39,491 matches
-
care îl zidise lui Yhwh și ardea tămâie pe cel care era înaintea lui Yhwh”), în timp ce preoții erau responsabili în restul anului (cf. și 2Rg 16,15). Printre celelalte acțiuni de cult care fac parte din atribuțiile cultuale obișnuite ale preoților din timpuri străvechi putem aminti tămâierea (Lev 24,7; 1Sam 2,28), oferirea libațiilor (Os 9,4) și ofranda pâinilor (Lev 24,7). Legislația biblică conferă preotului și îndatorirea de a suna din șofar (Lev 25,9), de a deosebi
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Printre celelalte acțiuni de cult care fac parte din atribuțiile cultuale obișnuite ale preoților din timpuri străvechi putem aminti tămâierea (Lev 24,7; 1Sam 2,28), oferirea libațiilor (Os 9,4) și ofranda pâinilor (Lev 24,7). Legislația biblică conferă preotului și îndatorirea de a suna din șofar (Lev 25,9), de a deosebi ceea ce este pur de impur (Ez 22,26), de a binecuvânta poporul în numele lui Yhwh (Dt 21,5); aceste sarcini apar probabil în epoca postexilică. E posibil
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
22,26), de a binecuvânta poporul în numele lui Yhwh (Dt 21,5); aceste sarcini apar probabil în epoca postexilică. E posibil să fi existat o ierarhie în cadrul preoției deja din epoca preexilică, dar nu putem preciza cu exactitate atribuțiile „marelui preot” (Num 32,25) sau ale „preoților bătrâni” (Is 37,2; Ier 19,1). Unele texte (Os 10,5; 2Reg 23,5) îi consideră pe kemărîm (la sg. kōmer) oficiali ai cultului având datoria de a oferi tămâie sau de a
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în numele lui Yhwh (Dt 21,5); aceste sarcini apar probabil în epoca postexilică. E posibil să fi existat o ierarhie în cadrul preoției deja din epoca preexilică, dar nu putem preciza cu exactitate atribuțiile „marelui preot” (Num 32,25) sau ale „preoților bătrâni” (Is 37,2; Ier 19,1). Unele texte (Os 10,5; 2Reg 23,5) îi consideră pe kemărîm (la sg. kōmer) oficiali ai cultului având datoria de a oferi tămâie sau de a rosti plângeri. Chiar dacă acest termen apare
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
l-a săvârșit un vițel fără cusur ca jertfă pentru păcat” (Lev 4,2-3, cf. 5,2-6; 12,6). Datorită rolului său purificator și față de ceea ce este făcut din neștiință, el este frecvent întâlnit în celebrarea sărbătorilor, oferit înainte ca preotul să facă alte sacrificii (Lev 15,15). Acest tip de sacrificiu se regăsește în teologia purității, predominantă în epoca postexilică, așa că putem deduce că și sacrificiul „ispășitor” a dobândit o importanță deosebită în epoca preexilică. În ciuda faptului că atestarea rădăcinii
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
epocă (cf. Merlo, 2009). Restrângând analiza la profeții care nu au fost antrenați ca purtători de idei de modelele literare și teologice deuteronomiste, cum se întâmplă, de exemplu, în cazul marilor profeți Ilie și Elizeu, profeții preexilici fac parte - asemenea preotului și celorlalți specialiști în religie - din structura organizatorică a palatului și a templului. Cărțile istorice ne povestesc că profeții sunt periodic consultați de rege în împrejurări, atât de interes public, cât și privat. Adesea se povestește că regele, direct sau
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
verb biqqer în 2Rg 16,15 (cf. și Ps 27,4). Dacă, într-adevăr, acest verb, în conformitate cu Lev 13,36, ar trebui tradus cu „a inspecta”, versetul biblic citat ar trebui înțeles astfel: „Regele Ahaz i-a zis lui Uria, preotul: «Să arzi pe altarul cel mare arderea de tot de dimineață și ofranda de seară, arderea de tot a regelui și ofranda lui [...]. Dar altarul de bronz să fie pentru mine pentru inspecție»”, adică pentru a împlini extispicii. Situațiile în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
divine era o pregătire necesară pentru bătălie (1Sam 23,12; 1Rg 22,4 ș.u.; 2Rg 3,11). Un alt pasaj instructiv este cel care povestește lupta dintre Saul și filisteni: „Saul a zis: «Să coborâm după filisteni pe timpul nopții!» [...] Preotul a zis: «Să ne apropiem [să ne punem în legătură cu] aici de Dumnezeu!». Saul l-a consultat pe Dumnezeu: «Să cobor după filisteni? Îi vei da în mâna lui Israel?». Dar nu i s-a răspuns în ziua aceea” (1Sam 14
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
sau vrăjitor s-a clarificat doar după desfășurarea evenimentelor (cf. Dt 18,22). Este interesant de notat că în acest fragment specialistul în magie este pus alături de alți experți în cunoașterea religioasă precum profetul și ghicitorul, nu însă și de preot sau alți specialiști dedicați cultului. Pentru mentalitatea religioasă antică atestată aici, magia nu se încadra în sfera ritului și a cultului, ci a cunoașterii „secretelor” divine. Deși prin cercetarea noastră nu putem fi siguri de obținerea unei viziuni de ansamblu
