39,396 matches
-
și britanici pe care inamicul o putea folosi pentru încercuirea primilor. BEF se retrăgeau și luptau de nouă zile fără întrerupere și erau în criză de muniție. După părerea lui Gort, efortul principal trebuia făcut de francezi în sectorul de sud. Poziția belgienilor față de organizarea unei posibile ofensive a fost exprimată clar de regele Leopold. Din punctul de vedere al regelui, belgienii nu erau capabili să declanșeze operațiuni ofensive, dată fiind lipsa blindatelor și avioanelor de luptă. De asemenea, regele a
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
anihilate dacă nu erau luate rapid măsuri. Britanicii, care își pierduseră încrederea în aliații lor, au decis să își salveze Corpul Expediționar (BEF). Frontul belgian din dimineața zilei de 22 mai se întindea pe aproximativ 90 km de la nord la sud. Belgienii apărau partea estică a frontului aliat, în vreme ce britanicii și francezii se retrăgeau spre vest pentru apărarea portului Dunkerque. Frontul de vest rămânea intact, dar belgienii ocupau ultima lor poziție fortificată, cea de la Leie. Corpul I belgian, cu doar două
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
se putea retrage pe Yser, iar în cazul cavaleriei belgiene nu prea existau șanse ca să se poată alătura atacului la timp. Retragerea belgienilor ar fi avut justificări militare. O linie defensivă pe Yser ar fi protejat Dunkerque dnispre est și sud, iar cea de pe canalul La Bassée Canal dinspre vest. O asemenea mișcare ar fi redus de asemenea în mod semnificativ lungimea fronului acoperită de belgieni. Această retragere ar fi presupus abandonarea orașelor Passendale și Ypres și ar fi dus aproape
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
nu au reușit să evacueze stocurile de benzină, hrană și muniție. "Luftwaffe", care își asigurase superioritatea aeriană, a dezorganizat logistica aliaților prin atacuri neîncetate. Sprijinul aerian al aliaților, solicitat doar prin legături radio, era asigurat deavioanele RAF care operau din sudul Angliei. Francezii nu le-au permis belgienilor folosirea porturilor Dunkerque, , Bourbourg și Gravelines, modificându-și poziția inițială. Datorită acestui fapt, belgienii au fost obligați să utilizeze doar porturile asupra cărora mai dețineau încă controlul - Nieuport și Ostend. Churchill și Maxime
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
obligați să utilizeze doar porturile asupra cărora mai dețineau încă controlul - Nieuport și Ostend. Churchill și Maxime Weygand, care îl înlocuise la comandă pe Maurice Gamelin, încă mai credeau că pot sparge frontul german și își pot retrage forțele spre sud. Când și-au comunicat planurile regelui Leopold și lui van Overstraten pe 24 mai, aghiotantul regelui a fost uluit. Între forțele belgine și cele britanice începea să se deschidă o breșă periculoasă între Ypres și Menen, care amenința frontul celor
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
condiții, fără să îi consulte pe francezi și fără să ceară acordul guvernului propriu, Gort a ordonat fără întârziere diviziilor a 5-a și a 50-a de infanterie să acopere breșa și să abandoneze orice pregătire de ofensivă spre sud. În dumpăamiaza zilei de 24 mai, von Bock a declanșat atacul a patru divizii din cadrul Armatei a 6-a împotriva pozițiilor Corpului al IV-lea belgian din regiunea orașului Kortrijk (valea râului Leie). Germanii au reușit ca, în ciuda rezistenței puternice
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
răsărit al Diviziei a 4-a britanice. Montgomery a mutat în această zonă câteva unități din cadrul Diviziei a 3-a de infanterie pentru întărirea defensivei. O slăbiciune critică a „Planului Weygand” și al celor britanice pentru declanșarea unui atac spre sud a fost aceea că retragerea anglo-britanicilor pentru ofensivă lăsa amata belgiană să acopere un front prea lung, pentru care nu avea suficiente efective. Prăbușirea frontului belgian ar fi dus la pierderea porturilor de la Canalul Mânecii din spatele frontului aliat și, implicit, la
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
stâng vulnerabil al diviziilor germane dintre Scheldt și Leie ca să evite colapsul liniilor belgine. Admiralul Sir Roger Keyes a transmis un mesaj către Înaltul Comandament Aliat: Van Overstraten dorește cu disperare un contraatac britanic puternic. Ori la nord, ori la sud de Leiw ar putea reechilibra situația. Belgienii așteaptă să fie atacați mâine pe frontul de la Ghent. Germanii au deja un cap de pod peste canal la vest de Eecloo. Nu se pune probleme unei retrageri belgiene spre Yser. Un batalion
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
