39,409 matches
-
Aceste SSD-uri bazate pe memorie de tip "flash" nu necesită baterii (acumulatoare). Au dimensiuni standard de 1,8, 2,5 sau 3,5 țoli. Memoria nevolatilă permite SSD-urilor să păstreze datele chiar și în cazul unei pene de curent. SSD-urile bazate pe memorie flash sunt mai încete decât cele bazate pe memorie DRAM și chiar decât HDD-urile tradiționale atunci când lucrează cu fișiere de dimensiuni mari, dar nu au timpi de căutare și nici alte întârzieri precum la
Solid-state drive () [Corola-website/Science/321119_a_322448]
-
pe un singur nivel). SSD-urile bazate pe tehnologie DRAM sunt caracterizate de timpi de acces ultrascurți, de ordinul a 10 milisecunde. SSD-urile DRAM conțin o baterie internă sau un adaptor AC/DC care asigură reținerea datelor și atunci când curentul este întrerupt. Atunci când curentul este întrerupt, bateria internă asigură curentul necesar pentru transferul datelor din RAM în memoria de rezervă. Când curentul revine, datele sunt copiate înapoi în memoria RAM. Aceste SSD-uri conțin aceleași module DRAM ca și cele
Solid-state drive () [Corola-website/Science/321119_a_322448]
-
SSD-urile bazate pe tehnologie DRAM sunt caracterizate de timpi de acces ultrascurți, de ordinul a 10 milisecunde. SSD-urile DRAM conțin o baterie internă sau un adaptor AC/DC care asigură reținerea datelor și atunci când curentul este întrerupt. Atunci când curentul este întrerupt, bateria internă asigură curentul necesar pentru transferul datelor din RAM în memoria de rezervă. Când curentul revine, datele sunt copiate înapoi în memoria RAM. Aceste SSD-uri conțin aceleași module DRAM ca și cele de la PC-uri, putând
Solid-state drive () [Corola-website/Science/321119_a_322448]
-
sunt caracterizate de timpi de acces ultrascurți, de ordinul a 10 milisecunde. SSD-urile DRAM conțin o baterie internă sau un adaptor AC/DC care asigură reținerea datelor și atunci când curentul este întrerupt. Atunci când curentul este întrerupt, bateria internă asigură curentul necesar pentru transferul datelor din RAM în memoria de rezervă. Când curentul revine, datele sunt copiate înapoi în memoria RAM. Aceste SSD-uri conțin aceleași module DRAM ca și cele de la PC-uri, putând fi ușor înlocuite cu module mai
Solid-state drive () [Corola-website/Science/321119_a_322448]
-
SSD-urile DRAM conțin o baterie internă sau un adaptor AC/DC care asigură reținerea datelor și atunci când curentul este întrerupt. Atunci când curentul este întrerupt, bateria internă asigură curentul necesar pentru transferul datelor din RAM în memoria de rezervă. Când curentul revine, datele sunt copiate înapoi în memoria RAM. Aceste SSD-uri conțin aceleași module DRAM ca și cele de la PC-uri, putând fi ușor înlocuite cu module mai mari. SSD-urile pe baza de DRAM sunt folosite de obicei la
Solid-state drive () [Corola-website/Science/321119_a_322448]
-
foarte reduse. O altă componentă foarte importantă a SSD-urilor este bateria sau condensatorul (în engleză: "capacitor", de acolo și numele SuperCap) de înaltă performanță. Acestea sunt necesare pentru menținerea integrității datelor și păstrarea datelor din "cache" atunci când se întrerupe curentul. Interfețele nu sunt componente specifice ale SSD, dar joacă un rol foarte important. Interfața este încorporată de obicei în controler. Acestea sunt asemănătoare cu cele folosite pentru HDD-uri: Forma și mărimea oricărui dispozitiv decurge din forma și mărimea componentelor
Solid-state drive () [Corola-website/Science/321119_a_322448]
-
