39,399 matches
-
Roger I. Între timp, în Regatul Ierusalimului, ulterior morții primei soții a regelui Balduin I, Godehilda pe parcursul primei cruciade, Balduin s-a recăsătorit cu o nobilă armeana cunoscută de obicei sub numele de Ardă. Ardă fusese necesară pentru încheierea unei alianțe cu armenii din Cilicia, într-un moment în care Balduin era doar conte de Edessa, însă atunci când el a devenit rege al Ierusalimului în 1100, noul suveran părea să nu mai aibă nevoie de o soție armeana, astfel încât Ardă a
Adelaida del Vasto () [Corola-website/Science/328243_a_329572]
-
sarazini în număr de 20.000, destinate flotei. De asemenea, a luat măsuri administrative, creând "ordo curialium", o curte a justiției și a recunoscut autonomia și caracterul democratic al cetățenilor orașului. Marin a fost până la urmă depus de către normanzi, în alianță cu unii dintre nobilii amalfitani, cândva între 1100 și 1110.
Marin Sebastus de Amalfi () [Corola-website/Science/328237_a_329566]
-
poloneze prin mijloace militare". Un alt pas către deschiderea căii războiului a fost surprinzătoarea semnare a Tratatului Molotov-Ribbentrop pe 22 august, care încununa discuțiile secrete nazisto-sovietice de la Moscova, prin care naziștii care au valorificat incapacitatea franco-britanicilor de a asigura o alianță cu URSS-ul. Pe 29 august, Germania a dat Poloniei un ultimatum final, cerând întregul Coridor de această dată. Când Polonia a refuzat să predea teritoriul vizat, ministrul de externe german Joachim von Ribbentrop a declarat că au fost rupte
Coridorul polonez () [Corola-website/Science/328255_a_329584]
-
consolidarea autorității centrale, inclusiv prin folosirea forței. Pentru a-și atinge scopurile, el a ridicat fortificații, a invitat militari din Europa să lucreze în slujba sa pentru dezvoltarea unei armate moderne, bazate pe cavaleria grea. Géza a aranjat și o alianță dinastică a fiului său Ștefan cu Gizela, fiica lui Henric al II-lea de Bavaria din familia împăraților Sfântului Imperiu Roman. La moartea lui Géza din 997, o bună parte a Bazinului Panonic se afla încă sub conducerea unor lideri
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
unchii săi, Ladislau al II-lea și Ștefan al IV-lea, care au uzurpat tronul pentru scurte perioade de timp. Cei doi au fost sprijiniți în acțiunile lor de Manuel I Comnen. Împăratul bizantin a schimbat la un moment dat alianțele, ajutându-l pe Ștefan al III-lea să-și recupereze tronul în schimbul cedării în 1165 a Dalmației și a regiunii Szerém (Śrem, Serbia). Ștefan al III-lea a continuat politica de colonizare a „oaspeților” valoni în Székesfehérvár, acordându-le anumite
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
continuat politica agresiv antiotomană a tatălui său. În schimb, el a lansat o serie de atacuri împotriva Boemiei, Poloniei și Austriei cu scopul nedeclarat de a deveni împărat al Sfântului Imperiu Roman, afirmând că încearcă în fapt să formeze o alianță a Europei Apusene și Centrale suficient de puternice pentru expulzarea otomanilor de pe continent. El a eliminat toate scutirile de la taxe și a mărit obligațiunile șerbilor față de coroană pentru finanțarea curții și armatei. Magnații s-au plâns că aceste măsuri le
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
și "amar" (confederații de la Yahtrib) într-o "Umma" unitară (comunitatea musulmanilor, formată din "mu'min"-credincioși). Profetul, ajuns la Yahtrib, este primit cu triumf, iar orașul capătă numele de Medina(Orașul Profetului), devenind conducătorul religios și politico-militar al orașului. Încheie alianțe de colaborare și sprijin reciproc cu comunități non-musulmane(făcând concesii la predici și căsătorindu-se cu multe femei, ca Aișa), organizează viața religioasă a noilor convertiți, elaborează strategia de atac și sistemul de apărare ale comunității musulmane și alungă evreii