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
lumea babiloniană - diferite cercuri să fi accentuat propriile însușiri religioase astfel încât să poată rezista procesului normal de diluare a propriei identități când se trăiește într-o țară străină. Se pare că aceste cercuri de tip naționalist-religios s-ar identifica cu preoții „sadociți” care susțineau o reflecție religioasă intransigentă, care considera că Yhwh, Dumnezeul lui Iuda, se afla în opoziție cu divinitățile babiloniene. Materialul originar din capitolele 40-55 din Cartea lui Isaia (așa-numitul Deuteroisaia) sunt datate în timpul exilului babilonian și dovedesc
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Însemnătatea și menirea Institutului Social Român condus de Dvs. prezintă cu atât mai mare interes cu cât rostul lui începe a fi pătruns de masele largi și conștiente populare. În adevăr, de la ursitoarele ce veghează deasupra leagănului nostru și până când preotul ne psalmodiază rugăciunile pentru expiarea sufletului - materialul omenesc ca și orice urmă de civilizație cu care ne-a înzestrat natura a fost cercetat, studiat și catalogat în laboratorul Dvs. Tăind în secțiuni în mod abstract așezămintele umane - într-o profundă
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
sau al Institutului de Științe Sociale al României. Multe monografii sătești au fost realizate de persoane mai puțin calificate, cu puține resurse și, de multe ori, pe cont propriu. Principalii autori ai monografiilor din această categorie au fost învățătorii și preoții de la sate. Aceștia nu aveau o pregătire specială teoretică și metodologică în domeniul studiilor sociale, dar au manifestat o mare receptivitate la programul ambițios de monografiere completă a comunităților locale propus de profesorul Gusti. Metoda monografică dezvoltată de Gusti și
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
se povestește că pământurile din jurul orașului ar fi aparținut Dudeștilor, care aveau o singură fată. La căsătoria ei, părinții i-au dat drept zestre jumătate din trupul de moșie, iar pe aceste terenuri s-a format un sat: „satul fetei”. Preotul Vasile susține că la baza formării termenului de „Fetești” stă cuvântul latin fustis, cu înțelesul de pădure cu copaci groși. Inventarul toponimic de astăzi, în special denumirile cartierelor (Vlașca, Coloniști etc.), atestă strânsele legături dintre oraș și celelalte așezări din
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
1884. Alături de Parohia Fetești-Oraș, s-a înființat, începând cu 1882, parohia Fetești-Dudești, formată din unirea a două biserici, cea care slujea satul Dudești și cea din Feteștii-Noi. Creștinii ortodocși din cartierul Coloniști au avut o biserică începând din 1928, când preotul Grigore Petre și soția sa au ridicat o bisericuță din scânduri de brad. Între 1933-1934, biserica a fost mărită, însă între 1948 și 1970 nu s-au mai oficiat slujbe. După 1970, lăcașul a fost restituit cultului ortodox, la insistențele
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Grigore Petre și soția sa au ridicat o bisericuță din scânduri de brad. Între 1933-1934, biserica a fost mărită, însă între 1948 și 1970 nu s-au mai oficiat slujbe. După 1970, lăcașul a fost restituit cultului ortodox, la insistențele preotului Cristian Alexandru. În prezent a început construirea unei noi biserici de cartier. Parohia Buliga funcționează din 1939, iar cea din cartierul Vlașca a fost construită în 1946. Slujbele ortodoxe din Fetești-Gară se țin în două biserici, iar cea de-a
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Dubău, D., Op. cit., 23. Apare în documente abia la începutul secolului XIX (Dubău, D., Op. cit., p. 24). Patronimul Buliga derivă din termenul „buligaie” - numele unei păsări, iar „bula” este „haină rea, zdrențuită”, dar mai înseamnă și „turcoaică” (Iordan, I., Op. cit.). Preotul pensionar Vasile A. Dumitru afirmă că denumirea satului provine de la regionalismul „dudești” cu sensul de bălării (dudău = cucută). După tradiția locului, cei dintâi locuitori ce „au bătut parul” localității Dudești au fost mocanii ardeleni care au așezat târlele de oi
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
au fost aduse din România de către o firmă-fantomă care le promitea că îi aduce la muncă. Toți aceștia 20 au fost abandonați într-o pădure din apropierea Barcelonei. Noaptea au fost amenințați și somați să coboare din autocarul cu care veniseră” (preotul comunității de români din Barcelona). Harta 1. Traseele migrației române în Spania În acestă perioadă au apărut adevărate rețele ale emigrației române formate în principal pe baza relațiilor de rudenie sau de prietenie. Rolul acestora era de a informa și
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
