38,408 matches
-
substanță livresca e benefic concurata de o fină sensibilitate „impresionista”, foarte adecvată sentimentului dominant al fragilității ființei prinse în brutalul zgomot al lumii și în furia ei. Un discurs ce se ferește programatic de retorism, alegând mai degrabă calea unui soi de minimalism exersat la scoala stanțelor bacoviene”, apropiindu-le de rafinamentul haiku-ului. Poeziile sale sunt dominate de melancolie, încercând să surprindă momentele momentele de grație create de transgresarea întâmplătorului către esențial și regasirea drumului către divinitate. Criticul Alexandru Cistelecan
Ioan Milea () [Corola-website/Science/337151_a_338480]
-
nevoie de salată verde deloc, întrucât este „de prisos”, o sugestie pe care Jon Bonné, redactor pe teme de lifestyle la MSNBC, o consideră „șocantă”. Michele Anna Jordan, autoarea "", consideră că tomatele sunt ingredientul-cheie și recomandă utilizarea de roșiilor din soiuri mai mari, deoarece au mai multă pulpă și mai puține semințe. Sandvișul este uneori servit cu sosuri, cum ar fi maioneza. Pâinea poate fi de orice fel, albă sau integrală, prăjită sau nu, în funcție de preferințe. Sandvișul are un conținut mare
BLT () [Corola-website/Science/337228_a_338557]
-
și această specie: Fiind considerată de mult și până în prezent ca ciupercă comestibilă de bună calitate și savuroasă, azi această calitate este contestată de câțiva micologi, existând studii [elvețiene] care au arătat ca ar conține toxica giromitrină (ca și diverse soiuri de zbârciogi), ce este fapt. Un răspuns adecvat a venit de la profesorul dr. Siegmar Berndt, medic, toxicolog al "Deutsche Gesellschaft für Mykologie" (Societatea micologică germană) și director emeritat al clinici neurologice "Vinzenzkrankenhaus" din Paderborn. Citat (extras): „Spre deosebire de Gyromitra esculenta care
Mitră tomnatică () [Corola-website/Science/337263_a_338592]
-
comun, mai ales în păduri naturale aluviale sau de foioase, prin plantații de plop și parcuri, deseori chiar pe copaci de stradă în orașe. Apariția bureților est din mai până în octombrie. Mulți cunoscători de ciuperci români fac greșeala, dând acestui soi denumirea „păstrăv de fag”, care însă aparține speciei "Pleurotus ostreatus" (se dezvoltă pe fagi, pini și molizi, adesea sus pe trunchi, în 4-5 m înălțime). Variația buretelui "Pleurotus citrinopileatus" est galbenă. Buretele se decolorează, ca "Pleurotus ostreatus", cu acid sulfuric
Burete cornet () [Corola-website/Science/337298_a_338627]
-
negru, păstrag, găinușa-pădurii sau păstrăvul cerului. Specia este un saprofit dar și parazit care năpădește numai arbori bolnavi sau slăbiți, în primul rând fagi, de asemenea, dar mai rar, și brazii, molizi sau pini, nefiind un dăunător de lemn însemnat. Soiul sălbatic se găsește în România, Basarabia și Bucovina de Nord, dezvoltându-se în buchete cu punct de inserție comun, în păduri naturale de foioase și de conifere pe trunchiuri de arbori sau pe lemn mort. Apariția principală a bureților este
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
însă nefolosite și astfel pot fi neglijate. În anul 1881, micologul italian Giacomo Bresadola a descris ciuperca (după Lucien Quélet) în volumul 1 al cărții lui "Fungi tridentini novi vel nondum delineati et iconibus illustrati" sub numele "Pleurotus columbinus". Acest soi însă reprezintă actual o specie proprie. Păstrăvul de fag este nematofag. El este capabil să otrăvească nematode folosind toxine. Hifele fungide penetrează nematodele paralizate sau ucise, care sunt apoi digerate. Speciile europene fructiferă abia la temperaturi scăzute. Andreas Bresinsky (n.
