38,420 matches
-
abordabilă în mod adecvat prin metodele filosofiei, ci în primul rând prin metodele științelor politice. 17 Așa cum a fost, spre exemplu, cazul lui Rawls, atunci când a respins fără echivoc ideea că filosofia politică este "etică aplicată" în sensul precizat și criticat - pe bună dreptate - de Waldron. Să ne reamintim: "dreptatea ca echitate nu este o doctrină religioasă, filosofică sau morală comprehensivă - una care este aplicabilă tuturor problemelor și acoperă toate valorile. Ea nu trebuie privită nici ca aplicarea unei astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
faptului că semnificația este construită social, istoric și retoric. În schimb, ceea ce se numește textualism faptul de a asimila sensul pe care oamenii îl dau unui discurs, unui text, pe care ar fi suficient să-l citești a fost puternic criticat. O epistemologie relativistă foarte la modă, care nu mai face din adevărul științific un orizont reglator al practicilor științifice, incluzând aici și propria sa activitate de cercetare, ar duce, fără îndoială, dacă s-ar generaliza, la disoluția disciplinei. Dar ea
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
tranziție nu este trecutul lor, ci ideea unui viitor încă inexistent (Róna-Tas, 1996). Abordarea tranziției ca o trecere relativ neproblematică, aceeași pentru toate țările, de la economia de stat la cea capitalistă și de la comunism la democrație, a fost de asemenea criticată de diverși analiști ai fenomenului. Criticile aduse se referă la trei aspecte: în primul rând, această conceptualizare a tranziției nu a luat în considerare faptul că transformările sunt complexe și vizează atât economicul și politicul, cât și socialul și culturalul
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
că există și concepția conform căreia nu se face o diferențiere clară între identitate și etnicitate, cele două fiind considerate sinonime (de exemplu Ferreol, 2000). Mai ales cercetătorii preocupați de explicarea identității naționale, echivalează cei doi termeni. Concepția este însă criticată, atâta timp cât există mărci identitare separate, distincte care sunt utilizate de actorii sociali pentru afirmarea identității în general și a celei etnice și naționale. Dacă urmărim arheologia construcției identitare etnice, vom regăsi și aici mecanismele amintite mai sus, la celelalte tipuri
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
dintre analizele actuale de specialitate, însăși definiția ei fiind obiect de controverse, datorită caracterului relativ al conceptului. Cele mai multe definiții pun accent pe faptul că gospodăriile de subzistență produc doar atât cât este necesar consumului propriu. Aceste definiții au fost însă criticate, datorită faptului că ele ilustrează mai degrabă un tip ideal, neexistând gospodării de subzistență pură, care să nu comercializeze niciodată, nici un fel de produse. Alte criterii de recunoaștere a gospodăriilor de subzistență fac referire la eficiență, astfel: * Prioritatea o reprezintă
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
modele și tipuri, are șansa (din punct de vedere empiric), de a construi "tablouri de bord" interesante, fără a "înăbuși" specificitatea fenomenelor, așa cum, cu mulți ani în urmă, avertiza Almond [Almond, Flanagan și Mundt, 1973] într-o lucrare de îndată criticată și imediat uitată. Spre deosebire de studiul tranziției și al instaurării, studiul consolidării, atunci când ne aflăm deja în interiorul instituțiilor democratice, permite (cel puțin) formularea unor teorii de nivel regional, definite spațial și temporal: despre acestea se va vorbi în capitolul următor. Capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
cu părinții, prin toleranță, prin iubire necondiționată și prin aplicarea multor exerciții de empatie. Doar și noi am fost copii și ar trebui să ne amintim foarte bine cum e. Cum e să fii copil, cum e să fii certat, criticat, cum e să se ridice tonul la tine, cum e să nu reușești să îți mulțumești părinții, cum e să nu fii înțeles... Dar și cum e când mama și tata îți făceau un cadou frumos, cum e când mama
Arta de a fi părinte by Paula Livia Nicoleanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1423]
-
și argumentele care se bazează pe analogia cu politica internă (sau cu orice altă știință socială care se axează pe referirea la comunitatea internă - așadar cu toate științele sociale) sînt pasibile de eroare. Analogia cu organizarea internă a fost întotdeauna criticată vehement în atacurile realismului timpuriu împotriva idealismului. Această critică s-a extins mai apoi asupra încercărilor de a subsuma relațiile internaționale altor discipline și modelelor lor explicative. În ambele situații, realiștii apărau nu doar plauzibilitatea propriei lor teorii, ci și
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
americană acționa uneori ca și cum n-ar fi fost conștientă de limitele resurselor, deși vaste, ale SUA. În Vietnam, administrațiile care s-au succedat au avut dificultăți în a stabili un raport echilibrat între scopuri și mijloace și au fost consecvent criticate, chiar și de realiști. De asemenea, epuizarea resurselor Americii în conflictul din Vietnam a subminat pînă la urmă legitimitatea contractului social intern, întărit la început prin conturarea de către președintele Johnson a unei "mari societăți". Deși nu sînt neapărat legate de