aliat. Când a fost întrebat dacă trebuie organizată și evacuarea militarilor belgieni, se spune că Pownall ar fi replicat, „Nu ne pasă absolut deloc de se întâmplă cu belgienii”. Armata belgiană apăra un front care se întindea de la Cadzand până la sud de Menen pe râul Leie și spre vest, de la Menin la Bruges. Belgienii nu mai dispuneau de rezerve. Cu excepția a câteva misiuni RAF, "Luftwaffe" deținea supremația aeriană totală asupra spațiului aerian belgian. Belgienii au reportat atacuri aeriene germane împotriva tuturor
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
jurist, cabalist, comentator al Bibliei ebraice și al Talmudului, filozof,poet și medic. A trăit și activat în cea mai mare parte a vieții la Girona, in Catalonia, iar la sfârșitul vieții s-a refugiat în Castilia sau poate în sudul Franței, ultimii trei ani ai vieții trăindu-i, apoi, în Palestina, aflată pe atunci sub stăpânire musulmană mamelucă. Ramban este considerat una din cele mai importante autorități în legislația și teologia iudaică, reflectată în Halahá, și unul din cei mai
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
miniatura|Iggeret Haramban - scrisoarea lui Rabbi Moshe ben Nahman către fiul său, reprodusă pe zidul Sinagogii Ramban din Ierusalim|200px]] Moshe Ben Nahman a părăsit Aragonul și a trăit vreme de trei ani intr-un loc în [[Castilia]] sau în sudul [[Franța|Franței]]. În anul [[1267]], căutând refugiu în țările islamice din fața persecuțiior din partea bisericii catolice. el a plecat la Ierusalim. El a înființat acolo, în Orașul Vechi, o sinagogă, care există până în zilele noastre, numindu-se „Sinagoga Ramban”. Restabilirea de către
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
sau Doamna din Elx (în , ) este un bust de piatră policrom care a fost descoperit întâmplător în 1897 la "L'Alcúdia", un sit arheologic aflat pe o proprietate privată situată la aproximativ doi kilometri sud de Elche, Valencia, Spania. În general, se crede că Doamna de Elche este o piesă de sculptură iberică din secolul al IV-lea î.Hr., deși modul de lucru sugerează puternice influențe elenistice. "The Encyclopedia of Religion" presupune că (Roman "Illici
Doamna din Elche () [Corola-website/Science/333191_a_334520]
-
1597. În 1597, Japonia a invadat Coreea a doua oară. Planul de invazie a fost similar cu primul. În septembrie 1598 când Hideyoshi a murit, forțele japoneze avaeu un progres limitat deoarece majoritatea soldaților staționau în cetățile de pe coasta de sud a Coreei. Aprovizionarea era nesigură iar armata japoneză a primit ordin să se retragă. Negocierile de pace au durat mai mulți ani după care relațiile pașnice au fost restabilite. Coreea a pierdut o mare parte din forțele sale militare și
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
multe ori armata japoneză considerând-o o forță eliberatoare și au profitat de lipsa de securitate internă incendiind changnye (birourile în care erau ținute evidențele de stare alepopulației, inclusiv actele legate de sclavi). Aceste războaie precum și celelalte două războaie din sud au afectat puternic capacitățile militare și economia Ming, contribuind la prăbușirea Ming și ascensiunea Qing. Cu toate acestea, sistemul tributar sinocentric al Ming a fost menținut și de Qing, războiul ducând până la urmă la menținerea acestei stări prin normalizarea relaților
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
și Ryukyus au plătit deja tributul. În ceea ce privește pregătirile militare, construirea a nu mai puțin de 2000 de nave a început încă din 1586. Pentru a estima puterea armatelor coreene, Hideyoshi a trimis 26 de nave de asalt pe coasta de sud a Coreei în 1587. Pe frontul diplomatic, el a început să stabilească relații de prietenie cu China cu mult înainte de a termina de unificat Japonia și a ajutat la protejarea rutelor comerciale împotriva Wako. În 1587, Hideyoshi a trimis ca
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
l-a numit pe generalul Yi Il comandant mobil de frontieră. Generalul Yi a condus trupele la Myongyong apropiinduse încetul cu încetul de pasul strategic Choryong. Deoarece el trebuia să strângă trupe, a fost nevoit să călătorească mai departe spre sud pentru a aduce trupele staționate în orașul Daegu Generalul Yi a mutat trupele înapoi la Sangju cu excepția supraviețuitorilor bătăliei de la Dongrae care au rămas în ariegardă la pasul Choryong. Similar cu cei mai mulți generali coreeni, Yi Il a avut rezultate slabe
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