conștiința colectivă a supușilor de rînd nu depășea limitele unui cătun sau ale vecinătății imediate. De asemenea, nici nu putem pretinde că gîndirea celor săraci era obligatoriu mai puțin "națională" sau "etnică", decît aceea a seniorilor, a literaților sau a preoților legați între ei prin folosirea limbii latine. Referitor la elite, ipoteza identităților colective se susține și prin manifestarea jurămintelor de credință față de un regat sau un alt fel de mediu etno-cultural mai vast. În ceea ce-i privește pe locuitorii obișnuiți
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
săi atenți se străduiesc să-i insufle nu numai disprețul dar și expugnarea celor care nu iubesc libertatea sau sînt acuzați de a atenta la libertatea sa. Desemnat astfel, dușmanul poporului este în primul rînd unul interior. Este vechiul senior, preotul și susținătorul superstiției. Și țăranul alsacian care nu știe franceza, suspect în esență în ciuda proclamațiilor de universalitate ale națiunii este cel despre care Barère se ex-primă în acești termeni în fața comitetului de salvare publică: "În departamentele Rinului de Jos și
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
a distruge dialectul nostru ar trebui distruse mai întîi soarele, răcoarea nopților, stilul de alimentare, calitatea apelor, într-un cuvînt, omul în întregime!" Însă nu mai era nimic de făcut. Ruloul compresor a demarat. În noiembrie 1791, Rolland le recomandă preoților constituționali "să se întrețină cu ființa supremă" în franceză. În octombrie 1793, franceza devine obligatorie și este decretată limbă unică în învățămîntul primar. Din ianuarie 1794, orice inscripție trebuie redactată în franceză. La 20 iulie vine rîndul actelor notariale publice
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
acest suflu religios va pătrunde și în spațiul românesc disputat între cele două imperii, Constantinopolul și Viena. Sub influența Budapestei, nobilimea din Transilvania în parte s-a maghiarizat și adesea s-a convertit la protestantism. Masele țărănești, rămase în grija preoților, au continuat însă să vorbească românește, ele fiind, în fapt, întemeietorii limbii naționale cu mult înainte de secolul al XVIII-lea. Primul catehism românesc scris cu caractere cirilice datează din 1544. Acesta va deschide în secolul al XVI-lea calea unei
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
avut în rîn-durile lor persoane cu titlu de noblețe. În vara lui 1936, însăși dreapta catolică a întregii Europe se identifică cu militarii spanioli ce se ridicaseră împotriva Republicii "roșiilor", care permisese să fie pur și simplu masacrați mii de preoți și credincioși, fără urmă de regret. François Mauriac ia atitudine într-un articol al ziarului Le Figaro din 25 iulie: "Pentru sufletul nostru, Spania este indivizibilă și cred că sînt în asentimentul unei mulțimi imense atunci cînd mă adresez domnului
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ireductibil. Desigur, bascii sînt catolici ca și spaniolii. Însă ei interpretează catolicismul într-o manieră habotnică, fiind într-o mai mare măsură dominați de un cler rigid ce a transformat bisericile de țară în adevărate sanctuare ale graiului tradițional. Spre deosebire de preoții din alte regiuni ale Spaniei, preoții de aici își mențin și își exercită din plin influența asupra populației. Acest integrism se va reflecta și în concepția aproape teocratică a Partidului naționalis basc P.N.V. creat în 1893 de către Sabino Arana de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și spaniolii. Însă ei interpretează catolicismul într-o manieră habotnică, fiind într-o mai mare măsură dominați de un cler rigid ce a transformat bisericile de țară în adevărate sanctuare ale graiului tradițional. Spre deosebire de preoții din alte regiuni ale Spaniei, preoții de aici își mențin și își exercită din plin influența asupra populației. Acest integrism se va reflecta și în concepția aproape teocratică a Partidului naționalis basc P.N.V. creat în 1893 de către Sabino Arana de Goiri. Basca nefiind limba sa maternă
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
La noi în țară a început predarea limbajului gestual pentru prima dată, în mod organizat, la Universitatea de Stat din Pitești, în anul 1999, odată cu crearea secției ,,Comunicare și slujire în limbaj gestual”. Cursurile predate au dus la formarea de preoți pentru comunitățile ortodoxe de surzi și asistenți sociali. Acum se fac eforturi de predare a acestui limbaj în cadrul Institutului de Lingvistică al Academiei Române sau Facultății de limbi străine a Universității din București. Se simte nevoia unei mai bune colaborări, în
Cultura surzilor ?i viitorul comunit??ii lor by Florea Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/84045_a_85370]