40,419 matches
-
măsură clare, fiind date de văi largi, bazinete depresionare, diferențe de nivel evidente, deosebiri în fizionomia culmilor etc. În vest, limita este dată de valea Prahovei; ea poate fi ușor urmărită privind spre est din Bucegi, de pe culmea Caraiman, de pe marginile platourilor structurale ale Jepilor sau de pe vârful Furnica. Aceasta separă Munții Baiului de Munții Bucegi între localitățile Sinaia și Bușteni. Aici s-a îndividualizat un culoar depresionar născut prin eroziune diferențială la contactul dintre conglomeratele de Bucegi și marno-calcarele și
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
dintre Moldova, Transilvania și Muntenia, întărindu-se și prin aceasta funcția nodală în circulația turistică pe coordonate mult mai extinse, cu specific transcarpatic și extracarpatic. Sub raport adminitrativ-teritorial, zona aparține județelor Vrancea (cea mai mare parte), Bacău (sectorul nordic), Buzău (marginea de sud-vest și foarte puțin din extremitatea sudică) și Covasna (latura nord-vestică) avînd o suprafață de aproximativ 1.500 km². Pentru a înțelege relieful Munților Vrancei ca element distinctiv al peisajului geografic natural, se cuvine mai întîi cunoașterea genezei și
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
aztecilor stabiliți în Valea Mexica, din timpul căruia a început perioada regilor azteci, și al cărui nume a fost folosit pentru numirea orașului înființat. Tenochtitlan acoperea o suprafață estimată de a fi între 8 și 13,4 km², situată în marginea vestică a lacului endoreic, ușor sărat și puțin adânc Texcoco. Capitala era conectată cu uscatul prin drumuri construite pe diguri, care conectau orașul în toate direcțiile punctelor cardinale. Digurile erau întrerupte de poduri mobile pentru a permite fluiditatea traficului acvatic
Tenochtitlan () [Corola-website/Science/306328_a_307657]
-
Localnicii cu denumit pasarela "Podul minciunilor". Autoritățile orașului au amenajat o promenadă superioară pe pod și una pe sub pod, ambele fiind luminate de felinare. Felinarele de pe promenada superioară și-au schimbat forma în decursul timpului. La început, pe suporții de la marginile balustradelor era câte un singur felinar, pe care autoritățile maghiare le-au schimbat cu felinare fără pereți de sticlă și cu însemnul regalității (o coroană aflată deasupra acoperișului). După Unirea Transilvaniei cu România, s-au menținut felinarele existente anterior, tăindu
Podul Minciunilor din Sibiu () [Corola-website/Science/306329_a_307658]
-
neogotică. Traversele metalice arcuite din partea de sud au cercurile cu diametru maxim decorate cu stema Sibiului, iar cele din partea de nord poartă inscripțiile “1859”, respectiv “FRIEDRICHS HÜTTE”. De o parte și de alta a podului, înspre sud și nord, pe marginile de piatră ale pasajului pietonal de sub pasarelă se află patru corpuri de iluminat din fontă turnată.