lentă decât la cele din urmă. EEPROM (electricaly erasable programmable read only memory) este un tip de memorie ce permite programarea și ștergerea octeților electric. Programare se face similar cu cea de la memoriile EPROM iar ștergerea se face aplicând un curent invers porților flotante, astfel eliminând necesitatea ferestrelor iar ștergerea poate fi făcută în același circuit. Aceste memorii au însă un număr limitat de scrieri/ștergeri, însă în ultimul timp numărul acesta a crescut simțitor. Există o varietate de microcontrollere ce
Memoria Program la Microcontrollere () [Corola-website/Science/321151_a_322480]
-
material dat depinde de amplitudinea câmpului aplicat. În mod normal, materialul magnetic este în formă de bandă, cu banda neînregistrată fiind inițial demagnetizată. Când se înregistrează, banda se învârte cu o viteză constantă. Capul de scriere magnetizează banda cu un curent proporțional cu semnalul. Magnetizarea este distribuită de-a lungul întregii benzi. În cele din urmă, distribuția magnetizării poate fi citită, reproducând semnalul original. Banda magnetică este de obicei realizată prin înglobarea particulelor magnetice într-un liant de plastic pe peliculă
Dispozitiv de stocare magnetic () [Corola-website/Science/321156_a_322485]
-
peste 1 Mbit), programarea durează maxim câteva minute. Memoriile EPROM prezintă două terminale de control asemănătoare: nCS și nOE. Pentru nCS = 1, circuitul este trecut în modul așteptare, în care ieșirile sunt în starea de înaltă impedanța, iar consumul de curent este substanțial redus. nOE controlează doar bufferele de ieșire, care sunt inhibate pentru nOE = 1 și validate pentru nOE = 0. Motivația existenței a doua terminale de control este mai subtilă: într-un sistem cu microprocesor, controlul cu două terminale evita
Circuite de memorie EPROM () [Corola-website/Science/321160_a_322489]
-
linia cuvântului nu este folosită, tranzistorii de acces M și M deconectează celula de la liniile de biți. Cele două invertoare legate în stea, formate de M-M vor continua să se reîncarce reciproc cât timp sunt conectați la sursa de curent. Presupunem că în memorie este stocată valoarea 1 în dreptul Q. Ciclul de citire este inițiat preîncărcând ambele linii de biți cu 1 logic, apoi activând linia de cuvânt WL, activând ambii tranzistori de acces. Al doilea pas are loc atunci când
SRAM () [Corola-website/Science/321158_a_322487]
-
Astfel se suprascrie ușor starea precedentă a invertoarelor legate in stea. Pentru a se asigura funcționarea corectă a memoriilor SRAM, este necesară o dimensionare atentă a tranzistoarelor. Memoria SRAM este mai scumpă, dar mai rapidă și cu un consum de curent mult redus față de memoria DRAM. Din aceaste cauze este folosită în aplicații ce necesită un consum mic de curent, o lățime de bandă mare sau ambele. Memoria SRAM este, de asemenea, și mai ușor de controlat și, în general, se
SRAM () [Corola-website/Science/321158_a_322487]
-
SRAM, este necesară o dimensionare atentă a tranzistoarelor. Memoria SRAM este mai scumpă, dar mai rapidă și cu un consum de curent mult redus față de memoria DRAM. Din aceaste cauze este folosită în aplicații ce necesită un consum mic de curent, o lățime de bandă mare sau ambele. Memoria SRAM este, de asemenea, și mai ușor de controlat și, în general, se apropie mai mult de conceptul de acces aleator decât DRAM. Datorită unei structuri interne mult mai complexe, SRAM este
SRAM () [Corola-website/Science/321158_a_322487]
-
necesită capacități mari și prețuri mici, cum ar fi memoria principală din PC-uri. Consumul de putere în cazul memoriilor SRAM depinde în mare parte de cât de des este aceasta accesată; la frecvențe mari poate fi la fel de consumatoare de curent ca RAM-ul dinamic și unele Controllere de Interfață pot consuma foarte mult la capacitate maximă. Pe de altă parte, SRAM-ul folosit la frecvențe mai mici, cum ar fi în aplicații cu microprocesoare mai lente, consumă foarte puțin, putând
SRAM () [Corola-website/Science/321158_a_322487]
