39,396 matches
-
spre Amiens, în vreme ce Grupul de Armate B trebuia să execute un atac de diversiune spre nord, pentru ca să atragă armatele aliate în capcană. În multe privințe, planul a fost modificat amplu de Halder. Noua versiune nu presupunea un atac simultan în sud. De asemenea, o bună parte din elementele "Blitzkrieg" au fost eliminate. Forțarea cursurilor de apă urmau să fie făcute exclusiv de trupele de infanterie și au fost prelungite fazele de consolidare ale atacului, în timpul cărora numeroase divizii de infanterie erau
Planul Manstein () [Corola-website/Science/333106_a_334435]
-
boul domestic, cu talie mare și greoaie, bot mare, coarne robuste, răsfrânte lateral și arcuite în jos, apoi curbate în sus, coada lungă, prevăzută în vârf cu un smoc de peri lungi care trăiesc în savanele ierboase din Africa, la sud de Sahara, în turme mari. Lungimea cap + trunchi = 2,1-3 m; coada = 0,7-1,10 m; înălțimea la greabăn = 1,3-1,8 m; greutatea = 500-900 kg. Longevitatea = 16 ani. Dimorfism sexual minor în mărimea corpului, femelele adulte cântărind cu circa
Bivol african () [Corola-website/Science/333113_a_334442]
-
este cafeniu-roșcată. Urechile sunt mari și clăpăuge, mărginite de peri lungi și moi, asemenea unor franjuri. Au o coamă scurtă. Coada este lungă, terminându-se printr-un pronunțat smoc de păr negru. Bivolii africani sunt larg răspândiți în Africa, la sud de Sahara, din Guineea până în sudul Sudanului și apoi spre sud până în Angola și estul Africii de Sud, până la Capul Bunei Speranțe, de la altitudini joase până la altitudini mari (până la 4000 m). În porțiunile mari a acestui areal, populațiile sunt limitate la rezervații
Bivol african () [Corola-website/Science/333113_a_334442]
-
clăpăuge, mărginite de peri lungi și moi, asemenea unor franjuri. Au o coamă scurtă. Coada este lungă, terminându-se printr-un pronunțat smoc de păr negru. Bivolii africani sunt larg răspândiți în Africa, la sud de Sahara, din Guineea până în sudul Sudanului și apoi spre sud până în Angola și estul Africii de Sud, până la Capul Bunei Speranțe, de la altitudini joase până la altitudini mari (până la 4000 m). În porțiunile mari a acestui areal, populațiile sunt limitate la rezervații naturale. Sunt deosebit de abundenți în unele
Bivol african () [Corola-website/Science/333113_a_334442]
-
și moi, asemenea unor franjuri. Au o coamă scurtă. Coada este lungă, terminându-se printr-un pronunțat smoc de păr negru. Bivolii africani sunt larg răspândiți în Africa, la sud de Sahara, din Guineea până în sudul Sudanului și apoi spre sud până în Angola și estul Africii de Sud, până la Capul Bunei Speranțe, de la altitudini joase până la altitudini mari (până la 4000 m). În porțiunile mari a acestui areal, populațiile sunt limitate la rezervații naturale. Sunt deosebit de abundenți în unele părți din Kenya, Tanzania, Uganda
Bivol african () [Corola-website/Science/333113_a_334442]
-
animale poligame. Femelele ating maturitatea sexuală la 4,5-5 ani , iar masculii la vârsta de aproximativ 7 ani. Femelele au două perechi de mamele funcționale. Reproducerea are loc în timpul sezonului ploios, în perioade diferite, fiind influențată de condițiile climatice: în sudul Africii, din septembrie până în martie, iar la nordul Zambiei, tot timpul anului. Masculii verifică urina femelelor pentru a determina dacă acestea sunt în estru (în călduri); atunci când este gata să se împerecheze, femela va sta și va permite masculului monta
Bivol african () [Corola-website/Science/333113_a_334442]
-
și ca Planul D) a fost principalul plan de război al armatei franceze pentru respingerea atacului german în timpul "Fall Gelb". A fost conceput de generalul francez Maurice Gamelin în 1940. Planul a primit numele râului Dyle, care străbate regiunea de sud a Belgiei spre Antwerp. Principalul obiectiv al planului era stoparea înaintării Grupului de Armate B (considerat în mod eronat ca cea mai puternică forța germană și, implicit, ca amenințarea principală împotriva liniilor aliate) în Belgia centrală. Franța semnase un tratat
Planul Dyle () [Corola-website/Science/333134_a_334463]
-
franceză, pe de altă parte, avea să se dovedscă egaala Diviziilor a 3-a și a 4-a Panzer germane, cel puțin până când a fost nevoită să se retragă spre Lille datorită străpungerii frontului francez de către germani în zona de sud a frontului. Comandantul Corpului Expediționar Britanic generalul John Vereker, se aștepta ca militarii săi să aibă la dispoziție două-trei săptămâni de pregătire până când să trebuiască să ocupe pozițiile de pe râul Dyle. În fapt, britanicii au avut la dispoziție doar patru
Planul Dyle () [Corola-website/Science/333134_a_334463]
-