Podul Minciunilor din Sibiu () [Corola-website/Science/306329_a_307658]
-
amplitudine relativ redusă, au puternice efecte asupra condițiilor topoclimatice și edafice, ceea ce se reflectă pregnant în stuructura covorului vegetal. Zona de stepa se desfășoară pe un areal întins în dealurile Tulcei și mai restrâns la poalele Munților Macin și în marginea sudică a Podișului Babadag. În mare parte vegetația naturală a fost înlocuită prin culturi, încât acum se mai păstrează doar în izlazurile rămase necultivate, unde cresc numai plante ierboase de talie mică și mijlocie rezistente la secetă că: firuța, păiușul
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
sa datează din 1199 cu ocazia unei vînători a regelui Emeric al Ungariei. Denumirea de "pădure regală" cu care este atestat în secolul XIII ne arată că înainte de 1300 acest ținut nu intra în Regatul Ungar, ci se afla la marginea sa, iar asupra lui nu se exercita autoritatea nici unui stat feudal. Pînă la mijlocul veacului al XIV-lea nu putem vorbi de o pătrundere efectivă, și cu atât mai puțin de o stăpînire ungară în Maramureș. Dovada este și faptul că
Voievodatul Maramureșului () [Corola-website/Science/306347_a_307676]
-
Sarasăului - cel mai adesea din rasa Brună de Maramureș, bine adaptată condițiilor aspre din această zonă. Oile erau duse vara la munte pentru pășunile bune pe suprafețe imense, iar porcii - rase primitive, asemanătoare celor sălbatici, erau mînați în turme la marginea satelor. Populația fiind rară și pădurile ocupînd zone întinse, vînatul și culesul ciupercilor și a fructelor de pădure erau încă surse importante care completau hrana maramureșenilor. Satele erau mici, 20-25 de case, iar la o medie de 3 membri pe
Voievodatul Maramureșului () [Corola-website/Science/306347_a_307676]
-
este o mănăstire ortodoxă din județul Argeș, una dintre cele mai vechi din țară. Este situată la circa 64 km sud-est de orașul Pitești și 35 km sud de orașul Găești. Mănăstirea este așezată pe o colină din marginea satului Glavacioc, în apropiere de râul Glavacioc. În legătură cu numele satului de origine slavă, Iorgu Iordan pune cuvântul "Glavacia" între denumirile care arată forma sau înfățișarea locului. Bogdan Petriceicu Hasdeu afirmă că forma mai veche a fost "Glavaciov". În secolul al
Mănăstirea Glavacioc () [Corola-website/Science/306351_a_307680]
-
un single. Semnează muzică/orchestrația și definește stilul cântăreței Loredana Groza prin albumele "Bună seară, iubite", "Un buchet de trandafiri" și "Diva înamorata". Colaborează cu Silvia Dumitrescu la albumul " Cred în tine". Compune piese pentru Dida Dragan - "Stau pe o margine de luna", Angela Similea - "Ninsorile de flori", "Azi". Solicitat să colaboreze cu prestigioase instituții muzicale din lume (scrie muzică de balet pentru Liliana Cosi Company - Italia (1980, 1983, 1986, 1987, 2002), Art Center Canberra - Australia transpunând electronic musical-urile Camelot
Adrian Enescu () [Corola-website/Science/306374_a_307703]
-
mileniu. Conform acestei teorii, apariția tehnicii de țesere a covoarelor datează de cel puțin 3.500 ani. Covorul Pazyryk este considerat ca fiind cel mai vechi covor din lume. Câmpul său central este de culoare roșu închis și are două margini largi, una reprezentând o căprioară și cealaltă un cal persan. Cu toate acestea, se crede că covorul din Pazyryk nu este un produs de origine nomadă, ci un produs al centrului de producție de covoare achaemenide. Mărturiile istorice demonstrează faptul
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
deși calitatea covorului este diminuată), înnoadă firele de lână în două fire de urzeală. Nodurile se numesc atunci "turkbâf jofti" sau "farsbâf jofti". Meșterul începe întotdeauna prin a țese un orificiu în partea de jos a covorului. Orificiul este o margine apretată făcută din mai multe fire de bătătură care împiedică covorul să se desfacă sau ca nodurile să se desprindă. Când este terminată realizarea orificiului, se poate începe realizarea nodurilor. Fiecare fir de lână este înnodat pe două fire apropiate