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
a constatat, că sunt necesare ca stimul de declanșare al dezvoltării, temperaturi sub 11 ° C. Corpurile fructifere pot supraviețui înghețuri și dezvoltă spori chiar și la temperaturi mai mici de zero grade (după Bresinsky până la -2.8 ° C). În consecință, soiul este de titulat în Europa ciupercă de iarnă. Buretele se decolorează, cu acid sulfuric brun-rozaliu, cu roșu, apoi violet și cu tinctură de Guaiacum verde-albăstrui. Ciuperca poate fi confundată cu specii aceluiași gen sau al unuia înrudit, ca de exemplu
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
familia "[[Theophrastaceae]]" precum toate cele 244 de specii conținute, de la "[[Jacquinia aciculata]]" până la "[[Jacquinia yunquensis]]", sunt denumite după el, de asemenea genul "[[Jacquiniella]]" din familia "[[Orchidaceae]]" cu 31 de specii (de exemplu "Jacquiniella cernua" ori "Jacquiniella globosa") sau 205 de soiuri din diverse familii și genuri cu epitetul "jacquinii" (de la "Calodracon jacquinii" Planch. până la "Urera jacquinii var. ulmifolia" (Kunth) Wedd) precum încă o dată 65 de specii cu eponimele "jacquiniana", "jacquinianum" respectiv "jacquinianus". Datorită valorii ei artistice și ediției de la început mici
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
sunt colonizați de miceliul ciupercii care îi digeră după câteva zile în întregime. Acest burete nu poate fi confundat cu speciile altor genuri datorită calităților sale. Prin mărimea precum cuticula sa frapantă, el se deosebește și destul de mult de alte soiuri "Coprinus/Coprinopsis". "Coprinus comatus" conține o mulțime de proteine, minerale, oligoelemente și aminoacizi esențiali: El are în substanța uscată aproximativ 30 la sută de proteină brută în care se găsesc 20 de aminoacizi liberi care sunt esențiali pentru om. Buretele
Burete cu perucă () [Corola-website/Science/335841_a_337170]
-
formează micorize pe rădăcinile arborilor), dar și pe rumeguș. Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord deja din martie până la inceputul lui iunie. Exemplare mai mici ale speciei "Morchella elata" pot fi confundată ușor cu alte soiuri de genul "Morchella", ca de exemplu cu "Morchella costata", "Morchella crassipes", "Morchella elatoides Jacquet", "Morchella frustrata", "Morchella punctipes", sau "Morchella steppicola". Sub numele românesc de „zbârciog” se tratează aproape mereu patru mari genuri de ciuperci: "Gyromitra", "Helvella", "Morchella" și "Verpa
Zbârciog suplu () [Corola-website/Science/335864_a_337193]
-
de stomac durând până la opt zile. Pentru a atenua tulburările se recomandă băut de lapte rece și comprese calde la nivelul abdomenului. Adesea oară se prezentă dificultăți respiratorii care sunt periculoase pentru bolnavi de plămâni. se poate confunda cu alte soiuri otrăvitoare ca de exemplu variațiile ei "Russula betularum", "Russula grisescens", "Russula silvicola" sin. "Russula silvestris" și în special cu "Russula nobilis (vinețica nobilă)" sau cu "Russula luteotacta", "Russula mesospora" sin. "Russula intermedia", "Russula persicina", "Russula pseudointegra", "Russula rhodopus" respectiv "Russula
Vinețica focului () [Corola-website/Science/335885_a_337214]
-
fi confundată cu specii comestibile cum sunt "Russula aurea", "Russula decipiens", "Russula decolorans", "Russula integra", "Russula lepida" sin. "Russula rosacea", "Russula paludosa", "Russula vesca" (se decolorează cu sulfat de fier portocaliu-roșu) sau "Russula xerampelina". Pentru genul "Russula" (ca și pentru soiurile "Lactarius" și "Lactifluus") contează: Toți bureții fără miros neplăcut precum gust iute sau neconvenabil sunt comestibili. Chiar și unii din acei iuți ar putea fi mâncați. Totuși, dacă proba făcută este iute, nu o înghițiți, ci scuipați-o!