-
CE), "Write Enable" (WE) și "Output Enable" (OE). În varianta SRAM sincron, mai există și o conexiune "Clock" (CLK). SRAM-ul non volatil are aceeași funcționalitate ca și cel standard, doar că salvează datele cand sunt deconectate de la sursa de curent. Acestea sunt folosite în aplicații unde păstrarea datelor este necesară și bateriile ar fi nepractice - în medicină, aeronautică, rețelistică. SRAM-ul asincron are capacități cuprinse între 4Kb și 32Mb. Timpul de acces foarte mic al SRAM-ului, face SRAM-ul
SRAM () [Corola-website/Science/321158_a_322487]
-
a SUA. Termenul de "ardere", care se referă la programarea unui circuit PROM, se găsește în patentul original al tehnologiei deoarece una din metodele incipiente de implementare a programării circuitelor era chiar aceea de ardere a diodelor interne cu un curent destul de mare pentru a produce discontinuități în circuit. Primele circuite de programare a PROM-urilor au fost de asemenea dezvoltate de ingineri Arma sub conducerea lui Chow și au fost dispuse în laboratorul Arma din Garden City și la comandamentul
PROM () [Corola-website/Science/321167_a_322496]
-
măsuri de limitare, sioniștii au organizat "Aliyah Bet", un program de emigrare ilegală în Palestina. Grupul sionist extremist Lehi, a pus la cale o serie de atacuri armate împotriva autorităților britanice din Palestina. În schimb, Agenția Evreiască, care reprezenta principalul curent al sionismului, mai spera încă să convingă Regatul Unit să permită reluarea emigrației evreiești în condițiile de dinainte de 1939 și a cooperat cu Aliații în timpul celui celui de-al Doilea Război Mondial. Britanicii și americanii au încercat prin înființarea în
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
și a tras asupra lui "Ayanami" cu bateria secundară, incendiindu-l. Urmându-l îndeaproape, cuirasatul "South Dakota" a rămas brusc fără energie electrică, astfel că radarul, radioul și cele mai multe din bateriile de artilerie au devenit nefuncționale. Conform relatărilor, pana de curent a fost provocată de un inginer care, în timpul reparațiilor, a blocat un întrerupător de circuit contrar normelor de siguranță, astfel că circuitele navei au mers în serie. Totuși, "South Dakota" a continuat să navigheze în spatele cuirasatului "Washington" înspre partea de
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
rol important în impunerea poemului în literatura arabă. Preocupat permanent de deschiderea de noi orizonturi în literatura arabă, Jabra s-a concentrat asupra structurării unor modele teoretice în care să fie încadrate operele contemporanilor săi. Astfel, el desprinde caracteristicile fiecărui curent literar în parte în urma unei analize întreprinse prin prisma unei mentalități moderne și a unei viziuni moderniste, occidentale de altfel, pe care le introduce mai apoi în critica literară arabă. Lucrările sale în acest domeniu - al-Ḥurrīyah wa-al-țūfăn ( Libertate și potop
Jabra Ibrahim Jabra () [Corola-website/Science/321288_a_322617]
-
confecționau cărămida fie în grădina proprie, fie la marginea satului în locurile numite „La Cărămizi”, „La Ferestar”" sau „La Iovici”. "Fierăritul" este o ocupație străveche, practicată mai ales de către țigani în „făoriștile” sau „covăcile” propri. Astfel „țiganii” reparau în mod curent unelte agricole, pe unele chiar le confecționau, „legau” (ferecau) care și căruțe, „încălțau” roți, potcoveau vite și cai, etc. Cei mai vechi fierari cunoscuți în sat au fost „Radul faorul” și „Bunea faorul” încă din anul 1700. Pe timpul graniței militare
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