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
ostad"). Acesta desenează cartonul care va fi reprodus de către țesători. Desenele covoarelor nomade sunt transmise din generație în generație. Motivele de câmp sunt desene care se repetă până ce ocupă întreaga suprafață a câmpului. Cele mai cunoscute sunt următoarele: Motivele de margine sunt cele care ornamentează benzile laterale ale covorului. Cele mai cunoscute sunt următoarele: Motivele de ornamentare sunt desene destinate să completeze decorațiunile câmpului și ale marginii. Întâlnim motivele următoare: Inscripțiile și datele apar pe marginile anumitor covoare și sunt inscripții
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
repetă până ce ocupă întreaga suprafață a câmpului. Cele mai cunoscute sunt următoarele: Motivele de margine sunt cele care ornamentează benzile laterale ale covorului. Cele mai cunoscute sunt următoarele: Motivele de ornamentare sunt desene destinate să completeze decorațiunile câmpului și ale marginii. Întâlnim motivele următoare: Inscripțiile și datele apar pe marginile anumitor covoare și sunt inscripții diverse: versete din Coran, versuri, dedicații, date de fabricație, mențiunea locului de fabricație. Covorul a îndeplinit întotdeauna în Orient o funcție dublă, practică și simbolică, al
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
cunoscute sunt următoarele: Motivele de margine sunt cele care ornamentează benzile laterale ale covorului. Cele mai cunoscute sunt următoarele: Motivele de ornamentare sunt desene destinate să completeze decorațiunile câmpului și ale marginii. Întâlnim motivele următoare: Inscripțiile și datele apar pe marginile anumitor covoare și sunt inscripții diverse: versete din Coran, versuri, dedicații, date de fabricație, mențiunea locului de fabricație. Covorul a îndeplinit întotdeauna în Orient o funcție dublă, practică și simbolică, al căror sens se pierde uneori în actualitate. El constituie
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
inscripții diverse: versete din Coran, versuri, dedicații, date de fabricație, mențiunea locului de fabricație. Covorul a îndeplinit întotdeauna în Orient o funcție dublă, practică și simbolică, al căror sens se pierde uneori în actualitate. El constituie un spațiu magic unde marginile reprezintă elementele terestre realizate pentru apărarea câmpului, locuit de către sfera universului și de divinitate. Una dintre decorațiile cele mai comune este arborele, "arborele vieții", care reprezintă fertilitatea, continuitatea și servește drept legătură între subpământesc, pământesc și divin. Acest motiv datând
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
cele cu un desen similar fabricate în Lahore și Agra (India), sunt cele mai numeroase în colecțiile occidentale. Se caracterizează printr-un câmp roșu cu ornamente de viță de vie și arbori cu frunze de culoare verde întunecat sau cu margini albastre. Cele șapte clase de covoare de Kermán au fost definite de către May Beattie. Ea a identificat structura sa unică și a denumit-o „tehnica vasului”. Tipurile de covoare din acest grup includ covoarele cu grădini (ornamentate cu grădini și
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
este ratificarea de către guverne a Protocolului de la Kyoto privind reducerea emisiei poluanților care influențează viteza încălzirii. Deși s-a afirmat că în 2013 calota glaciară arctică va dispărea definitiv, ea este în prezent cu 60% mai întinsă decât în 2012, marginile sale aproape unind Canada și Rusia (cu 1,6 milioane km mai mult). Câțiva cercetători afirmă că urmează o perioadă de răcire globală care va afecta planeta până la jumătatea secolului XXI, din această cauză Biroul Interguvernamental de Experți în Evoluția
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
