385,569 matches
-
România este răspândit sporadic în mai multe localități situate în toate regiunile țării, unde găsește condiții favorabile. Este întâlnit mai frecvent în Dobrogea, Oltenia, Banat și Apuseni. A fost semnalat în următoarele județe: În clasificările mai vechi specia "Elaphe longissima" cuprindea patru subspecii: În prezent specia "Zamenis longissimus" este monotipică (adică nu este împărțită în subspecii) Șarpele lui Esculap este o specie termofilă (îi place căldura) și preferă pădurile cu teren uscat și cu porțiuni însorite, în rariștile de foioase cu
Șarpele lui Esculap () [Corola-website/Science/333940_a_335269]
-
în lunile mai-iunie și este precedată de jocuri prenupțiale - masculul se încolăcește în jurul corpului femelei, pe care o imobilizează apucând-o cu gura de ceafă. Fecundația este internă. Ponta este depusă în locuri ascunse la vreo lună după acuplare și cuprinde 5-8 ouă albe, de formă alungită (care măsoară 36-45 x 19-24 mm). Puii eclozează în luna septembrie și au la eclozare o lungime de 22-25 cm. Șarpele lui Esculap aduce foloase pentru agricultură deoarece se hrănește cu rozătoare (șoareci, șobolani
Șarpele lui Esculap () [Corola-website/Science/333940_a_335269]
-
pretextul că aceste apariții publice nu cadrează cu funcția oficială deținută începând cu luna decembrie 1965 (arhitect șef al Județului Ilfov). Și totuși continuă să se dedice artei, concentrându-se asupra scrisului de texte umoristice și comedii (arhiva sa personală cuprinde peste 2.000 pagini olografe). Din când în când, mai înregistrează câte o emisiune la Radio („Arhitectura de-a lungul veacurilor”) sau apare în câte un spectacol pus în scenă de către colegii săi arhitecți, deși starea sa de sănătate se
Ion Popescu Lac () [Corola-website/Science/333918_a_335247]
-
1935, redactarea sa fiind întreruptă după numai două capitole, „din cauze din afară de voința autorului”. Primele două capitole au fost publicate unitar în numărul din decembrie 1939 al "Revistei Fundațiilor Regale", sub titlul „Din „Cartea lui Ion Sântu” (fragment)”. Textul cuprins în cele unsprezece pagini publicate în revistă era asemănător în proporție mare cu textul primelor două capitole din versiunea finală a cărții. Sadoveanu a reluat lucrul la roman în primăvara anului 1943, finalizându-l în toamna aceluiași an. "Sfârșit de
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
negustorul bulgar Ivanciu și caretașul Friț. Construcția fabricii începe pe moșia Negovanu din județul Vâlcea, cu sprijinul unor meșteri italieni. Scăpată de soțul ei, Tudorică, care fusese ucis de tatăl lui cel nebun, Jurubița devine concubina lui Bubi. Tânărul este cuprins de plăcerile dragostei și începe să neglijeze fabrica, întârziind plățile către furnizori. Încetul cu încetul, Bubi își dă seama că Jurubița este o femeie incultă, vulgară, lacomă și insensibilă care cochetează și cu Gună Licureanu (prietenul lui din copilărie), dar
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
cu ciudățeniile, scăderile și contrazicerile lor, și cu îmbrățișarea largă și critică a întregii înlănțuiri”. Primele două capitole au fost publicate unitar în numărul din decembrie 1939 al "Revistei Fundațiilor Regale", sub titlul „Din „Cartea lui Ion Sântu” (fragment)”. Textul cuprins în cele unsprezece pagini publicate în revistă era asemănător în proporție mare cu textul primelor două capitole din versiunea finală a cărții, singura diferență importantă fiind suma cerută de baronul Barbu lui Ivanciu pentru vânzarea livezii dinspre Pietroșița (3.000
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
