dulci, a fost preluată de un grup de micologi, confirmând specia ca gen separat din cauza filogeniei lui moleculare în 2008. Apoi soiul a fost rearanjat taxonomic în cadrul familiei "Russulaceae". Discuția se pare încă neterminată. În toate cărțile actuale (până 2015), buretele este mereu menționat ca "Lactarius volemus", aparținând genului "Lactarius". Mai departe precum mult mai important este faptul, că acest taxon este
Lactarius () [Corola-website/Science/336927_a_338256]
-
actuale (până 2015), buretele este mereu menționat ca "Lactarius volemus", aparținând genului "Lactarius". Mai departe precum mult mai important este faptul, că acest taxon este neacceptat actual (2016) nici de "Index Fungorum" nici de Pan-European Species Directories Infrastructure. Multe soiuri acestui gen sunt comestibile, lăptuca dulce și râșcovul de brad fiind cele mai preferate căci delicioase. Deși lăptuca dulce sau lăptucă neagră se pot mânca crud, pentru celelalte soiuri este recomandat neapărat un tratat termic înainte de ingerare, altfel bureții pot
Lactarius () [Corola-website/Science/336927_a_338256]
-
de "Index Fungorum" nici de Pan-European Species Directories Infrastructure. Multe soiuri acestui gen sunt comestibile, lăptuca dulce și râșcovul de brad fiind cele mai preferate căci delicioase. Deși lăptuca dulce sau lăptucă neagră se pot mânca crud, pentru celelalte soiuri este recomandat neapărat un tratat termic înainte de ingerare, altfel bureții pot să provoaca intoxicații digestive. După consum, câteodată urina se decolorează roșu, ce însă este inofensiv. Pentru genurile "Lactarius" și Lactifluus" (ca și pentru soiul "Russula") contează: Toți bureții fără
Lactarius () [Corola-website/Science/336927_a_338256]
-
pot mânca crud, pentru celelalte soiuri este recomandat neapărat un tratat termic înainte de ingerare, altfel bureții pot să provoaca intoxicații digestive. După consum, câteodată urina se decolorează roșu, ce însă este inofensiv. Pentru genurile "Lactarius" și Lactifluus" (ca și pentru soiul "Russula") contează: Toți bureții fără miros neplăcut precum gust iute sau neconvenabil sunt comestibili. Chiar și unii din acei iuți ar putea fi mâncați.
Lactarius () [Corola-website/Science/336927_a_338256]