39,601 matches
-
1923 nu sunt deosebit de productivi, căci în acest răstimp scriitorul publică destul de puțin: povestirile ce vor intra în volumul „Ulița copilăriei” și alte câteva ce nu vor rămâne decât în paginile revistei "Viața românească", la care se adaugă traducerea articolului „Amintiri despre Tolstoi” al lui Maxim Gorki. Începând cu anul 1924 însă, Ionel Teodoreanu începe lucrul la trilogia „La Medeleni”, publicând succesiv în revista "Viața românească", până în anul 1928, părți ale celor trei volume ce compun acest roman. Critica a subliniat
Ionel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297557_a_298886]
-
fatalitate. În decursul anilor ce urmează după încheierea ciclului medelenist, vitrinele librăriilor vor beneficia de prezența permanentă a scriitorului ieșean. Numeroasele ediții ale "Medelenilor" vor fi însoțite de noi și noi titluri, romane în primul rând, dar și cărți de amintiri și memorialistică. Împărțindu-și timpul între baroul avocățesc (după Delavrancea, se pare că Ionel Teodoreanu a fost cel mai de seamă avocat-scriitor din câți au fost în România) și masa de scris, Ionel Teodoreanu va elabora, până prin 1947, aproape în
Ionel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297557_a_298886]
-
Petrescu, Ion Pillat, Demostene Botez, Perpessicius, Tonitza, etc. Din marele număr de romane pe care prozatorul le publică între 1939 și 1948, singurul care se detașează prin reala sa valoare este „Prăvale Baba” (1940), acesta împreună cu cele trei cărți de amintiri și volumul de poeme postume „La porțile nopții” (după romanul cu același titlu) încheind în chip fericit traiectoria sinuoasă a creației lui Ionel Teodoreanu. Din păcate, în anii în care a mai trăit după cel de-al Doilea Război Mondial
Ionel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297557_a_298886]
-
În luna octombrie 1972 se va produce debutul literar național, printr-o serie de poeme publicate în revista Luceafărul. Din copilăria într-un oraș în genul acelora „în care nu se întâmplă nimic”, cum spunea Minulescu, i-a rămas o amintire de neuitat: spectacolul circului în turneu la Rădăuți. Spectacolul plin de culori, pe scenă, în direct, i-a trezit gustul pentru reprezentația teatrală. Atmosferă orașului natal din perioada copilăriei sale îi va inspira ideea piesei "Angajare de clown". Se mută
Matei Vișniec () [Corola-website/Science/297565_a_298894]
-
România. Timp de doi ani de zile, în perioada 1952-1954 este student al secției de limbi clasice a Facultății de Filologie din București. Din anul 1963 este numit preparator la Clinica Universitară de Psihiatrie din București. În 1994 a publicat "Amintiri în dialog", în colaborare cu amicul sau, Matei Călinescu. A emigrat în Elveția în anul 1977, după ce s-a implicat în mișcarea lui Paul Goma, fiind printre puținii intelectuali care au semnat Apelul lansat de acesta, apoi se va face
Ion Vianu () [Corola-website/Science/297584_a_298913]
-
de întâmpinare și a lansat o serie de prozatori postmoderniști tineri și a publicat antologia "Desant '83". , a scris literatură fantastică si de anticipație. A publicat în 1992 studiul critic "Christian W. Schenk: Alăptat de două mame", colecția Phoenix Despre "Amintiri deghizate" (1994, 2011), criticul scrie chiar din primul paragraf al cuvântului înainte: „"Deghizate" fiindcă sunt niște amintiri care nu răsar prin solicitarea directă a memoriei să-și deschidă cămările, ci se iscă din actul de exegeză literară.” După parerea lui
Ovid S. Crohmălniceanu () [Corola-website/Science/297597_a_298926]
-
a scris literatură fantastică si de anticipație. A publicat în 1992 studiul critic "Christian W. Schenk: Alăptat de două mame", colecția Phoenix Despre "Amintiri deghizate" (1994, 2011), criticul scrie chiar din primul paragraf al cuvântului înainte: „"Deghizate" fiindcă sunt niște amintiri care nu răsar prin solicitarea directă a memoriei să-și deschidă cămările, ci se iscă din actul de exegeză literară.” După parerea lui Gabriel Dimisianu, „ este ingăduitor din spirit de echitate”. A scris în colaborare cu Klaus Heitmann, - Heidelberg " Cercul
Ovid S. Crohmălniceanu () [Corola-website/Science/297597_a_298926]
-
al romanului "Frații Potcoavă", unele dintre fragmentele acestuia fiind publicate în revista "Pagini Alese" cu pseudonimul "M. S. Cobuz". În iunie 1903, Sadoveanu este incorporat și face armata în apropiere de Târgu Ocna, perioadă care l-a inspirat să scrie „Amintirile căprarului Gheorghiță”. Această primă perioadă din viața sa avea să fie evocată de scriitor în opera sa "Anii de ucenicie" (1944). După terminarea armatei se stabilește la Fălticeni, unde întemeiază o mare familie. Inițial, familia Sadoveanu a locuit într-o
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