orașul Magdeburg. se află în provincia mitropolitană a Arhidiecezei de Paderborn. Arhiepiscopia a fost fondată în anul 968 de către împăratul Otto I pentru a stabili creștinismul în teritoriile din est. Zona ce se afla sub juricdicția ei era relativ mică, cuprinzând districtele slave de Serimunt, Nudizi, Neletici, Nizzi și o parte din nordul Turingiei. Cu toate acestea arhidieceza a primit și câteva sufragane ca Merseburg sau Meissen. Primul arhiepiscop a fost celebrul Adalbert (m.981), un mare misionar ce a activat
Dieceza de Magdeburg () [Corola-website/Science/333937_a_335266]
-
mai multe asociații: "Krovna zajednica Bajaša Hrvatske" (Uniunea Generală a Băieșilor din Croația), "Udruženje Roma »Ludari« Rumunjskog porijekla Grada Slavonskog Broda" (Asociația Romilor „Ludari” de Origine Română din Orașul Slavonski Brod) etc. Și în Ungaria există organizații rome locale care cuprind și băieși. Printre altele s-a adoptat și un imn al băieșilor. În România nivelul de organizare este mai puțin semnificativ. Se poate aminti ca exemplu Asociația Rudarilor Valea lui Stan (Brezoi). În Serbia situația este asemănătoare. În 2004, în
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
naturală (păduri de conifere, păduri de foioase, păduri în amestec, pajiști naturale, pășuni, stepe, abrupruri stâncoase, culmi rotunjite, depresiuni și vai) încadrată în bioregiunea alpina a Munților Căpățânii (grupa muntoasă a Munților Șureanu-Parâng-Lotrului, aparținând de lanțului carpatic al Meridionalilor), ce cuprinde o mare parte a Munților Lătoriței, Masivul Târnovu (dezvoltat pe roci metamorfice) și bazinului superior al râului Petrimanu (unul din afluenții de stânga ai Latoriței). Situl dispune de 10 habitate naturale de interes comunitar ("Păduri de Larix decidua și Pinus
Târnovu Mare - Latorița () [Corola-website/Science/333964_a_335293]
-
și a chitariștilor solo: Marius Roșiu, George Pătrănoiu și Remus Carteleanu. Originalitatea spectacolelor constă în adaptarea partiturilor originale pentru piesele clasice, la care se adaugă părți special scrise pentru partea de rock: chitară, chitară baș, tobe, clape etc. Un număr cuprins între 50 și 80 de instrumentiști, aparținînd genurilor clasic și rock, își dau în mod normal întâlnire pentru realizarea unei producții care atrage publicul de toate vârstele. După un spectacol la Albă Iulia, pe 2 decembrie 2011, cu ocazia Zilei
Mozart Rocks () [Corola-website/Science/333968_a_335297]
-
și un șiling pentru a confecționa și transporta piatra de mormânt de la Nottingham la Leicester. Nu s-au păstrat descrieri la prima mână ale monumentului, dar scria în 1577 (poate citând pe cineva care îl văzuse în persoană) că el cuprindea „o pictură de alabastru reprezentând persoana [lui Richard]”. Sir scria după 40 de ani că era „un frumos mormânt cu marmură de culori diferite împodobit cu chipul său”. Buck consemna și epitaful de pe mormânt. După mănăstirii Greyfriars în 1538, când
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
din același an). În 1876, ea a fost aprobată și prin decretul domnesc al domnitorului Carol publicat în "Monitorul Oficial al României" nr. 14 din 20 ianuarie (1 februarie) 1876. Dacă deja la cea de-a doua ediție manualul a cuprins 72 de pagini, îmbunătățiri și adăugiri succesive de texte și imagini au dus în 1893 la un volum de 88 de pagini. Manualul a avut un deosebit succes, fiind difuzat în întregul Regat și, a servit inclusiv ca suport de
Metodă nouă de scriere și cetire () [Corola-website/Science/333976_a_335305]
-
