KorAP: Find »[drukola/base=invita & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...1537 1538 1539 ...1567 >

39,172 matches

Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751

nu fascinează, un loc al nuanțelor care se întrepătrund, al contrastelor care nu numai că nu se anulează, ci se determină unele pe altele o opțiune care duce într-un singur plan e parșivă, incompletă, finită și nerealistă, una care invită la contribuția spectatorului și deschide noi și noi direcții, e ceea ce s-ar traduce ca menire a artistului. Informația în teatru se cere conținută, exploatată și trimisă mai departe-n lume, sub fel de fel de chipuri. Ea nu se

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
existenței, într-o poveste care vorbește despre teatrul din spatele cortinei, teatrul de dincolo de scenă sau spectacol, teatrul ca formă a viului și-a viețuirii. Ca și cum, pentru scurt timp, cineva ar dezvălui toate secretele acestei arte, toate frământările ei și ar invita la privit, pe gaura cheii, în culisele sufletului fabricanților de iluzii, ale meșterilor jongleuri cu visul și cu realitatea, aplaudați, apreciați, huliți sau ignorați, pe scenă, în fiecare seară. Eugenio Barba spune în cartea sa, Casa în flăcări că "A

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
Mult timp chiar și acum această călătorie a rămas vie în mintea mea cu detalii foarte clare și mai ales cu foarte multe subtilități, inițiere, iubire și prietenie, familiile noastre s-au legat pentru totdeauna. Peste un timp am fost invitată de regizorul Alexa Visarion să realizez scenografia pentru spectacolul Steaua fără nume de Mihail Sebastian, o piesa importantă în literatura dramatică românească. Am fost foarte emoționată deoarece faptul că îl cunoșteam dintr-un context diferit de cel profesional imi dădea

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
la repetiții am început să construiesc personajele împreună cu Alexa Visarion. Experiența a fost fantastică. Rezultatul, un spectacol minunat pe care toți cei implicați și publicul, l-am iubit foarte mult. Peste aproape 10 ani Teatrul Național din Cluj l-a invitat pe Alexa Visarion să realizeze un alt spectacol cu Steaua fără nume de Mihail Sebastian. Am regretat foarte mult că nu am putut fi din nou alături de Maestru. Dar peste un timp, fiind la Cluj, am vizionat spectacolul care era

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
am fost fascinant de ea. Așteptam cu nerăbdare să ne întâlnim, să-l cunosc îndeaproape. Din altă parte mi-am adus aminte de cuvintele unui important regizor rus Boris Ravenskih de la Malîi Teatr, cu care am colaborat atunci când m-a invitat să montez Păsările tinereții noastre de Ion Druță în 1972: Dragă Ion, ai în vedere un lucru nici un regizor străin n-a reușit să facă un spectacol bun cu actorii ruși. Școala noastră, însăși natura actorului rus îi împiedică să

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
încât Inokenti Smoktunovski, care era atunci în trupa de la Malîi Teatr și care văzuse varianta mea scenică, a declarat cu indignare, că el părăsește acest teatru, care distruge tot ce e viu. Și chiar a plecat. Oleg Evremov l-a invitat la MHAT, unde a jucat până la sfârșitul vieții. Și, ca să închei povestea, atunci la Malîi Teatr a intervenit categoric și Ion Druță în apărarea spectacolului. Până la urmă n-au avut încotro și s-a revenit la prima variantă. Alexa Visarion

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
rezumă la un singur lucru: "spectacol viu, care interesează", cum spune Peter Brook. La Alexa Visarion totul e viu, totul respiră, trăiește, ne amuză, ne pune pe gânduri, ne dă energie și viață, expresie și rigoare, mai pe scurt, ne invită să călătorim împreună cu el printre stele! El e "veșnic tânăr, înfășurat în manta-i!" Ion UNGUREANU Anton Pavlovici... Alexa Cândva începeam astfel portretul unei personalități din lumea teatrului european cu care se aseamănă: "Cum ar fi spus Antoine de Saint-Exupéry

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
prin ochii spectatorului. Din acest, motiv rolul creatorilor (al regizorului și al actorilor) va fi cel de călăuză, de dezrobitor de conștiințe. Și, alături de cuvânt (de limbaj, de logos), artele cu care teatrul se învecinează și pe care scena le invită mereu să i se alăture în chiar actul creației, vor face vizibile elementele de specificitate, ca și cele de unitate artistică. Iar prin enunțarea sincretismului la care teatrul aderă, este ridicată problema libertății a libertății creației și, implicit, a libertății

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
mai avut tentative de resuscitare sub diverse nume: Zidirea sau Ana, ci în domeniul pedagogic. S-a întâmplat în vara anului 2005 când,în continuare tânărul Alexa Visarion ne face o vizită, mie și soției mele, Viorica Petrovici, și ne invită să participăm la o tentativă de revigorare a Secției de Scenografie de la Universitatea de Arte Plastice. Întâmpinată cu reticență din partea mea, această invitație de a oficia actul pedagogic va dovedi valoarea intuiției Maestrului, care a depistat în mine nu neapărat