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
nobiliara Suky prin căsătoria nobilului Benedek Suky {1513 - 1584 } cu Katalin Bogaty , respectiv cu familia Korniș prin căsătoria lui Boldizsár Bogaty,în 1594, cu graefin Margit Korniș de Gönczruszka . Menționam că toate cele 3 familii nobiliare dețineau pământuri în Aruncuta , alianța acestora prin căsătorie fiind un lucru firesc. Totuși, este posibil ca această familie, în sec.XVI sau XVII , să fie decăzuta din drepturile nobiliare { posibil ca acest lucru să aibă legătură cu unirea provinciilor românești din 1600 realizată de Mihai
Familii nobiliare din Aruncuta, județul Cluj () [Corola-website/Science/328276_a_329605]
-
oportunitate de a reînvia atacurile împotriva Bizanțului, inamicul tradițional din răsărit al normanzilor. De asemenea, i-a acordat ocazia, prin intermediul cardinalului german Theodwin, să lege o corespondență cu Conrad al III-lea al Germaniei în efortul său de a rupe alianța regelui german cu împăratul bizantin Manuel I Comnen. Roger nu a participat niciodată personal la vreo expediție împotriva Bizanțului, trecând comanda pe seama lui George de Antiohia. În 1147, amiralul s-a îmbarcat în Otranto cu 70 de galere, pentru a
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
germană "Schleswig-Holsteinischer Krieg ", în daneză "Treårskrigen"), cunoscut și ca Primul Război al Schleswigului și Războiul de Trei Ani a fost un conflict militar care a suprapus pe de-o parte Regatul Danemarcei, iar pe de alta Regatul Prusiei aflat în alianță cu ducatul Schleswig-Holstein, având deasemenea și susținere din partea Confederației Germane. Războiul a început ca urmare a politicii asimilatoare a coroanei Daneze împotriva numeroasei populații germanofone din ducatele Schleswig și Holstein. Războiul a început în mare parte ca urmare a politicii
Primul Război Germano-Danez () [Corola-website/Science/328316_a_329645]
-
râul Orontes a devenit graniță permanentă între Antiohia și Alep. Bohemund s-a întos în Antiohia în 1165 și s-a căsătorit cu una dintre nepoatele lui Manuel Comnen; de asemenea, a acceptat instalarea unui patriarh grec ortodox în oraș. Alianța impusă cu Bizanțul a luat sfârșit odată cu moartea împăratului Manuel I din 1180. Dintr-odată, Antiohia a fost lipsită de protecția Imperiului, care până atunci fusese suficientă pentru a-l ține deoparte pe Nur ad-Din de la intervenții în regiune vreme
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
de Flandra cu Iudith, fiică a regelui Carol cel Pleșuv, și prin aceasta descinzând din Carol cel Mare. În 884, Balduin s-a căsătorit cu Aelfthryth (Elftrude, Elfrida), fiică a regelui Alfred cel Mare al Wessexului. Scopul imediat al acestei alianțe anglo-flamande era acela al sprijinirii lui Balduin în controlul asupra văii inferioare a râului Canche. Primii ani de domnie ai lui Balduin au fost marcați de o serie de raiduri devastatoare din partea vikingilor asupra Flandrei, într-o vreme în care
Balduin al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/328386_a_329715]
-
fiul contelui Theobald I de Blois cu Luitgarda, fiică a contelui Herbert al II-lea de Vermandois. El a dobândit titlul de conte palatin, care era tradițional în familia sa, din partea regelui Lothar al Franței. Ca și rudele sale prin alianță, conții de Vermandois, el s-a menținut credincios față de Dinastia Carolingiană în disputa cu Capețienii. Ca urmare a războiului dintre tatăl său și arhiepiscopul Odalric de Reims, pentru castelul de Coucy, Odo a primit castelul de la arhiepiscop. În anii '70