Chungju pentru o altă victorie. Bătălia de la Chungju sau Bătălia de Tangeumdae a fost ultima bătălie din campania Chungju și a fost o luptă între coreeni și japonezi în timpul invaziei japoneze în Coreea din 1592. Chungju este situat chiar la sud de râul Han și de Seoul, capitala Coreei. Eșecul în apărarea de la Chungju a dus la capturarea capitalei câteva săptămâni mai târziu. Această povestire este un fragment din Analele Dinastiei Joseon. Generalul Yi Il a planificat să folosească trecătoarea Choryong
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
pentru civili. În vadul acela este ,Restaurantul Vaporului Vechi”. Casa de bătrânețe a lui Yi este acum restaurată și continuă în partea estică a restaurantului, lângă autostradă. Malul nordic este puțin adânc și nisipos cu o plajă mare. Malul de sud este în cea mai mare parte stâncos. Prima divizie condusă de Konishi Yukinaga a continuat înaintarea spre nord jefuind localitățiile Pyongsan, Sohung, Pungsan, Hwangju, și Chunghwa pe drum. La Chunghwa, divizia a treia condusă de Kuroda Nagamasa s-a alăturat
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
Armata condusă de Katō a atacat din trei părți distrugând cavaleria coreeană. A mărșeluit apoi spre nord lăsând coasta iar după bătălia de la Songjin a capturat doi prinți coreeni: prințul Imhae și prințul Sunhwa. Prinții au fost trimiși înapoi spre sud escortați de 1000 de japonezi pentru a fi folosiți în cazul unei eventuale negocieri. După trecerea râului Tumen, Katō a ajuns în sud-estul Manciuria, o zonă aflată în afara jurisdicției autorităților chineze. Această zonă era sub controlul jurchenilor iar Katō a
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
s-au alăturat armatei lui Yi Kwang iar numărul aceesteia a crescut la 50.000. Guvernatorul Yi Kwang și comandanții voluntarilor au hotărât să recucerească capitala și au condus forțele reunite la nord de Suwon (42 km/ 26 mile la sud de Hanseong). La 4 iunie, o avangardă de 1900 de soldați au încercat să ocupe cetatea de la Yong-in (în apropiere de Hanseong) dar cei 600 de apărători japonezi conduși de Wakizaka Yasuharu au evitat o luptă cu coreenii până în 5
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
care a fost demolat. Insula are o suprafață de 0,1807 km și avea la 16 februarie 2008 o populație de 1.530 de locuitori. Ea este mărginita la nord de Canalul Giudecca, la est de Canale dei Lavraneri, la sud de Canale Sân Biagio și la vest de Sacca Sân Biagio. Aici se află o piscină publică. În fiecare joi pe insula este zi de piață. Insula este cunoscută pentru inclinațiile comuniste ale electoratului sau.
Sacca Fisola () [Corola-website/Science/333217_a_334546]
-
puși la dispoziție de Cazimir al IV-lea, n-a mai ajuns din urmă armata otomană, dar la Cătlăbuga (16 noiembrie 1485), Ștefan a provocat o grea înfrângere forțelor conduse de Băli bey Malkocioglu, pasă Silistrei, venite după pradă în sudul Moldovei. Cetățile Chilia și Cetatea Albă nu au putut fi cucerite, dar el nu a renunțat la acest obiectiv foarte important, sprijinul regatului nordic fiind esențial. În primăvara anului 1486, Ștefan cel Mare s-a confruntat cu o situație deosebit de
Bătălia de la Șcheia () [Corola-website/Science/333225_a_334554]
-
Bazargic, în Cadrilater. Aici o întâlnește pe Pakize din Kavarna, județul Caliacra. Se căsătoresc în 1931 și vor avea doi copii: Kadriye și Ğengiz. Când, pe la începutul Celui de al Doilea Război Mondial în 1940, România cedează Bulgariei Dobrogea de Sud, este relocat împreună cu familia la Medgidia unde este numit comandantul garnizoanei. Ahmet a primit de-a lungul vieții distincții de recunoaștere a personalității sale militare. A murit în 1953.
Ahmet Nurmambet () [Corola-website/Science/333218_a_334547]
-
la noapte. A doua zi dimineața, Daru îi oferă prizonierului o mie de franci și ceva de mâncare și îi spune că dacă se duce spre est va ajunge la sediul poliției din Tinguit. În schimb, dacă va merge spre sud, el se poate ascunde într-o tabără de nomazi. Daru se întoarce apoi la școală, lăsând prizonierul să decidă singur. Puțin mai târziu, învățătorul se uită înapoi și-l vede pe prizonier îndreptându-se către Tinguit, cel mai probabil pentru
Oaspetele () [Corola-website/Science/333247_a_334576]
-
dorpul său produsese rușilor 5.000 de victime și luase 3.000 de prizonieri. Cu acest succes, François l-a convins pe Prittwitz să lanseze o ofensivă împotriva Armatei I Ruse, în timp ce Armata a II-a era încă departe spre sud. François a susținut că soldații săi, dintre care mulți erau localnici est-prusaci, ar fi demoralizați dacă s-ar retrage și și-ar lăsa teritoriul rușilor, și ca rușii nu erau atât de puternici pe cât păreau. Un mesaj radio necodat îi
Bătălia de la Gumbinnen () [Corola-website/Science/333262_a_334591]