ei, Creangă a redactat în continuare și alte lucrări didactice, tot în colaborare: "Învățătorul Copiilor, Carte de cetire în clasele primare de ambele secse" (1871), "Povățuitoriu la cetire prin scriere după sistema fonetică" (1876) și "Geografia Județului Iași" (1879). Manualul cuprindea trei părți și se încheia cu o secțiune de rugăciuni și tabele aritmetice. Prima parte a purtat inițial titlul „Litere mici de scrisu și de tipariu - Cuvinte une-silabe și propuseciuni” (termenul „propuseciuni” era preluat din lucrarea "Regulele limbei române" a
Metodă nouă de scriere și cetire () [Corola-website/Science/333976_a_335305]
-
la grupuri de litere cu rol special în formarea silabelor și pronunțare: consoane „nedespărțibile”, "i" și "u" semivocalice în diftongi și triftongi, grupurile "ce - ci - ge - gi". Partea a doua era intitulată „Cuvinte de mai multe silabe și propuseciuni” și cuprindea inițial 18 lecții (numărul acestora a crescut în edițiile de mai târziu). În cadrul lor erau învățate alte grupuri de litere cu probleme ortografice și ortoepice speciale, primele noțiuni de gramatică (numărul „singurit” = singular. „înmulțit” = plural), literele majuscule și semnele de
Metodă nouă de scriere și cetire () [Corola-website/Science/333976_a_335305]
-
crescut în edițiile de mai târziu). În cadrul lor erau învățate alte grupuri de litere cu probleme ortografice și ortoepice speciale, primele noțiuni de gramatică (numărul „singurit” = singular. „înmulțit” = plural), literele majuscule și semnele de punctuație. Ultimele lecții ale acestei părți cuprindeau și primele texte mai elaborate, în versuri și proză. Partea a treia conținea istorioare morale, fabule poezii și proverbe. Bucățile de citire care predominau erau fie cu rol moralizator ori care descriiau fenomene naturale, subiecte din literatura populară sau aflate
Metodă nouă de scriere și cetire () [Corola-website/Science/333976_a_335305]
-
la aceeași distanță de Soare și este înclinat în aproape aceeași orientare. Dacă data unei eclipse este cunoscută, atunci o eclipsă aproape identică se va produce un Saros mai târziu. Un Saros nu este un număr întreg de zile, ci cuprinde un interval rezidual de 8 ore (⅓ de zi). Din cauza rotației Pământului, acest interval conduce la un decalaj de circa 120° spre vest între două eclipse distante de un Saros. Totuși, după trei Sarosuri, o eclipsă se produce la aceeași oră
Saros (astronomie) () [Corola-website/Science/333985_a_335314]
-
este decalată spre nord (dacă eclipsa se produce lângă nodul descendent) sau spre sud (pentru nodul ascendent). La un anumit moment, eclipsele nu se mai produc, iar seria se termină. O serie de Saros durează între și de ani și cuprinde între 69 și 87 de eclipse (cele mai multe serii cuprind 71 sau 72 de eclipse). Între 39 și 59 (în general cam 43) de eclipse ale unei serii sunt centrale, adică totale, inelare sau hibride, celelalte fiind parțiale. Seriile Saros sunt
Saros (astronomie) () [Corola-website/Science/333985_a_335314]
-
nodul descendent) sau spre sud (pentru nodul ascendent). La un anumit moment, eclipsele nu se mai produc, iar seria se termină. O serie de Saros durează între și de ani și cuprinde între 69 și 87 de eclipse (cele mai multe serii cuprind 71 sau 72 de eclipse). Între 39 și 59 (în general cam 43) de eclipse ale unei serii sunt centrale, adică totale, inelare sau hibride, celelalte fiind parțiale. Seriile Saros sunt numerotate după tipul eclipsei (de Soare sau de Lună
Saros (astronomie) () [Corola-website/Science/333985_a_335314]
-
ascendent, iar numerele pare aproape de nodul descendent. Pentru eclipsele de Lună, numerotarea este mai puțin riguroasă. Ordinul seriilor este determinat de data la care fiecare serie culminează, adică atunci când o eclipsă este cel mai aproape de unul din noduri. Seria 1 cuprinde, prin convenție, prima eclipsă care s-a produs după anul 2000 î.Hr. (care, de altfel, nu era prima din serie). Tabelele seriilor cuprind toate eclipsele de Soare dintre anii 2000 î.Hr. și 3000. "Saros 145" (din care face parte și