Odo I de Blois () [Corola-website/Science/328394_a_329723]
-
lui Theobald influență asupra întregului teritoriu de până la Rennes. Cu toate acestea, moartea lui Alan al II-lea a lăsat un vid de putere în Bretania, lăsând-o vulnerabilă atât în fața normanzilor cât și a Angevinilor. Theobald a încheiat o alianță cu Fulc al II-lea de Anjou, care i-a asigurat controlul asupra Saumur, o citadelă strategică localizată între râurile Loara și Thouet, care păzea marca angevină. Acesta includea controlul asupra mănăstirii Saint-Florent, aflate în interiorul zidurilor Saumurului. În schimb, recent
Theobald I de Blois () [Corola-website/Science/328396_a_329725]
-
de la Filip al II-lea al Macedoniei, care a fortificat-o în 356 î.Hr., pentru a dezvolta un centru de minerit. Cu un an înainte (357 î.Hr.), Filip cucerise de la atenieni polis-urile Amfipolis și Pydna; încheind un tratat de alianță cu cetatea Olint, Filip a reușit să cucerească și Crenides de la Regatul Odris. Fortificațiile ridicate au blocat parțial trecerea dintre o mlaștină și Muntele Orbelos, situat în vecinătate. De asemenea, Filip a secat parțial mlaștina, așa cum afirma filozoful grec Teofrast
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
(31 martie 1359 - 19 iulie 1415) a fost regină consort a Portugaliei. Născută în familia regală a Angliei, căsătoria ei din anul 1387 cu regele Ioan I al Portugaliei a asigurat alianța anglo-portugheză (1373-1386) și a produs câțiva copii faimoși care au devenit cunoscuți ca "Generația ilustră" în Portugalia. Ea a fost fiica cea mare a lui Ioan de Gaunt, Duce de Lancaster și Blanche de Lancaster și soră a regelui Henric
Filipa de Lancaster () [Corola-website/Science/327553_a_328882]
-
cărturarilor greci și romani cum ar fi Plinius cel Bătrân și Herodot și a fost sârguincioasă în studiul religiei. Filipa a devenit regină consort a Portugaliei prin căsătoria cu regele Ioan I al Portugaliei. Căsătoria a reprezentat pasul final al alianței anglo-portugheze împotriva axei Franța-Castilia. Cuplul a primit binecuvântarea bisericii la catedrala de la Oporto la 2 februarie 1387. Curtea portugheză a celebrat uniunea timp de cincisprezece zile. Ca de obicei în cazurile nobilimii din Evul Mediu, căsătoria s-a făcut din
Filipa de Lancaster () [Corola-website/Science/327553_a_328882]
-
axei Franța-Castilia. Cuplul a primit binecuvântarea bisericii la catedrala de la Oporto la 2 februarie 1387. Curtea portugheză a celebrat uniunea timp de cincisprezece zile. Ca de obicei în cazurile nobilimii din Evul Mediu, căsătoria s-a făcut din motive de alianță politică; de fapt, cuplul nu s-a întâlnit niciodată decât cu 12 zile înainte de nuntă. Filipa era considerată destul de simplă iar regele Ioan avea o metresă, Inês Peres Esteves, cu care avea deja trei copii. Fiul lor Alfonso avea zece
Filipa de Lancaster () [Corola-website/Science/327553_a_328882]
-
economice puternice. Cea mai mare realizare s-a produs în anul 2010, cînd a fost semnat între părți acordul Millennium Challenge Corporation, în valoare de 262 de milioane de dolari pe un termen de 5 ani. Relațiile dintre Republica Moldova și Alianța Nord-Atlantică au fost stabilite după declararea independenței țării. La 20 decembrie 1991, la Bruxelles, a avut loc reuniunea Consiliului de Cooperare Nord-Atlantică, creat în urma hotărîrii reuniunii la nivel înalt a țărilor membre ale NATO de la Roma din 7-8 noiembrie 1991
Relațiile externe ale Republicii Moldova () [Corola-website/Science/327589_a_328918]
-
