38,836 matches
-
Sudului care avea ca scop explorări botanice și hidrografice. În anul următor cu aprobarea marinei franceze organizează propria sa expediție, pornind în februarie 1826 din Toulon spre Pacificul de Sud. Printre altele el caută pe exploratorul francez Jean-Francois de La Perouse dispărut prin anul 1788. Între anii 1826 - 1829, explorează și cartografiază o parte din Noua Zeelandă, Insula Fiji, Noua Caledonie, Noua Guinee, Tasmania și Insulele Caroline și Insulele Celebes. În această expediție recoltează peste 1600 de probe botanice, peste 900 de eșantioane de
Jules Dumont d'Urville () [Corola-website/Science/331588_a_332917]
-
Imperiul Roman devenit Bizantin, având relații comerciale cu populațiile scitice din stepa pontică; a durat până la regele Savromatis al VI-lea („savromatis”: "ochi de șopârlă" în grecește, poporul său apărând sub porecla de sarmați). Acest echilibru de lungă durată a dispărut datorată perturbării climei din secolele IV-XIII, care a înfometat popoarele din nordul Europei și al Asiei, provocând năvălirile barbare: regatul Tauridei, zis și „Bosforan” sau „Regatul Bosforului” fiind distrus de goți, apoi de huni. Prezența grecească, totuși, a continuat în
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
include simbolurile și asta dă încă genuitate pictorului. Lupta, în viitor, se va da în Florin Preda între genuitate și capriciu, între genuin și capricios, între aripă și gheară. O vreme, prin luptă, ele vor evolua împreună, apoi una va dispărea. Acum, nu știu să spun care.” Aurelian Titu Dumitrescu “Civica”, noiembrie 2000 “În creațiile sale artistul sugerează cu mijloace plastice un spațiu natural care ne pare familial, dar pe care nu l-am putut localiza. Elementele naturale, obiectele, personajele cu
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
Va ramâne în amintirea noastră un medic și om de excepție, sobru, harnic, conștiincios, meticulos, cu competență deosebită în neurochirurgie și în activitatea științifică." Col. Dr. Baciu Dumitru: Col. Dr. Sanda Gheorghe: "Cu Gen. Dr. Iacob, ilustru medic militar, nu dispare numai un om de exceptie, un chirurg de mare talent, creatorul neurochirurgiei în armata noastră, un om de o tenacitate admirabilă, ci și unul din modelele medicului, dăruit cu toată ființa celor aflați în suferință. Generalul Dr. Iacob nu s-
Mircea Iacob () [Corola-website/Science/331701_a_333030]
-
sila, și ieșind ultimul în genunchi până la poarta mănăstirii blestemând regimul comunist și ducându-se în satul natal Bravicea. Toate icoanele și cărțile bisericești, sub pretextul că sunt duse la Hârbovăț, au fost arse. Cimitirul mănăstirii a fost nivelat. A dispărut și Cărarea Maicilor, drumul ce unea sfântul locaș cu mănăstirea de maici din Tabăra. Aceste două mănăstiri făceau schimb de mărfuri, își acordau ajutor la nevoie. Unica icoană care sa păstrat este icoana făcătoare de minuni a Sf. Mare Mucenic
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
în [ɡ]: "werra" > "gwerra" > fr. mod. "guerre" „război”. Și în cuvinte latinești, [v] inițial de cuvânt este interpretat sub influență germanică drept [w]: > "wespa" > fr. mod. "guêpe" „viespe”. Alt vestigiu germanic este h aspirat, pronunțat în perioada împrumutării [h] și dispărut ulterior din pronunțare, de exemplu în cuvântul "la hache" „toporul”. H a apărut și ca inițiala unor cuvinte de origine latină, precum "haut" „înalt”, sub influența cuvântului germanic *"hauh" sau *"hôh" cu același sens. Tot influenței germanice i se poate
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