Vinețica focului () [Corola-website/Science/335885_a_337214]
-
Fries în opera să "Anteckningar öfver de i Sverige växande ätliga Svampar" sau "Russula incarnata" a lui Lucien Quélet (1882). Buretele se decolorează cu sulfat de fier într-un ocru-roz palid. "Russula roșea" ar putea fi confundată între altele cu soiurile comestibile "Russula aurea, "Russula decipiens", "Russula decolorans", "Russula flava", "Russula integra", "Russula lepida" sin. "Russula rosacea", "Russula mustelina", "Russula paludosa", "Russula veșca" sau "Russula xerampelina". Dar de asemenea soiul poate fi confundat cu specii iute sau otrăvitoare că "Russula emetica
Pâinișoara oilor () [Corola-website/Science/335928_a_337257]
-
ocru-roz palid. "Russula roșea" ar putea fi confundată între altele cu soiurile comestibile "Russula aurea, "Russula decipiens", "Russula decolorans", "Russula flava", "Russula integra", "Russula lepida" sin. "Russula rosacea", "Russula mustelina", "Russula paludosa", "Russula veșca" sau "Russula xerampelina". Dar de asemenea soiul poate fi confundat cu specii iute sau otrăvitoare că "Russula emetica" (cea mai toxică), "Russula luteotacta", "Russula mesospora" sin. "Russula intermedia", "Russula persicina", "Russula pseudointegra", "Russula rhodopus" respectiv "Russula sanguinea". "Russula.badia" sin. "Russula friesii" este necomestibila din cauza mirosului (miroase
Pâinișoara oilor () [Corola-website/Science/335928_a_337257]
-
văr. amară" care este necomestibila din cauza mirosului (miroase că o cutie de țigări după cedru), dar și gustului extrem de amar. Ea se dezvoltă pe soluri calcaroase precum sărace în elemente nutritive numai sub fagi. Pentru genul "Russula" (că și pentru soiurile "Lactarius" și "Lactifluus") contează: Toți bureții fără miros neplăcut precum gust iute sau neconvenabil sunt comestibili. Chiar și unii din acei iuți ar putea fi mâncați. se gaseste foarte des. Deși comestibilitatea este uneori pusă sub semnul întrebării din cauza gustului
Pâinișoara oilor () [Corola-website/Science/335928_a_337257]
-
este dovedită și ciupercă poate fi mâncata fără îndoială. Înafara preparării împreună cu alți bureți, de exemplu într-o ciulama, se potrivesc prăjiți cu slănina sau că papricaș de ciuperci iute cu ardei roșii serviți cu mămăligă. Nu culegeți bureți acestui soi care se dezvoltă sub pini. Ei sunt rășinoși.
Pâinișoara oilor () [Corola-website/Science/335928_a_337257]
-
Guaiacum albastru-verzui, cu Hidroxid de potasiu galben, cu naftolul α albastru că cerneală, cu rezorcina după câtva timp ușor ruginiu în sfârșit negru, cu sulfat de fier roșu cărămiziu și cu brun-negricios. Vinețica ar putea fi confundată între altele cu soiurile comestibile "Russula aurea", "Russula cyanoxantha" "Russula decipiens", "Russula decolorans", "Russula flava", "Russula integra", "Russula mustelina", "Russula paludosa", "Russula roșea" sin. "Russula lepida", "Russula rosacea", sau "Russula xerampelina". Dar de asemenea soiul poate fi confundat cu specii iute sau otrăvitoare că
Vinețică () [Corola-website/Science/335943_a_337272]
-
brun-negricios. Vinețica ar putea fi confundată între altele cu soiurile comestibile "Russula aurea", "Russula cyanoxantha" "Russula decipiens", "Russula decolorans", "Russula flava", "Russula integra", "Russula mustelina", "Russula paludosa", "Russula roșea" sin. "Russula lepida", "Russula rosacea", sau "Russula xerampelina". Dar de asemenea soiul poate fi confundat cu specii iute sau otrăvitoare că "Russula emetica" (cea mai toxică), "Russula luteotacta", "Russula mesospora" sin. "Russula intermedia", "Russula persicina", "Russula pseudointegra", "Russula rhodopus" respectiv "Russula sanguinea". "Russula.badia" sin. "Russula friesii" este necomestibila din cauza mirosului (miroase
Vinețică () [Corola-website/Science/335943_a_337272]
-