-se nucleului de redactori din perioadă interbelică, din care face parte și Garabet Ibrăileanu, publicând fragmente din romanele sale (unele dintre ele inițial publicate la editura acesteia). Tot la editura revistei ieșene publică volumul de nuvele "Umbre" și broșura " În amintirea lui Creangă", iar la Editura Luceafărul, volumul "Priveghiuri". Găzduiește în casa sa din Dealul Copoului scriitori precum Topîrceanu, Gala Galaction, Otilia Cazimir, Ionel și Păstorel Teodoreanu, pe Dumitru D. Pătrășcanu și pe dirijorul Sergiu Celibidache. Este apropiat al poetului socialist
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
cele mai frumoase și mai fericite zile ale vieții mele. Până ce, când să împlinesc zece ani, a trebuit să merg la Năsăud, la liceu." În scrierile sale de sertar, la început în limba maghiară, și, apoi, în limba română, multe amintiri din copilărie aduc în prim-plan pe oamenii acestor locuri. Deși localizate în imaginarul "Pripas" (identificat de cercetători cu vechiul sat Prislop, astăzi, suburbie a orașului Năsăud, în care Liviu Rebreanu a locuit mai târziu), unele episoade din "Ion" au
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
28 ianuarie 1909) și "Nevasta" (16 iunie 1911). A început un nou jurnal de lector ("Spicuiri"), aplecându-se, în mod deosebit, asupra paginilor de critică și istorie literară din "Viața românească", aparținând, mai ales, lui Garabet Ibrăileanu. A revenit asupra amintirilor din copilărie, scrise la Gyula, de data aceasta sub influența lui Creangă. A încearcat să traducă după o versiune germană, romanul "Război și pace" de Tolstoi. În traducerea lui, revista "Țara noastră" a publicat poemul "Moartea șoimanului" de M. Gorki
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
inedite pe care cititorii le pot afla din biografia autorului. Postum au fost editate și alte opere, inclusiv o carte de călătorii în Franța și Germania, "Metropole", tradusă și în limba franceză. În decembrie 1906 a început redactarea suitei de amintiri din copilărie (portrete din Maieru), scrise, la început, în maghiară, reluate, mai târziu, în românește, proze nepublicate. A început să scrie un "Journal" de lector, cu maxime, cugetări, conspecte din literatura universală: William Shakespeare, Oscar Wilde, Friedrich von Schiller, Tolstoi
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
(n. 1 martie 1837, Humulești; d. 31 decembrie 1889, Iași) a fost un scriitor român. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice "Amintiri din copilărie". Data nașterii lui Creangă este incertă. El însuși afirmă în "Fragment de biografie" că s-ar fi născut la 1 martie 1837. O altă variantă o reprezintă data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici (condici) de nou-născuți
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]
-
avut încă șapte frați și surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile și Petre. Ultimii trei au murit în copilărie, iar Zahei, Maria și Ileana în 1919. Tinerețea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale capitale "Amintiri din copilărie". În 1847 începe școala de pe lângă biserica din satul natal. Fiu de țăran, este pregătit mai întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredințează bunicului matern ("tatăl mamei, bunicu-meu David Creangă din Pipirig"), David Creangă, care
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]
-
pe care l-a păstrat tot restul vieții. După desființarea școlii din Fălticeni, este silit să plece la Iași, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic "Veniamin Costachi" de la Socola. S-a despărțit cu greu de viața țărănească, după cum mărturisește în "Amintiri": Din 1855 până în 1859 urmează cursurile seminarului, iar apoi, luându-și atestatul, revine în satul natal. Se însoară mai târziu la Iași cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la biserica "Patruzeci de sfinți" din Iași, devenind diacon al acesteia (26
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]
-
sale. De aceea basmele și poveștile lui, deși înfățișează în mod admirabil spiritul poporului de la țară, pun însă în evidență însușirile lui literare proprii. O altă față, mai puțin cunoscută, a lui Creangă este cea a poveștilor licențioase: "Povestea poveștilor". "Amintirile din copilărie" reprezintă partea cea mai personală a operei lui Creangă. Acestea i-au stabilit reputația de mare prozator. Într-adevăr, alcătuirea meșteșugită a frazei, în care se vede totuși tonul poporan, - scoaterea la iveală a multor provincialisme cu o
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]
-
locuit de clăcași, de pe moșia familiei Filipescu“". Primii ani de viață și-i petrece în ulița Vergului, în tovărășia tatălui, ajuns la aproape 70 de ani: "„Mi-aduc și acum aminte (aș fi mulțumit dacă n-ar fi decât o amintire) cum mă agățam de scurteica lui lungă și îmblănită cu mârsă neagră și-l lingușeam și-l mângâiam pe obraji și pe pletele-i rotunjite ca să mă ia în căruță“ - și a poveștilor spuse la gura sobei: „Pleoapele-mi cădeau