chèvre" „capră”), [e] ( > fr. mod. "trois" „trei”) și [o] ( > fr. "fleur"), accentul germanic fiind mai puternic decât cel latin și provocând lungirea considerabilă a vocalelor accentuate, odată cu scurtarea celorlalte. Ca urmare, [a] final evoluează în [ə] și alte vocale finale dispar. În prinvința structurii gramaticale, influența germanică este probabilă, dar dificil de estimat. I se pot atribui, în franceza veche, plasarea atributului adjectival înaintea substantivului determinat și a subiectului după predicat, când propoziția începe cu un complement, fenomene care vor dispărea
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
dispar. În prinvința structurii gramaticale, influența germanică este probabilă, dar dificil de estimat. I se pot atribui, în franceza veche, plasarea atributului adjectival înaintea substantivului determinat și a subiectului după predicat, când propoziția începe cu un complement, fenomene care vor dispărea mai târziu. Este posibil ca tot sub influență germanică să fi evoluat din substantivul "om" „om” pronumele nehotărât "on" exprimând și în franceza actuală subiectul nedefinit: "on dit" „se spune”. În lexicul limbii franceze actuale sunt circa 550 de cuvinte
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
astăzi, chiar dacă pronunțarea a evoluat, ceea ce este una din cauzele caracterului etimologic al ortografiei franceze. Față de sistemul consonantic al francezei actuale (vezi Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze, Consoane), franceza veche mai avea și consoanele: Unele consoane existente în galo-romană dispar cu totul. Astfel este [θ] transcrisă t, care exista la sfârșitul unor cuvinte, de exemplu "chantet" „cântă”. Altă consoană, [s], cade între o vocală și o consoană surdă, de exemplu în "coustume" „obicei” se pronunță [kutymə]. În schimb, față de corespondența
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
funcțiile sintactice de subiect, nume predicativ, atribut adjectival și apoziția subiectului, și cazul regim (CR) pentru celelalte funcții, dar numai la masculin. Substantivele și adjectivele sunt repartizate în trei declinări. Exemple: La sfârșitul perioadei, în secolul al XIV-lea, declinarea dispare cu totul, marea majoritate a cuvintelor păstrând numai forma de la cazul regim. Articolul este o noutate față de latină, dar este mult mai frecventă lipsa articolului decât în limba actuală: "lit ed ostel e pain e carn e vin" (fr. mod
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
lit et un logis et du pain et de la viande et du vin") „pat și locuință și pâine și carne și vin” ("Viața Sfântului Alexis"); "paien chevalchent" (fr. mod. "les païens chevauchent" „păgânii călăresc” ("Cântecul lui Roland"). Genul neutru a dispărut, în afară de cazul câtorva pronume, încă în perioada anterioară, majoritatea substantivelor latinești neutre devenind masculine. O trăsătură caracteristică francezei vechi este existența adjectivelor terminate în consoană cu formă unică, mai ales provenite din participiul prezent ("luisant" „lucitor, -oare”, "vaillant" „viteaz, -ă
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
accentuată ("Si ne sceust comment soy excuser" fr. mod. "S’il ne savait pas comment s’excuser" „Dacă n-ar ști cum să se scuze”), dar în cursul secolului al XVI-lea se generalizează forma neaccentuată. În perioada francezei medii dispar multe alternanțe vocalice din conjugare, de exemplu "parler/il parole" > fr. mod. "parler/il parle" „a vorbi/vorbește”. Conjuncția "que" se răspândește ca morfem al subjonctivului. În secolul al XVI-lea apare interogația parțială cu "est-ce", scris pe atunci "esse
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
categorii de elită. În secolul al XVIII-lea rămân în esență valabile normele lingvistice stabilite în secolul anterior, dar modelul nu mai este limbajul de la curte, iar lexicul admis de Academie se îmbogățește. În ceea ce privește pronunțarea, în secolul al XVII-lea dispare definitiv cea a lui -s al pluralului, dar vocala dinaintea sa se alungește. Există diferențe între pronunțarea aristocratică și cea populară. În prima, pronunțarea lui e precedat de o vocală începe să dispară, provocând lungirea vocalei precedente: "amie" [amiə] > [amiː