conținea o populatie diversă de arabi și perși, musulmani, samaritenii, creștini și evrei. În al 10-lea-lea, geograful arab Al-Muqaddasi, a descris-o că abundență de măslini, cu o piață mare , o moschee fin pavate Mare, case construite din piatră, un curent care trece prin centrul orașului, si mori notabile. El a menționat de asemenea că aceasta a fost poreclit "Little Damasc." La momentul, lenjerie de produs în Nablus a fost de bine-cunoscut în întreaga lume veche. Orașul a fost capturat de către
Nablus () [Corola-website/Science/320526_a_321855]
-
a două tipuri de sarcină electrică adăugând că cea pozitivă înseamnă de fapt un surplus de sarcină, iar cea negativă un deficit și că descărcarea nu este altceva decât un "eter electric". Watson a fost primul care a studiat descărcarea curentului în gaze rarefiate. În 1752, Benjamin Franklin (1706 - 1790) realizează celebrul său experiment (care a condus la inventarea paratrăznetului) prin care a demonstrat că trăsnetul nu reprezintă altceva decât o descărcare electrică atmosferică. Jesse Ramsden aduce o perfecționare mașinii electrostatice
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
cantitative ale electrostaticii. În 1785, stabilește expresia forței electrostatice dintre două corpuri încărcate, în funcție de mărimea sarcinilor electrice și de distanța dintre corpuri, denumită ulterior legea lui Coulomb. Fizicianul italian Luigi Galvani (1737 - 1798) este primul care studiază efectul fiziologic al curentului electric. Compatriotul său Alessandro Volta (1745 - 1827) realizează prima pilă electrică. În 1800, William Nicholson (1753 - 1815) și Anthony Carlisle (1768 - 1842) descoperă electroliza, descompunând apa în hidrogen și oxigen. Chimistul englez Sir Humphry Davy studiază efectele chimice ale curentului
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
curentului electric. Compatriotul său Alessandro Volta (1745 - 1827) realizează prima pilă electrică. În 1800, William Nicholson (1753 - 1815) și Anthony Carlisle (1768 - 1842) descoperă electroliza, descompunând apa în hidrogen și oxigen. Chimistul englez Sir Humphry Davy studiază efectele chimice ale curentului electric, fiind astfel fondatorul electrochimiei. Prin procedee electrolitice, reușește să separe elemente ca: magneziu, bariu, stronțiu, calciu, sodiu, potasiu, bor. În 1813, fizicianul și chimistul danez Hans Christian Ørsted (1777 - 1851) prezice existența fenomenelor electromagnetice descoperind relația dintre electricitate și
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
separe elemente ca: magneziu, bariu, stronțiu, calciu, sodiu, potasiu, bor. În 1813, fizicianul și chimistul danez Hans Christian Ørsted (1777 - 1851) prezice existența fenomenelor electromagnetice descoperind relația dintre electricitate și magnetism. Acesta a observat că în jurul unui conductor parcurs de curent electric se creează un câmp magnetic. Fizicianul estonian Thomas Johann Seebeck descoperă în 1821 efectul termoelectric, care va sta la baza construcției termocuplului de mai târziu. Unul dintre principalii fondatori ai electromagnetismului a fost André-Marie Ampère (1775 - 1836). Acesta studiază
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
un câmp magnetic. Fizicianul estonian Thomas Johann Seebeck descoperă în 1821 efectul termoelectric, care va sta la baza construcției termocuplului de mai târziu. Unul dintre principalii fondatori ai electromagnetismului a fost André-Marie Ampère (1775 - 1836). Acesta studiază interacțiunea reciprocă a curenților electrici și magneților, forța electrodinamică, iar în 1820 a stabilit formula acestei forțe. Relația dintre electricitate și magnetism este pusă în evidență, în aceeași perioadă, și de Ørsted și François Arago. Pentru experimentele efectuate, Ampère a realizat solenoidul, forma simplificată
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]