Shaka Nyorai). Arhitectură să este una inspirată după cea a templelor chineze specifice dinastiei Tang. În prezent complexul sau monahal cuprinde numeroase clădiri cele mai importante fiind: sala de aur de răsărit ("Tōkon-dō"), sala de nord ("Hoku'endō"), sala de sud ("Nan'endō"), pagoda cu cinci etaje ("Gojū-no-tō") și pagoda cu trei etaje ("Sanjū-no-tō"). De asemenea mai exista și alte clădiri cum ar fi băi, biblioteci, săli de mese etc. Sala de sud (Nan'endō) este pe locul 9 în ruta
Kōfuku-ji () [Corola-website/Science/333132_a_334461]
-
Tōkon-dō"), sala de nord ("Hoku'endō"), sala de sud ("Nan'endō"), pagoda cu cinci etaje ("Gojū-no-tō") și pagoda cu trei etaje ("Sanjū-no-tō"). De asemenea mai exista și alte clădiri cum ar fi băi, biblioteci, săli de mese etc. Sala de sud (Nan'endō) este pe locul 9 în ruta celor 33 de sanctuare ale pelerinajului Saigoku Kannon făcut în onoarea lui bodhisattva Avalokiteśvara (Kannon bostasu). În această sală se află statuia lui "Fukūkansaku Kannon", una dintre manifestările acestei zeițe milostive. Printre
Kōfuku-ji () [Corola-website/Science/333132_a_334461]
-
este cel mai mare și unul dintre cele mai cunoscute hoteluri de pe insula Capri. Este situat în centrul vechi al orașului Capri, vizavi de Hotel Residenza Capri și de Villa Sanfelice, la sud de Piața Umberto I. Amenajat în grădini cu "clădiri răspândite [care] sunt vopsite într-un galben distinctiv și pe care se cațără vița de vie", el este și un celebru loc de luat masa în centrul istoric al orașului Capri
Grand Hotel Quisisana () [Corola-website/Science/333151_a_334480]
-
era o regiune care era înconjurată de Pont, Marea Neagră, râul Corax (probabil actualul râu Bzybi, în Abhazia, Georgia, lanțul munților Caucazul Mare (cuprins între Colchida și regatul sarmaților, Iberia, munții Moschici (astăzi munții Caucazul Mic) și Armenia. Totodată, frontiera de sud a Colchidei varia potrivit autorilor clasici: astfel,potrivit lui Strabon Colchida începea la Trabzon / Trebizonda, în timp ce potrivit lui Ptolemeu, pe de altă parte, Pontul se întindea până la râul Phase (actualul Rioni). Astăzi se știe că Pițunda se afla în spatele cetății cochice situate
Colchida () [Corola-website/Science/333150_a_334479]
-
spre râul Dyle ca răspuns la o invazie germană. Planul urma să asigure întărirea linie defensive belgiene în estul țării, pe linia Meuse-Canalul Albert și păstrarea controlului asupra Estuarului Scheldt. Se realiza astfel o legătură a liniilor defensive franceze din sud cu forțele care apărau Ghentul și Anvers. Slăbiciunea acestui plan consta, cel puțin din punct de vedere politic, în abandonarea aproape întregii Belgii răsăritene în mâna germanilor. Din punct de vedere militar, planul asigura o prelungire conrespunzătoare a frontului francez
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
planul Dyle în asemenea măsură. El considera că belgienii aveau să fie obligați să se retragă pe o linie defensivă spre Anvers, la fel ca în 1914. De fapt, diviziile belgiene de apărare a frontierelor trebuiau să se retragă spre sud, ca să facă joncțiunea cu forțele franceze. Aceată informație nu a fost transmisă lui Gamelin. Din punctul de vedere belgian, Planul Dyle avea anumite avantaje. În loc ca aliații să efectueze o înaintare limitată spre Scheldt, sau să întâmpine atacul german pe
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
amenințe flancul nordic al frontului german. Mai departe, spre est, pozițiile defensive belgiene erau construite în zona tactică imediată de-a lungul Canalului Albert, care făcea legătura cu fortificațiile de pe Meuse la vest de Maastricht. Linia își schimba direcția spre sud și continua spre Liege. Sectorul Maastricht-Liège era foarte bine fortificat. Fortul Eben-Emael apăra flandul nordic al orașului și drumul de pătrundere spre vestul țării. Alte linii defensive se întindeau spre sud-vest, acoperind direcția Liege-Namur. Armata belgiană beneficia în plus și
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
sprijinul Armatei I franceze, care urma să înainteze spre Gembloux și Hannut pe flancul sudic al BEF și să acoperer sectorul Sambre. Francezii acopereau spațiul liber rămas între defensiva belgiană de la pozițiile de pe linia planului Dyle până la Namur. Mai la sud, Armata a IX-a franceză acoperea frontul de la axa Givet-Dinant până la râul Meuse. Armata a II-a franceză era responsabilă pentru ultimii 100 km de front - Sedan, cursul inferior al Meuse, frontiera belgiano-luxemburgheză și capărtul nordic al Liniei Maginot. Planul
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
efective și dotare inferioare celorlate două armate franceze mai sus amintite. Singura unitate puternică era Divizia a 5-a motorizată. Armata avea ca sarcină apărarea flancului sudic al fronului aliat, de la râul Sambre până la nord de Sedan. În continuare spre sud, pe teritoriul francez, era staționată Armata a 2-a franceză, care apăra frontiera franco-belgiană de la Sedan la Montmédy. Cele mai slabe aramate franceze aveau să fie cele care au trebuit să suporte greul atacului principal german. Britanicii au contribuit cu