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
În ceea ce privește pronunțarea, în secolul al XVII-lea dispare definitiv cea a lui -s al pluralului, dar vocala dinaintea sa se alungește. Există diferențe între pronunțarea aristocratică și cea populară. În prima, pronunțarea lui e precedat de o vocală începe să dispară, provocând lungirea vocalei precedente: "amie" [amiə] > [amiː], lungire care se va menține până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Terminația -er a infinitivului se pronunță fără r, dar cu [e] și mai lung decât la "amie". Nu se pronunță r final
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
locale. La începutul secolului al XX-lea, în școlile, autobusele și alte locuri publice din Bretania se putea vedea inscripția „Interzis vorbitul în bretonă și scuipatul pe jos”. În școli, copiii erau pedepsiți dacă vorbeau bretona. Totuși, idiomurile locale nu dispar. În acea perioadă, la sate sunt încă mijlocul de comunicare cotidian. Deși astăzi franceza s-a impus pe tot teritoriul Franței și în țările francofone, ea nu se vorbește la fel în toate regiunile. Variantele regionale ale francezei sunt influențate
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
influența scrierii, unele consoane finale nepronunțate până de curând au tendința de a fi pronunțate. Dicționarele indică pentru ele ambele pronunțări: "mœurs" [mœːr] sau [mœrs] „moravuri”, "août" [u] sau [ut] „august”, "but" [by] sau [byt] „scop”. În morfologia verbului, au dispărut din vorbire perfectul simplu, subjonctivul imperfect și subjonctivul mai mult ca perfect. Perfectul simplu se mai menține în narațiunea literară scrisă, dar ultimele două sunt foarte rare și în limba literară. Folosirea acestor forme verbale nu mai este cerută de
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
perfect. Perfectul simplu se mai menține în narațiunea literară scrisă, dar ultimele două sunt foarte rare și în limba literară. Folosirea acestor forme verbale nu mai este cerută de standard. Regulile acordării participiului trecut este de respectat în scris, dar dispare în vorbire în puținele cazuri când se aude în mod normal. Astfel, dacă se scrie "les fautes qu’il a faites" „greșelile pe care le-a făcut”, unde "faites" trebuie să se audă [fɛt], în vorbire se aude din ceea ce
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
se aude în mod normal. Astfel, dacă se scrie "les fautes qu’il a faites" „greșelile pe care le-a făcut”, unde "faites" trebuie să se audă [fɛt], în vorbire se aude din ceea ce mai frecvent [fɛ]. În vorbire a dispărut practic și negația "ne": "il mange pas" în loc de "il ne mange pas" „(el) nu mănâncă”, ceea ce nu este acceptat de standard. În ceea ce privește lexicul, fenomenul principal este îmbogățirea sa prin mijloace interne și externe, dintre acestea distingându-se împrumuturile din engleză
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
este readus accidental la viață, spre groaza dușmanilor săi. Această poveste este relatată din perspectiv fiului căruia i-a murit mama și asistă la ciudata dispariție a tatălui, din cea a tatălui care și-a ucis soția și apoi a dispărut când a întâlnit fantoma ei și din perspectiva mamei contactate de un medium. După ce merge la doctor pentru o consultație legată de o nălucă pe care o tot întâlnea, un om este găsit mort, fără a se putea da vreo
Valea bântuită () [Corola-website/Science/331782_a_333111]
-
