39,851 matches
-
apoi la 7 februarie 1990 în funcția de comandant al Armatei a 4-a "Transilvania", cu sediul la Cluj, funcție pe care a îndeplinit-o între anii 1990-1995. Paul Cheler a fost înaintat în gradul de general de armată prin Decretul președintelui României nr.196 din 21 octombrie 1994, alături de generalul Vasile Ionel înaintat la același grad prin același decret . După Revoluția din decembrie 1989, generalul Cheler se remarcase prin relațiile sale apropiate cu primarul municipiului Cluj-Napoca și președintele Partidului Unității
Paul Cheler () [Corola-website/Science/311335_a_312664]
-
funcție pe care a îndeplinit-o între anii 1990-1995. Paul Cheler a fost înaintat în gradul de general de armată prin Decretul președintelui României nr.196 din 21 octombrie 1994, alături de generalul Vasile Ionel înaintat la același grad prin același decret . După Revoluția din decembrie 1989, generalul Cheler se remarcase prin relațiile sale apropiate cu primarul municipiului Cluj-Napoca și președintele Partidului Unității Naționale Române, Gheorghe Funar și se autointitula comandantul Armatei din Transilvania. El și-a făcut cunoscute vederile sale ultraconservatoare
Paul Cheler () [Corola-website/Science/311335_a_312664]
-
sale ultraconservatoare, criticând în interviuri din presă reforma forțelor armate române conform criteriilor NATO, precum și ideea reconcilierii româno-maghiare . Atitudinea sa a devenit deranjantă pentru guvernul român care depunea eforturi în vederea aderării României la blocul militar NATO, astfel că printr-un decret din 20 septembrie 1995, semnat de către președintele Ion Iliescu, generalul Paul Cheler, comandant al Armatei a IV-a "Transilvania", a fost trecut direct în retragere începând cu data de 5 octombrie 1995 . Generalul Cheler a afirmat că nu a fost
Paul Cheler () [Corola-website/Science/311335_a_312664]
-
al Armatei a IV-a "Transilvania", a fost trecut direct în retragere începând cu data de 5 octombrie 1995 . Generalul Cheler a afirmat că nu a fost anunțat oficial de trecerea sa direct în retragere și că a citit acest decret într-un ziar de mare tiraj . El a reacționat prin organizarea unei conferințe de presă la Cluj-Napoca la 9 octombrie 1995 în care a declarat că se consideră în continuare comandant al Armatei a IV-a până ce ministrul apărării naționale
Paul Cheler () [Corola-website/Science/311335_a_312664]
-
din județul Gorj. Este trecut din nou în rezervă în anul 1946 și apoi în retragere în anul 1947. Odată cu instaurarea regimului comunist, generalul Gârbea a fost deposedat atât de pământul, cât și de casa din județul Gorj în baza Decretului nr. 83/1949, deși suprafața terenului era de numai jumătate din limita de expropriere, iar casele de locuit nu se expropriau. I s-au confiscat toate bunurile personale și gospodărești. Soția generalului și una dintre fiicele sale care locuiau în
Titus Gârbea () [Corola-website/Science/311352_a_312681]
-
se întoarcă la Alexandria. Numirea lui Damascius că Diadoh al Școlii din Atena este datata aproximativ prin 515 e.n., ca succesor al lui Zenodot. Dar carieră să de Diadoh al Academiei va fi de scurtă durată. Împăratul Iustinian interzice prin decret, în 529 e.n., învățământul filozofiei non-creștine, mai cu seamă ""ereticilor"", evreilor și ""celor bolnavi de nebunia elenilor nepioși"" . În 532 e.n. Iustinian confiscă toate bunurile neoplatonicienilor. La vârsta de 67 de ani, conform cronologiei stabilite de Asmus și Westerink, Damascius
Damascius () [Corola-website/Science/311407_a_312736]
-