sin. "Russula intermedia", "Russula persicina", "Russula pseudointegra", "Russula rhodopus" respectiv "Russula sanguinea". "Russula.badia" sin. "Russula friesii" este necomestibila din cauza mirosului (miroase că o cutie de țigări după cedru), dar și gustul este neplăcut. Pentru genul "Russula" (că și pentru soiurile "Lactarius" și "Lactifluus") contează: Toți bureții fără miros neplăcut precum gust iute sau neconvenabil sunt comestibili. Chiar și unii din acei iuți ar putea fi mâncați. Vinețica este, pricinuit cărnii foarte dense și compacte, pentru unii, o ciupercă excelentă pentru
Vinețică () [Corola-website/Science/335943_a_337272]
-
numele "Cortinarius caperatus" în lucrarea sa "Epicrisis Systematis Mycologici seu Synopsis Hymenomycetum" din 1838. În anul 1874, genul a fost din nou schimbat, acum în "Pholiota", anume de către botanistul francez Claude Casimir Gillet (1806-1896), iar numai cinci ani mai târziu soiul a fost redenumit de savantul finlandez Petter Adolf Karsten (1834-1917) în "Rozites caperata" (în onoarea micologului francez Ernst Roze), publicat în jurnalul "Bidrag till kännedom af Finlands natur och folk", fiind apoi folosit ca nume binomial până în anul 2002. Atunci
Ciupercă țigănească () [Corola-website/Science/335961_a_337290]
-
principal finlandeze și colectate de el însuși. etter Adolf Karsten este considerat a fi părintele micologiei finlandeze. "Karstenia", revista internațională de micologie publicată de „Societatea Micologică Finlandeză”, este dedicată memoriei marelui om de știință. Aici genurile denumite de micolog: Aici soiuri denumite de micolog: Nu numai, că marele micolog a determinat foarte multe specii și genuri de ciuperci, el a fost de asemenea adesea oară onorat cu denumirea unei familii, câtorva genuri precum unei mulțimi de soiuri de bureți și plante
Petter Adolf Karsten () [Corola-website/Science/335990_a_337319]
-
denumite de micolog: Aici soiuri denumite de micolog: Nu numai, că marele micolog a determinat foarte multe specii și genuri de ciuperci, el a fost de asemenea adesea oară onorat cu denumirea unei familii, câtorva genuri precum unei mulțimi de soiuri de bureți și plante în conformitate cu numele său:
Petter Adolf Karsten () [Corola-website/Science/335990_a_337319]
-
de exemplu cu: "Pluteus atricapillus", "Pluteus atromarginatus" sin. "Pluteus nigrofloccosus", "Pluteus bruneoradiatus", "Pluteus cinereofuscus", "Pluteus patricius", "Pluteus phlebophorus", "Pluteus podospileus", "Pluteus pouzarianus", "Pluteus romellii", "Pluteus salicinus" sau "Pluteus thomsonii", dar și cu "Entoloma vernum". este comestibilă ca și majoritatea celalaltelor soiuri acestui gen, dar este de valoare culinară mai scăzută. Ea însă poate fi folosită, fiind găsită cam des, împreună cu alte ciuperci în mâncăruri. Și uscarea precum conservarea buretelui în ulei sau oțet sunt posibile.
Ciuperca cerbilor () [Corola-website/Science/336030_a_337359]
-
respiratorii care sunt periculoase pentru bolnavi de plămâni. Acest burete nu este atât de otrăvitor ca vinețica focului. Chiar dacă s-ar pierde unul într-o ciulama de ciuperci, o otrăvire n-ar fi de așteptat. se poate confunda cu alte soiuri otrăvitoare ca de exemplu cu "Russula emetica", "Russula grisescens" și "Russula silvicola" sin. "Russula silvestris" sau cu "Russula luteotacta", "Russula mesospora" sin. "Russula intermedia", "Russula persicina", "Russula pseudointegra", "Russula rhodopus" respectiv "Russula sanguinea". De asemenea, "Russula nobilis" poate fi confundată
Vinețica nobilă () [Corola-website/Science/336016_a_337345]
-
fi confundată cu specii comestibile cum sunt "Russula aurea", "Russula decipiens", "Russula decolorans", "Russula integra", "Russula lepida" sin. "Russula rosacea", "Russula paludosa", "Russula vesca" (se decolorează cu sulfat de fier portocaliu-roșu) sau "Russula xerampelina". Pentru genul "Russula" (ca și pentru soiurile "Lactarius" și "Lactifluus") contează: Toți bureții fără miros neplăcut precum gust iute sau neconvenabil sunt comestibili. Chiar și unii din acei iuți ar putea fi mâncați. Totuși, dacă proba făcută este iute, nu o înghițiți, ci scuipați-o!
Vinețica nobilă () [Corola-website/Science/336016_a_337345]