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
fie acțiune subiectivă. Acțiunea, în primul rând, se arată prin verbe. Și este știut că omul care a fost martor la un eveniment poate uita numele și vârsta persoanelor, înfățișarea lor, data întâmplării, dar ceea ce îi rămâne adânc însemnat în amintirea lui este acțiunea petrecută, care constituie evenimentul în sine. Și cel mai important mijloc mnemotehnic al poeziei populare stă în reducerea ei la esențialul acțiunii, la verb“". III. "Patrie și patriotism" (24 ianuarie 1915) - "„Copii, ce e patria, ce e
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
a bucurat în țară de o receptare obiectivă și relativ constantă. În 1980 îi apare la Cluj, în traducere românească, volumul "Barocul sau descoperirea dramei". După 1989 a publicat în România romanul "Care Daniel?" (1995) Un prim volum memorialistic, intitulat "Amintiri fără memorie, 1911-1934" a apărut în 1995). Un caiet manuscris cu 12 povestiri în limba franceză, intitulat "Guignol triste" și datat 1974, a fost tradus în limba română și editat de Simona Cioculescu ("Paiața tristă", 2002). Corespondența dintre Alexandru Ciorănescu
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]
-
pripă un curier la Ștefan și în același timp ia oarecare măsuri ca să întâmpine pe inamic, dacă ar sosi mai înainte. Operele în proză sunt împărțite în trei grupe, botezate cu titlul general de Păcatele tinerețelor (1857). În prima intră "Amintirile din junețe", câteva povestiri, din care unele cu caracter personal, de exemplu "Zoe" (1829) și "O alergare de cai" (1840), nuvele în care intriga e bine condusă și plină de interes, iar limba e românească și cu expresiuni nimerite. "Fiziologia
Constantin Negruzzi () [Corola-website/Science/297630_a_298959]
-
reintre în posesia tronului. A treia grupă din scrierile lui Negruzzi o formează "Scrisorile", peste 30 de bucăți. În unele se găsesc observații critice și satirice asupra obiceiurilor societății; în alte notițe despre diferiți scriitori (Scavin, Alexandru Donici), în altele amintiri personale sau povestiri din istoria țării. Tonul este în genere glumeț, potrivit cu genul acesta chiar când tratează chestiuni serioase și tratează asemenea chestiuni cum sunt cele privitoare la ortografie și la limbă. Scrisorile au fost publicate antum în volumul "Negru
Constantin Negruzzi () [Corola-website/Science/297630_a_298959]
-
Ionel Voineag. În 1973 participă ca membru al juriului la al IX-lea Concurs Internațional de Canto din Montreal (Canada), având satisfacția ca primul premiu de onoare să fie atribuit basului român Emil Crăsnaru. Spre sfârșitul vieții publică două volume "Amintiri" (1973) și "Portrete și siluete din lumea operei" (1983). Cariera artistică a lui Emil Marinescu, în posesia unui registru vocal întins de la tonalitățile dramatice la acelea ale unui tenor liric, reflectă un permanent neastâmpăr, o dorință, parcă tot timpul nesatisfăcută
Emil Marinescu () [Corola-website/Science/297651_a_298980]
-
o viziune realistă, poetul asociază imagini neînchipuit de disparate surprinzând conștiința. Tristan Tzara e un poet de o incontestabilă ușurință lirică, știind să radă cu aripile cea mai joasă proză: ”Sufletul meu e un zidar care se întoarce de la lucru/ Amintire cu miros de farmacie curată/Spune-mi servitoare bătrână ce era odată ca niciodată,/ Și tu verișoară cheamă-mi atenția când o să cânte cucul.” O ramură a avangardismului este constructivismul, inițiat la noi de poetul Ion Vinea și de revista
Literatura română avangardistă () [Corola-website/Science/297640_a_298969]
-
mod conștient, nu mai provoacă tulburări psihice. Între 1895 și 1900 Freud a formulat cea mai mare parte a concepțiilor sale, care formează nucleul psihanalizei în teorie și practică. El renunță la metoda hipnozei, preferând expunerea spontană de către pacient a amintirilor sale, încă din perioada copilăriei, în timpul ședințelor de psihanaliză, sub forma așa zisei "asociații libere". În felul acesta psihanalistul îl ajută să-și clarifice conștient experiențele conflictuale, care stau la baza tulburărilor nevrotice. Cu ajutorul asociațiilor libere găsește calea de pătrundere
Sigmund Freud () [Corola-website/Science/297670_a_298999]
-
IV, nr. 1074, 14 februarie 1898. "Hrana soldaților", semnat Ștefan, IV, nr. 1075, 15 februarie 1898. "Amnestiarea dezertorilor", semnat Ștefan, IV, nr. 1077, 18 februarie 1898. "Atacurile guvernului", semnat Ștefan, IV, nr. 1078, 19 februarie 1898. "Cum am ajuns socialist - Amintiri "-, semnat Step, IV, nr. 1079, 20 februarie 1898. "Statistica României", semnat Ștefan, IV, nr. 1080, 21 februarie 1898. "Guvernul și Macedonia", semnat Ștefan, IV, nr. 1081, 22 februarie 1898. "Consternația băncei ministeriale", semnat Erics, IV, nr. 1085, 28 februarie 1898
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]