Chosroes cu Iustinian, filozofii obțin permisia de a se întoarce la Atena. Este stipulat în acest "Tratat" că nu vor fi nici persecutați și nici obligați să se convertească la creștinism (care erau opțiunile politice dictate inițial de Iustinian prin decretul din 529 e.n.). Nu se știe însă dacă Damascius s-ar fi întors la Atena după 532 e.n. Mai probabil este că s-a stabilit în Egipt sau chiar în patria sa natală, Siria, unde ar fi rămas până la moarte
Damascius () [Corola-website/Science/311407_a_312736]
-
i-a fost conferit titlul de „luptător pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989”, pentru „spiritul de sacrificiu manifestat în lupta pentru victoria Revoluției”, prin brevetul 37 din 26 februarie 2000 semnat de fostul președinte Ion Iliescu, în baza unui decret dat de predecesorul său, Emil Constantinescu. El primise încă din 1997 certificatul de luptător pentru victoria Revoluției, în calitate de membru al Asociației „Decembrie ‘89 Metrou”. În această calitate, a fost scutit de impozit pe locuință și a primit documente de călătorie
Mircea Teodor Mureșan () [Corola-website/Science/311412_a_312741]
-
de Apărare. Prin Ordinul Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului, i s-au acordat gradele didactice de conferențiar universitar (2003) și de profesor universitar (2005) . Generalul Mircea Teodor Mureșan a fost trecut în rezervă la data de 26 august 2008 prin decret prezidențial . Generalul Mircea Teodor Mureșan a candidat pentru un post de senator în Colegiul 2 Ilfov din partea Partidul Social Democrat la alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2008, clasându-se pe locul III cu 15,9% și nefiind ales senator . Generalul
Mircea Teodor Mureșan () [Corola-website/Science/311412_a_312741]
-
numește rege, cu titulatura "Excelența sa, protectorul Islandei și comandant șef pe mare și uscat" („his Excellency, the Protector of Iceland and the Commander in Chief by Sea and Land”). Începe construcția unui fort, creează un steag islandez, dă legi și decrete , și formează o gardă personală compusă din 12 marinari înarmați (care există și astăzi). La 9 august, o fregată engleză ("H.M.S. Talbot") condusă de căpitanul Alex Jones, ajunge la Reykjavik și pune capăt „domniei” lui Jürgensen, restaurând dominația daneză, de
Jørgen Jürgensen () [Corola-website/Science/311417_a_312746]
-
Grecia antică și Roma, suicidul era considerat o soluție acceptabilă după o înfrângere militară. În Roma antică, deși inițial a fost permis, suicidul a ajuns ulterior să fie considerat crimă împotriva statului, din cauza costurilor economice pe care le implica. Un decret penal emis de Ludovic al XIV-lea al Franței în 1670 prevedea pedepse cu mult mai severe: corpul neînsuflețit era târât pe străzi, cu fața în jos, iar apoi spânzurat sau aruncat la groapa de gunoi. În plus, toate bunurile
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
îl împiedice pe acesta să se alăture inamicului. Este trimis în Vendée, primind gradul de general de brigadă și apoi pe cel de general de divizie (iulie 1793), dar refuză această din urmă promovare, demisionând pentru a se conforma unui decret care excludea nobilii din armată. Își continuă cariera militară doar după căderea lui Robespierre, în toamna lui 1794, când luptă în armata Rinului, ca general de brigadă, capturând Mannheim, dar este făcut prizonier atunci când orașul capitulează, în septembrie același an
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
de general-locotenent (cu 3 stele) la 23 decembrie 2006 . La data de 12 decembrie 2007, generalul-locotenent de aviație Mihail Orzeață a fost numit în funcția de locțiitor al șefului Statului Major General (cu rang de secretar de stat). Printr-un decret prezidențial semnat la data de 18 noiembrie 2008, Mihail Orzeață a fost înaintat în gradul de general - cu patru stele și trecut în rezervă . Generalul Mihail Orzeață a primit pentru rezultatele obținute în activitatea militară următoarele distincții: Generalul Mihail Orzeață