a decedat ruda sa, prezentând simptome de strangulare cu un ștreang. Jurații unui proces încearcă să găsească o explicație rațională pentru moartea provocată unui om de o ființă nenaturală. Păstorul Haïta duce o viață idilică și întâlnește o femeie care dispare ori de câte ori încearcă să intre în legătură cu ea. El află că aceasta este fericirea, pe care o poate avea doar dacă îi ignoră prezența. Un medium ia legătura cu spiritul unui decedat, care îi povestește despre vizita făcută de el ruinelor așezării
Valea bântuită () [Corola-website/Science/331782_a_333111]
-
specii de: zvârlugă ("Cobitis taenia"), porcușor-de-nisip ("Gobio albipinnatus"), țipar ("Misgurnus fossilis"), boarța ("Rhodeus sericeus amarus"), țigănuș ("Umbra krameri"), caracudă ("Carassius carassius"), sau mântuș ("Lota lota"). Arealul sitului găzduiește și trei specii rare de lepidoptere: "Callimorpha quadripunctaria" (fluturele-tigru), "Hypodryas maturna", "Lycaena dispar" (fluturele-purpuriu) și "Leptidea morsei" (fluturele de muștar). La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice, printre care unele protejate la nivel european prin aceeași "Directivă CE" 92/43/CE (anexa I-a) din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor
Câmpia Ierului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331769_a_333098]
-
sau boala Lannelongue-Osgood-Schlatter este o apofizită dureroasă legată de dezvoltarea tuberozității tibiale anterioare ("Tuberositas tibiae") și de modificările vasculare care apar la acest nivel, de origine traumatică sau microtraumatică, observată mai ales la băieți între 10 și 16 ani, care dispare spontan în câțiva ani fără sechele. Semnele clinice sunt durerea, tumefacția și sensibilitatea la nivelul tuberozității tibiale anterioare, care se află sub genunchi pe partea superioară a tibiei. Majoritatea bolnavilor sunt sportivi. -Lannelongue, maladia Lannelongue-Osgood-Schlatter, osteită apofizară de creștere, osteocondrita
Boala Osgood-Schlatter () [Corola-website/Science/331808_a_333137]
-
cazuri vindecarea se face spontan odată cu creșterea în vârstă și osificarea tuberozității. Durerea este lejeră, intermitentă, cedează la repaus și reapare imediat după eforturi; rareori determină o veritabilă impotență funcțională. În final când tuberozitatea anterioară a tibiei este osificată, durerea dispare, apofiza rămânând mai voluminoasă. Diagnostic diferențial trebuie făcut cu: În cazurile ușoare se recomandă un repaus relativ cu interzicerea sporturilor de performanță, dar fără împiedicarea activității școlare. Se evită exercițiile excesive, mai ales flexia completă a genunchiului. Se poate utiliza
Boala Osgood-Schlatter () [Corola-website/Science/331808_a_333137]
-
a încercat un atac surpriză în zona mlaștinilor din Sedgemoor. Dar strategia îndrăzneață a rebelilor a fost descoperită înainte de sosirea în tabăra trupelor regale, datorită unui foc de armă pornit accidental. Cu elementul surpriză pierdut, orice șansă de victorie a dispărut. O patrulă a plecat la galop pentru a raporta faptul Contelui de Feversham. În bătălia care a urmat forțele regale au respins fără dificultate trupele rebele. Trupele neexperimentate ale Ducelui de Monmouth au căzut cu sutele în bătaia focului armelor
Bătălia de la Sedgemoor () [Corola-website/Science/331844_a_333173]
-
sau de secolul XXI, oamenii încă își fac dreptate pe principiul “ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”. În zone musulmane, vecine spațiului arab, precum Eritrea sau Afghanistan, unde šarī’a stă la baza legii, totuși sistemul tribal nu a dispărut definitiv. Acolo, în cazul unei vărsări de sânge, răzbunătorul era ales dintre bărbații care aveau legătura de sânge cu victima de până la gradul șapte. Exista o ierarhie, primul, în linie era bărbatul cu legătura de sânge cea mai apropiată de
Vendeta în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331845_a_333174]