un loc destinat închinării zeităților sau lui Dumnezeu în diferite religii. Pe altar se aduceau sacrificii zeilor, împodobirea cu diferite sculpturi a altarului arată adorarea Divinității de către credincioși. Cele mai vechi altare prezintă de obicei o platformă relativ netedă, pe margine având pietre de forme neregulate. Acest tip este urmat de altare cu un stâlp unde era legată victima sacrificării. În unele religii, în afară de animale se sacrificau și oameni, de exemplu la azteci. Ulterior apar altarele ca un perete, fiind amplasate
Altar () [Corola-website/Science/306445_a_307774]
-
scopul de a recrea mai complet imaginea acelor ani. În 2007 a fost lansat și albumul cu acest spectacol. În noiembrie 2007 în spectacolul „Parfumul nebunelor dorinți” se continuă prezentarea muzicii anilor 1930, începută în „Calvarul unei inime pribegi”. „La margine de imperii” este alt spectacol al lui Tudor Gheorghe, desfășurat în martie-aprilie 2008. Spectacolul este dedicat singurei regiuni din această țară care a fost sub mai multe imperii. Muzica este mai puțin cunoscută, culeasă și prelucrată dintr-o carte apărută
Tudor Gheorghe () [Corola-website/Science/306453_a_307782]
-
III are ca titlu „Nepoata lui Motoc“, iar ca motto o maximă a lui Anton Pann: „Să nu te blasteme cineva: s-ajungi slugă la căi albi și stăpân femeie s-aibi!“. Acțiunea se petrece într-o „tabăra leșeasca la marginile țării muscălești“, iar Răzvan este un viteaz luptător în armată leșeasca, „Ostașul cel mai de frunte, bărbatul cel mai vestit,/ Podoaba taberei noastre, un luceafăr, o minune!“. Foștii tovarăși de haiducie ai lui Răzvan, Vulpoi și Razasul, îl urmaseră la
Răzvan și Vidra () [Corola-website/Science/305769_a_307098]
-
Căci rușine Eteriei a fi cu țigani uniți,/ Căci luandu-se Elada, de vor fi și ei ostași,/ Vor cere cu tot cuvântul și ei să fie părtași“. Acțiunea se petrece în „locuința lui Răzvan într-un orășel leșesc la marginea Moldovei“.Vulpoi și Razasul comentează faptele de vitejie ale lui Răzvan, ascensiunea acestuia în oastea leșeasca, dar dorul de Moldova le sfâșie inimile și este mai puternic decât devotamentul față de polcovnicul Răzvan. Boierul Sbierea vine la Vidra cu intenția de
Răzvan și Vidra () [Corola-website/Science/305769_a_307098]
-
tăiat lemne pus în mișcare de râul Colentina. El s-a dovedit rentabil pentru moșie în fasonarea lemnului pentru construcțiile din Capitală. Lacul a fost amenajat prin asanarea, între anii 1930 - 1935, a unei zone mlăștinoase aflată pe atunci la marginea orașului. Arhitectul acestei schimbări a fost Nicolae Caranfil, cel care a electrificat Bucureștiul și i-a dezvoltat rețeaua de apă și canalizare, și care a proiectat sistematizarea bălților din jurul Capitalei - Băneasa, Herăstrău, Tei și Floreasca, transformându-le într-o minunată
Lacul Herăstrău () [Corola-website/Science/305790_a_307119]
-
Chilia cu Liovul apoi cu Polonia. Șleahul de 20 m lățime a rămas împădurit cu arbuști și numai cărările oamenilor și urmele căruțelor amintesc că pe aici cândva era un drum mare. Așezarea a apărut în antichitate. În necropola de la marginea satului au fost găsite obiecte de natură dacica, cât și din cultura Cucuteni Ulmidava e un pseudonim al posibilei existente a unei cetăți dacice pe teritoriul satului. Pe teritoriul satului pe timpul lui Ștefan cel Mare au existat două sate - unul
Lipoveni, Cimișlia () [Corola-website/Science/305808_a_307137]
-
numea Ulmi. În "dicționar enciclopedic a Basarabiei" de Z.Arbore se spune ca Ivansca sau Ivanovca este un sat de ruteni veniți și așezați aici pe la 1859 pe pământurile statului. De fapt rascolnicii care fugeau de reformă lui Nicon spre marginile Imperiului Rus, cumpărau pământuri. Ei, rascolnicii, se numeau lipoveni după credință. Azi li se zice creștini de riț vechi. Ziarul „Telegraf” din Iași nr. 3322 de la 9 iunie 1883 pagina 3 scrie: "Numai în Ivanosca-Ivanovca-un sătuleț mic din volostea Gura-Galbenei
Lipoveni, Cimișlia () [Corola-website/Science/305808_a_307137]