Mihail Orzeață () [Corola-website/Science/311488_a_312817]
-
atunci s-au zugrăvit pereții interiori și s-au vopsit stranele. În anul 1940 a fost construită o biserică de piatră cu hramul "Sf. Ilie". Redeschisă în anul 1945, după război, este reînchisă din nou în septembrie 1959, odată cu promulgarea Decretului Consiliului de Stat nr. 410 din 28 octombrie 1959, care a avut ca efect eliminarea din așezămintele monahale a mai bine de trei sferturi din numărul viețuitorilor și viețuitoarelor existente până la acea dată. Biserica schitului, cu toată averea mobilă și
Mănăstirea Brădicești () [Corola-website/Science/312337_a_313666]
-
comunală și Liceul industrial de Arhitectură, până în 1975, când acesta din urmă, devine Liceul Industrial nr. 22, cu clase de construcții și o clasă de arhitectură. În anul 1984, cadrele didactice de specialitate, arhitecți și ingineri, au fost transferate prin decret prezidential din Ministerul Învățământului la intreprinderi patronatoare, moment de mare răscruce în tradiția școlii; În anul 1991, școala devine Grupul Școlar de Arhitectură și Sistematizare, funcționând cu trei clase de arhitectură, două clase de topografie, o clasă de constructori-finisori și
Colegiul Tehnic de Arhitectură și Lucrări Publice Ioan N. Socolescu () [Corola-website/Science/312319_a_313648]
-
după războiul pierdut rangul a fost desființat după hotărârea președintelui [[Republica de la Weimar|Republicii de la Weimar]] [[Friedrich Ebert]] de la 10 decembrie 1920. În rândurile ofițerilor cel mai înalt rang a devenit acel unui general de infanterie, cavalerie sau artilerie. După decretul noului președinte Paul von Hindenburg din 13 noiembrie 1926, titlul a fost reintrodus. Cu toate acestea, în timpul de Reichswehr, nici un ofițer a fost promovat la rangul de feldmareșal, pentru că distincția a fost rezervată în mod tradițional pentru vremuri de război
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
la datorie, el va fi ars. Mai mult, daca orice oficial ar încerca să-și construiască un mormânt în incinta (r. 7) acestui loc, el va fi raportat și această lege i se va aplica și lui...“. Textul este un decret regal, prin intermediul căruia Wegaf insituie protecția unui teritoriu sacru dedicat zeului Wepwawet la Abydos. Zona în discuție se situează în depresiunea aflată între templul lui Osiris și Umm el-Qaab. Decretul, după cum am văzut, delimitează clar zona sacra prin intermediul a patru
A XII-a dinastie egipteană () [Corola-website/Science/312424_a_313753]
-
lege i se va aplica și lui...“. Textul este un decret regal, prin intermediul căruia Wegaf insituie protecția unui teritoriu sacru dedicat zeului Wepwawet la Abydos. Zona în discuție se situează în depresiunea aflată între templul lui Osiris și Umm el-Qaab. Decretul, după cum am văzut, delimitează clar zona sacra prin intermediul a patru stele de hotar, impune interdicții în zona respectivă, dar specifică în r. 8 faptul că în afara lui oricine își poate ridica un mormânt. Importantă decretului este dublă: în primul rând
A XII-a dinastie egipteană () [Corola-website/Science/312424_a_313753]
-
lui Osiris și Umm el-Qaab. Decretul, după cum am văzut, delimitează clar zona sacra prin intermediul a patru stele de hotar, impune interdicții în zona respectivă, dar specifică în r. 8 faptul că în afara lui oricine își poate ridica un mormânt. Importantă decretului este dublă: în primul rând ne îngăduie să stabilim faptul că Wegaf a domnit 4 ani (v. mai sus), dar arată și interesul regilor dinastiei a XIII-a față de Abydos, unde se celebrau misteriile lui Osiris.