Relațiile dintre Republica Moldova și Alianța Nord-Atlantică au fost stabilite după declararea independenței țării. La 20 decembrie 1991, la Bruxelles, a avut loc reuniunea Consiliului de Cooperare Nord-Atlantică, creat în urma hotărîrii reuniunii la nivel înalt a țărilor membre ale NATO de la Roma din 7-8 noiembrie 1991
Relațiile dintre Republica Moldova și NATO () [Corola-website/Science/327607_a_328936]
-
adversarii de altă dată în problemele primordiale de securitate europeană. La prima reuniune CCNA a participat Ministrul Afacerilor Externe al Republicii Moldova, Moldova devenind astfel stat membru al acestui Consiliu. La 6 ianuarie 1994, cu ocazia reuniunii la nivel înalt a Alianței Nord-Atlantice, la care a fost examinată inițiativa americană Parteneriatul pentru Pace, Republica Moldova și-a exprimat interesul de a adera la acest Program. În vederea coordonării cît mai eficiente a activităților pe linia NATO, la 16 decembrie 1997 a fost instituită Misiunea
Relațiile dintre Republica Moldova și NATO () [Corola-website/Science/327607_a_328936]
-
în Sud-Estul Europei, parte a Inițiativei central Europene care întrunește în prezent 20 state membre și 14 partenere. La 30 octombrie 2008, Jaap de Hoop Scheffer, Secretar General NATO, a efectuat o vizită de lucru la Chișinău. Înaltul demnitar al Alianței a avut întrevederi cu Președintele RM, viceprim-ministrul, Ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene și Ministrul Apărării. Programul a mai cuprins o prelegere la Universitatea de Stat din Moldova și o vizită la Centrul de informare și documentare NATO. La 29
Relațiile dintre Republica Moldova și NATO () [Corola-website/Science/327607_a_328936]
-
septembrie 2009, Prim-ministrul Republicii Moldova Vlad Filat a efectuat o vizită la Cartierul General NATO și a avut o întrevedere cu Secretarul General adjunct NATO Claudio Bisogniero. Filat a subliniat interesul Republicii Moldova pentru dezvoltarea dialogului politic și cooperării practice cu Alianța Nord-Atlantică în conformitate cu prevederile Planului Individual de Acțiuni al Parteneriatului RM-NATO. La 10 februarie 2010, Iurie Leancă, Viceprim-ministru, Ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene și Vitalie Marinuța, Ministrul Apărării, au avut o întrevedere cu Anders Fogh Rasmussen, Secretarul General NATO. În
Relațiile dintre Republica Moldova și NATO () [Corola-website/Science/327607_a_328936]
-
a aprobat versiunea actualizată a Planului Individual de Acțiuni al Parteneriatului RM - NATO (IPAP). În prezent, Republica Moldova depune eforturi considerabile în vederea implementării Parteneriatului, pentru a accelera procesul de reforme în sectoarele apărării și securității naționale. La 13 iulie 2011 Consiliul Alianței Nord-Atlantice s-a convocat în formatul 28 + Republica Moldova, pentru a desfășura consultări multilaterale privind aspectele implementării Planului IPAP. Delegația moldoveană la reuniunea în cauză a fost condusă de către Ministrul Apărării și Vice-ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene. Ulterior, folosind procedura
Relațiile dintre Republica Moldova și NATO () [Corola-website/Science/327607_a_328936]
-
Négy évad mérlege") se menționează că spectatorii au avut o oarecare reținere față de trupă, numărul spectatorilor era foarte redus, 60-70 de persoane, însă mult cunoscutul spectacol "Nem élhetek muzsikaszó nélkül" ("Nu pot să trăiesc fără muzică") a reușit să reînvie "alianța" dintre trupă și spectatori. Despărțirea oficială de teatrul din Baia Mare a avut loc pe 1 aprilie 1957. Începând cu această dată și pe o durată de 11 ani, până la înființarea secției române, continua să funcționeze ca Teatrul Maghiar de Stat
Teatrul de Nord (Satu Mare) () [Corola-website/Science/327631_a_328960]