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
18-a germană a depășit aceste poziții rapid. În plus, infanteriștii germani au cucerit câteva capete de pod peste Canalul Albert mai înainte ca britanicii să ajungă în zonă 48 de ore mai târziu. "Chasseurs Ardennais", care luptau mai la sud, s-au retras peste râul Meuse, distrugând mai multe poduri în acest timp. Mai multe operațiuni aeropurtate germane s-au desfășurat cu succes în Luxemburg, unde a fost preluat controlul asupra a cinci poduri și căi de comunicație spre Franța
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Regele a discutat cu Broke, care sperat că se întrevede posibilitatea stabilirii unei soluții de compromis. Aghiotantul regelui, van Overstraeten, a susținut că divizia belgiană nu poate fi mutată. În schimb, a sugerat ca britanicii să se deplaseze mai spre sud, departe de Bruxelles. Brooke a încercat să îl convingă pe rege că divizia belgiană că este prost plasată și că este expusă. Leopold a lăsat rezolvarea problemei pe seama aghiotantului și a șefului statululi major. Brooke a ajuns la concluzia că
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Cucerirea Fortului Eben-Emael le-a permis tancurilor germane din Armata a 6-a să străpungă frontul belgian. Situația diviziilor belgiene era disperată: ori se retrăgeau, ori aveau să fie încercuite. Germanii înaintaseră dincolo de Tongeren și se pregăteau să înainteze spre sud spre Namur. Înaintarea germană amenința să ducă la încercuirea întregului Canal Albert și a orașului Liège. În seara zilei de 11 mai, belgienii și-au retras forțele pe linia Namur-Anvers. A doua zi, Armata I franceză a ajuns la Gembloux
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
apere axa Bruges-Ghent-Ostend și porturile de la Canalul Mânecii, a înaintat în Belgia și Olanda cu viteză maximă. Francezii au ajuns la Breda în Olanda pe 11 mai. Între timp însă, parașutiștii germani cuceriseră podul de la Moerdijk de pe râul Hollands Diep, la sud de Rotterdam, și au reușit astfel să împiedice joncțiunea armatelor franceze și olandeze. Armata olandeză s-a retras la nord de Rotterdam și Amsterdam ca să facă față noii situații. Armata a 7-a franceză și-a schimbat direcția de deplasare
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Pownall, (șeful de Stat major al generalului Gort), s-au întâlnit pentru conferință militară lângă orașul Mons. Cei prezenți au căzut de acord ca belgienii să apere linia Anvers-Leuven, în vreme de restul aliaților au preluat responsabilitate apărării nordului și sudului țării. Corpul al III-lea belgian, "Chasseurs Ardennais I" și Diviziile 1 și 2 de infanterie s-au retras din fortificațiile de la Liège ca să evite încercuirea. Regimentul fortificației Liège a rămas în urmă ca să distrugă rețeau de comunicații germane. Mai
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Corpul al III-lea belgian, "Chasseurs Ardennais I" și Diviziile 1 și 2 de infanterie s-au retras din fortificațiile de la Liège ca să evite încercuirea. Regimentul fortificației Liège a rămas în urmă ca să distrugă rețeau de comunicații germane. Mai spre sud, garnizoana pozițiilor fortificate de la Namur, (Divizia a 5-a de infanteriei și "Chasseurs Ardennais 2" belgiene și Divizia a 12-a de infanterie franceză) a asigurat apărara poziției și a participat la încetinirea înaintării germanilor prin lucrări de demolare și
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
ei ar fi reușit să oprească pe acest aliniament înaintarea germană. Rapida evoluție a frontului le-a impus francezilor și britanicilor să abandoneze linia Anvers-Namur cu puternice poziții defensive în favoarea unor poziții defensive improvizate pe cursul râului. În zona de sud, generalul Deffontaine și Corpul al VII-lea belgian au fost obligați să se retragă din regiunile Namur și Liège, deși fortificațiile din regiunea Liège reușiseră să reziste atacurilor inițiale ale Armatei a 6-a germane. În nord, Armata a 7
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Imperial General Staff, CIGS). Generalul Edmund Ironside a fost însărcinat cu informarea lui Gort cu privire la decizia cabinetului și i-au transmis ordinul să conducă o ofenisvă spre sud-vest, să înfrângă orice opoziție și să se alăture „principalelor forțe franceze” din sud. (De fapt, forțele franceze cele mai puternice se aflau în nord). Armata belgiană a fost solicitată să se conformeze planului sau, dacă dorea, să accepte ca unitățile sale să fie evacuate de Royal Navy. Cabinetul britanic a decis ca, și
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]