A XII-a dinastie egipteană () [Corola-website/Science/312424_a_313753]
-
ca scule dispozabile de intimidare și de opresare a evreilor recalcitranți. Încercările comuniste-securiste de a se infiltra în Biserica Ortodoxă Română au fost încununate cu succes. Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică a rămas inpenetrabilă, deci a fost desfințată prin Decretul 358 din 1 decembrie 1948, iar prelații și întreaga ei conducere au fost arestați. Biserica Catolică era inabordabilă de teama complicațiilor cu Vaticanul. Organizarea religioasă evreiască era slab centralizată și cu o influență secundară asupra populației, instituța dominantă evreiască fiind
Procesele sioniștilor () [Corola-website/Science/312416_a_313745]
-
de ani, data pe care egiptologul german J. von Beckerath o consideră o greșeală a celui care a compilat ulterior documentul, astfel că în loc de 50, ar fi scris 20. Oricum, documentele vremii sunt în concordanță cu această ipoteză. Într-un decret al lui Pepi I emis în beneficiul complexului funerar al lui Snofru este menționat „anul celei de-a 21-a întâmplări...“, iar o inscripție de la Hatnub precizează „anul celei de-a 25-a întâmplări...“. Dacă avem în vedere faptul că
Pepi I Meryre () [Corola-website/Science/312422_a_313751]
-
15 km vest de Focșani), aflată în episcopia Buzăului și Vrancei. Este renumită mai ales pentru icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni. A fost mănăstire de călugări de la întemeierea sa (secolul XV după unele surse) și pînă la desființarea prin decretul comunist nr. 410/1959. A fost reactivată în anul 1990, ca mănăstire de călugărițe. Situată în mijlocul pădurilor de fag și stejar de pe dealul Deleanu, la câțiva km vest de satul omonim, care aparține de comuna Cârligele, este un vechi lăcaș
Mănăstirea Dălhăuți () [Corola-website/Science/312435_a_313764]
-
vreme de calamități (secetă, inundații etc.), icoana este purtată în procesiune prin satele dimprejurul mânăstirii și de fiecare dată a fost de un real ajutor. Mănăstirea Dălhăuți a fost mănăstire de călugări de la întemeiere și pînă la desființarea sa prin decretul comunist nr. 410/1959. Biserica Ortodoxă Română, prin strădania episcopului Epifanie al Buzăului, a reactivat această mănăstire în anul 1990, ca mănăstire de călugărițe. Între anii 1979-1990, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului fusese transferată forțat la Muzeul de la
Mănăstirea Dălhăuți () [Corola-website/Science/312435_a_313764]
-
nave, a le utiliza în construcții civile și religioase sau pentru sarcofage. Turcoaza și cuprul au fost aduse de la Wadi Maghara din Sinai, în timp ce alevritul de la Wadi Hammamat. Din timpul domniei lui Pepi al II-lea datează o serie de decrete regale: unul de la Abydos, patru de la Coptos, unul de la Saqqara și un decret în favoarea guvernatorilor Oazei Dakhla. Aceste decrete în marea lor majoritate sunt în legătură cu instituirea cultului mortuar al unor personalități (v. cazul reginei Udjebten, al guvernatorilor de oaze Khentika
Pepi al II-lea Neferkare () [Corola-website/Science/312423_a_313752]
-
și cuprul au fost aduse de la Wadi Maghara din Sinai, în timp ce alevritul de la Wadi Hammamat. Din timpul domniei lui Pepi al II-lea datează o serie de decrete regale: unul de la Abydos, patru de la Coptos, unul de la Saqqara și un decret în favoarea guvernatorilor Oazei Dakhla. Aceste decrete în marea lor majoritate sunt în legătură cu instituirea cultului mortuar al unor personalități (v. cazul reginei Udjebten, al guvernatorilor de oaze Khentika și Medunefer din Khargeh etc.) și care necesitau numirea unui personal specializat sau
Pepi al II-lea Neferkare () [Corola-website/Science/312423_a_313752]