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
teoria pe o analogie microeconomică, poate depăși problemele teoriilor automatiste anterioare ale balanței puterii. Cele ce urmează vor arăta că el eșuează în această încercare. Analogia econo-mică a lui Waltz reînvie, pentru că are neapărată nevoie de ea, analogia bani putere criticată anterior de Raymond Aron (vezi capitolul 3), însă fără să ofere noi argumente în favoarea ei. De asemenea, încercarea lui Waltz de a stopa explozia agendei de cercetare din disciplina relațiilor internaționale are ca rezultat o concepție asupra politicii internaționale a
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
redusă a discuțiilor teoretice dintre paradigme. Aceasta a fost în mod evident o pledoarie binevenită pentru pluralismul teoretic și o reamintire a faptului că o critică teoretică trebuia, cel puțin într-o oarecare măsură, să fie făcută din interiorul perspectivei criticate. Dar, odată ce disputa paradigmelor a devenit o categorie instituită, ea ispitea cercetătorii să respingă critica pentru simplul - și simplu de invocat - motiv că ea vine din partea altei școli de gîndire. Disputa paradigmelor, deși avea intenția să deschidă dezbaterea, se putea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
angajamente, Keohane se lovește de unele dificultăți atunci cînd îi atacă pe reflectiviști, repro-șîndu-le că nu au un program de cercetare empirică (lăsînd la o parte studiile în mod vizibil mai empirice care vor fi publicate mai tîrziu). Cei mai criticați au fost poststruc-turaliștii. Principalele lor referințe empirice sînt practicile discursive. Într-adevăr, constructiviștii și poststructuraliștii s-au concentrat multă vreme asupra elucidării modului în care discursurile din disciplina relațiilor interaționale au constituit felul în care noi ne concepem și ne
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cosmetizare a actelor politice și a liniștirii publicului larg, iar pe de altă parte, prin dorința de neutralizare a sensurilor peiorative și de evitare a exprimărilor încărcate conotativ. Folosirea masivă a eufemismului în cadrul limbajului politic reprezintă una dintre cele mai criticate trăsături ale sale, datorită pervertirii relației cu adevărul pe care o angajează. Înlocuirea conștientă a unor expresii lingvistice cu conotație negativă cu altele neutre sau pozitive urmărește, pe de o parte, evitarea unor efecte negative asupra publicului receptor, iar pe
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
romantismul sau clasicismul. Această prezență terminologică a ceea ce se vrea negat sau denunțat ca fiind perimat introduce din start o problemă de interpretare și de raportare (mai ales în ceea ce privește succesiunea temporală). Mai mult decât atât, perspectiva etimologico-istoricistă a fost aspru criticată, pentru că ea conduce la un paradox: dacă modern vine de la modo, care înseamnă chiar acum, astăzi, consecința ar fi că postmodernismul este un fel de după astăzi, că un lucru care se întâmplă acum nu este de azi, ci de "după
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
importante (cu alte cuvinte, discursul care facilitează reflecția morală și lărgește capacitatea de a pune probleme din multiple unghiuri de vedere este inclus în genul literar). În această situație, importanța criticii literare (care are aceeași "demnitate" ca și textul literar criticat) este în continuă creștere din moment ce furnizează o revizuire a vocabularelor finale care ne-ar constitui. Mai mult, pentru ironist, critica literară este "disciplina intelectuală conducătoare", iar criticii sunt adevărații "sfetnici morali". Habermas atenționează asupra pericolului intruziunii criticii literare în activitatea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și realitate fiind inexistentă. În ceea ce privește seducția, ea este doar operațională, creând fascinația și transparența imaginilor media. Subiectul, la rândul său, este redus la statutul de terminal într-o rețea de comunicare (această viziune cibernetică i-a fost, de asemenea, aspru criticată). Cartografierea schimbărilor, viteza pe care o imprimă scrierilor sale, critica asociată aforismului fac din discursul pe care îl practică un exemplu de discurs postmodern, cu toate exagerările și performanțele sale cunoscute. După cum interpretează unii exegeți, însuși universul postmodern propus de către