Saros (astronomie) () [Corola-website/Science/333985_a_335314]
-
care fiecare serie culminează, adică atunci când o eclipsă este cel mai aproape de unul din noduri. Seria 1 cuprinde, prin convenție, prima eclipsă care s-a produs după anul 2000 î.Hr. (care, de altfel, nu era prima din serie). Tabelele seriilor cuprind toate eclipsele de Soare dintre anii 2000 î.Hr. și 3000. "Saros 145" (din care face parte și Eclipsa de Soare din 11 august 1999) este o serie de 77 de eclipse, care a început la 4 ianuarie 1639 și se
Saros (astronomie) () [Corola-website/Science/333985_a_335314]
-
(2015) este un volum de povestiri al scriitorului român Oliviu Crâznic. Unele texte cuprinse în carte au fost publicate anterior în reviste tipărite și online. Acțiunea primelor două povestiri, grupate sub titlul "Înainte de coșmar", se petrece în același univers cu evenimentele relatate în romanul de debut al autorului, "...Și la sfârșit a mai rămas
Ceasul fantasmelor () [Corola-website/Science/333988_a_335317]
-
în reviste tipărite și online. Acțiunea primelor două povestiri, grupate sub titlul "Înainte de coșmar", se petrece în același univers cu evenimentele relatate în romanul de debut al autorului, "...Și la sfârșit a mai rămas coșmarul" (2010). Prima secțiune a volumului cuprinde două povestiri a căror acțiune o precede pe cea din romanul "...Și la sfârșit a mai rămas coșmarul" (2010). În Lenore Arras, apărută în CPSF Anticipația nr. 3 / februarie 2013, un nobil își ucide soția și copiii despre care descoperă
Ceasul fantasmelor () [Corola-website/Science/333988_a_335317]
-
dobrogeană de stepă, șopârlă taurică, șopârlă de Crimeea este o șopârlă endemică balcanică din familia lacertide ("Lacertidae") răspândită în Balcani: Grecia, Insulele Ionice, Albania, Turcia europeană, Bulgaria, fosta Republică Iugoslavă (Serbia, Macedonia), România, Republica Moldova, Ucraina, Ungaria. Este o specie politipică cuprinzând 3 subspecii ("Podarcis tauricus ionicus", "Podarcis tauricus tauricus", "Podarcis tauricus thasopulae"). În România și Republica Moldova se întâlnește numai subspecia "Podarcis tauricus tauricus" (cu o denumire mai veche "Lacerta taurica taurica"). În România este foarte numeroasă în Dobrogea, rară în câmpia
Șopârlă de iarbă () [Corola-website/Science/333998_a_335327]
-
mascul. Șopârla de nisip în cea mai mare parte a arealului sau trăiește în stepele cu loess și pelin, dar în România preferă nisipurile cu tufe rare de pe dunele litoralului Mării Negre și dunele grindurilor de origine marină; iar în zona cuprinsă între comună Letea și punctul Gardon apare și printre culturi. Adesea, șopârla de nisip trăiește alături de șopârla de câmp ("Lacerta agilis"). Sapă galerii la adăpostul tufelor de euforbii, "Juncus", "Elymus", "Hippophae", "Salix repens", "Ephedra" etc. Se îngroapă cu multă ușurință
Șopârlă de nisip () [Corola-website/Science/334020_a_335349]
-
comunitățile locale în care își desfășoară activitatea. Despre Coca-Cola Compania Coca-Cola este cea mai mare companie de băuturi răcoritoare din lume, care le oferă consumatorilor peste 500 de mărci de băuturi răcoritoare carbogazoase și necarbogazoase. Pornind de la Coca-Cola, portofoliul companiei cuprinde branduri în valoare de 20 de miliarde de dolari, printre care se numără Diet Coke, Fanta, Sprite, Coca-Cola Zero, apă vitaminizată, Powerade, Minute Maid, Cappy, Simply, Georgia, Dasani, Fuze Tea și Del Valle. Compania are cea mai mare rețea de
Cupa Coca-Cola. Se dă startul ediției 2017 by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/105234_a_106526]