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cerc vicios fundamental: "Marile povestiri au devenit puțin credibile. Suntem atunci tentați să acredităm marea povestire a declinului marilor povestiri" (ibidem, p. 33). În concluzie, trebuie menținută direcția "antimitologizantă", dar fără a cădea în capcanele construirii unor teorii similare celor criticate, la fel cum și genului narativ, căruia i s-a acordat atât de multă importanță, nu trebuie să i se confere un statut absolut față de alte tipuri de discurs. 120 Richard Rorty, "Habermas și Lyotard despre postmodernitate", în Pragmatism și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a spus că, practic, chirurgul vascular tratează în primul rând o leziune fiziologică și nu una anatomică, element care a susținut dezvoltarea explorărilor funcționale în arteriopatia obliterantă. Mult lăudate inițial, aceste metode (pletismografie, reografie, termografie) au fost rând pe rând criticate și, în final, uitate. Sunt, de asemenea, în curs de examinare diferite modalități de cuantificare a importanței sindromului dominant din arteriopatiile obliterante - claudicația intermitentă. Limitele testelor pe covor rulant au generat interesul pentru “Stresst’er” și, mai recent, pentru sistemul
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
licențe și stângăcii prozodice. Analiza severă a provocat replica bătăioasă a lui B. (Critică în reflexiile asupra poeziei noastre) și din nou o punere la punct iritată din partea celui care era, de pe acum, un poet consacrat. Dacă apărarea valorii versurilor criticate era zadarnică, în schimb, principiile în numele cărora polemizează publicistul prezintă interes prin încercarea de a aduce în discuție un punct de vedere înnoitor, de rezonanță romantică, în aprecierea poeziei. Confruntarea dintre B. și A. Mureșanu este una dintre primele polemici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285515_a_286844]
-
repara și că vă luați angajamentul să explorați toate opțiunile. 2. Stabiliți-vă reguli fundamentale pentru asumarea riscurilor. Spuneți-le membrilor personalului că ideile bine gândite și soluțiile care nu se ridică la Înălțimea așteptărilor nu vor fi pedepsite sau criticate, ci tratate ca experiențe prețioase de Învățare. 3. Recunoașteți că identificarea vinei și aruncarea ei asupra cuiva reprezintă o abordare imatură atât În afaceri, cât și În viața de zi cu zi. Succesul și fericirea adevărată În viață nu apar
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
este cea din România de după 1989), caracterizată de sentimentul răsturnării valorilor. Cu o construcție interesantă, prima parte a textului pare să aparțină teatrului de revistă, bazându-se pe procedeele tradiționale ale comicului de nume și de situații, prin intermediul cărora sunt criticate noile realități sociale, ce se suprapun perfect, din punctul de vedere al modalităților de câștig, peste cele vechi. Piesa devine însă artificială prin trimiterea la mitul lui Pygmalion și al Galateei, aici fiind vorba despre niște falși creatori împotriva cărora
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287443_a_288772]
-
ară «asigura calitatea» În nuvelistică. Oricât de revoltătoare s-ar părea această propunere plină de dispreț ciocoiesc pentru noile condeie care pătrund În literatura noastră, ea apare În adevărata ei lumină abia atunci când analizăm mai de aproape care sunt lucrările criticate și cine sunt cei pe care autorul Îi socotește nedemni de a scrie. Exemplele negative date În articol sunt luate aproape exclusiv din lucrările care se ocupă de lupta clasei muncitoare și a țărănimii muncitoare pentru construirea socialismului. Articolul este
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
o poziție hotărâtă În lupta Împotriva manifestărilor formaliste». De aceea consideră drept publicabile unele poeme vădit formaliste, În timp ce vede manifestări formaliste acolo unde nu sunt, așa cum apare În recenzia lui Radu Petrescu din nr. l (1950) - fapt pe bună dreptate criticat și de Contemporanul. «Critica formalismului rămâne uneori la suprafață» - se arată În recenzia din Lupta de clasă. Viața românească Încă nu a luat o poziție fermă Împotriva manifestărilor formaliste concrete din literatura noastră, nu a publicat nici un studiu În care
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
fără să reușească să împiedice creșterea șomajului. Inițiativele reformatoare ale președintelui Republicii se estompează, în timp ce anumite orientări marchează voința de a liniști partea cea mai conservatoare a populației, cum ar fi votarea la sfîrșitul legislaturii a legii "securitate și libertate", criticată nu numai de opoziție. Președintele Republicii, foarte prezent în jocul politic intern, este în același timp preocupat să se afirme înainte de toate în politica externă. Dacă el continuă, în ceea ce este esențial, orientărilor predecesorilor săi, dă impresia că îi lipsește
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
realismul structural se preocupă mai puțin de puterea individuală a statelor, cât de securitatea colectivă la care acestea sunt nevoite să recurgă datorită presiunilor sistemice la care sunt permanent supuse. Absența dinamicii internaționale propusă de modelul neorealist a fost deseori criticată, fapt care a antrenat reevaluări ale teoriei originale din partea unor autori ca Robert Gilpin sau John Mearsheimer. Primul dezvoltă conceptul de "război hegemonic" prin intermediul căruia s-ar face trecerea de la un ciclu istoric la următorul, în timp ce al doilea conferă neorealismului
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]