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
lui Andrei Tarkovski trebuia să pună în stare de a funcționa împreună trei domenii. Până să-mi fie profesor, Alexa Visarion era regizorul de teatru și de film pe care îl urmăream cu bucurie pe care l-am și avut invitat într-o emisiune tv -, un nume de referință în conștiința publică. Apoi am plecat la drum... O replică din filmul Ana: "Știi, bunica mea Hareta a fost în Siberia și a stat acolo mult timp nu ca mine în Italia

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
adugă apoi Rubliov. Pentru ca fata să-i vorbească despre: Ana Karenina... și Cehov... și Esenin... ba și Dostoievski, Nastasia Filippovna, Nastia, Idiotul... Putem găsi în Ana stări, senzații, uneori chiar personaje (cum este piticul majordom al Casei Scânteii sau saltimbancii invitați pe pontonul cuplului Albulescu-Vișan) care ne redeșteaptă memoria neorealismului sau a suprarealismului sau pasiunea marii literaturi. Foarte interesantă și, recunosc, emoționantă pentru mine este trimiterea expresă pe care Alexa Visarion o face la filmul său Înghițitorul de săbii, prin personajele

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
regizorale. Sala respectivă, dacă se poate spune așa, și se poate spune, nimic nu împiedică desfășurarea unei reprezentații în care ideea predomină și în care ideea este în primul rând chemată să susțină eșafodajul spectacolului. [...] Fapt este că acum suntem invitați să vedem, în această sală, o ipostază a dramei Năpasta de I. L. Caragiale. [...] Alexa Visarion gândește cu o maturitate de invidiat pentru mulți dintre colegii lui de meserie, mai tineri sau mai vârstnici, dar, în același timp, el gândește cu

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
grevă de protest. ...Poate e ceva mai spectaculoasă acea extraordinară petrecere de la Clubul ofițerilor, unde șeful, adică domnul colonel, își ia puteri de dumnezeu-tată. [...] Bineînțeles, toate acestea înecate în răutăcioasă cruzime. [...] La această ostășească sindrofie, în vederea vizitei generalului, au fost invitați și o duzină de mutilați. De ce? întreabă unul din ofițeri. "Ca imbold" răspunde organizatorul. În materie de umor negru nu se poate inventa ceva mai frumos... (D. I. Suchianu) ...Voința de cinematograf a lui Visarion se definește, de data aceasta, nu

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
102 ani de la premiera "originară" de la Teatrul de Artă din Moscova, Teatrul Național "Marin Sorescu" din Craiova a prezentat publicului spectacolul său cu Livada de vișini, în traducerea, adaptarea și regia lui Alexa Visarion. Chiar înainte de ridicarea cortinei, spectatorul este invitat să parcurgă cu privirea porțiunea de scenă rămasă descoperită și care propune, prin elementele de decor, un tablou nemișcat, rigid, veșnic. Este "vama" spre lumea de dincolo... (a cortinei), o lume care se scurge încet, care se scufundă. "Dincolo" începe

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
se manifestă neapărat în acte, ci în ironii, iritare surdă și aluzii înțepătoare. Dacă tot am pomenit de personaje, trebuie spus că filmul lui Alexa Visarion are implicații existențiale solide și că, dincolo de a fi o poveste cu tineri, ne invită la o reflecție etică despre răspundere și sentimentul de culpabilitate, despre vidul existențial, despre nepăsare și faptul-de-a-fi-om-azi. Vorbeam mai sus de mediul burghez și de familiile înstărite din care provin Irina și Răzvan. Ea se trage dintr-o familie destul de

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
rănească timpanele. Regizorul este convins că cei mai mulți dintre noi, spectatorii, știm, sau ar trebui să știm, și că menirea lui este să ne pună pe gânduri. Să ne oprească o clipă din iureșul steril în care trăim și să ne invite să reflectăm la grozăviile unei vieți în care, de cele mai multe ori, am fost și continuăm să rămânem martori. Doar atât, martori. Alexa crede că e puțin; mult prea puțin. Sunt convins că are dreptate. După premieră, Andrei Oișteanu elogia Ana

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
fost și continuăm să rămânem martori. Doar atât, martori. Alexa crede că e puțin; mult prea puțin. Sunt convins că are dreptate. După premieră, Andrei Oișteanu elogia Ana ca pe un film tarkovskian. Sigur, drumul inițiatic în care Alexa ne invită să-l urmăm ne duce cu gândul la marele regizor rus. Eu văd însă Ana ca un "film de autor despre autor". Fără nimic ostentativ și, cu siguranță, fără să fi gândit vreodată filmul la persoana I-a. Dar asta

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
deci, nu numai secolul, dar chiar și Mileniul trecut!) sau momentul în care, pe culmile disperării, același Visarion mi-a telefonat într-o seară a anului 2014, ca să-mi ceară ajutor. Adică, să traduc dialogurile filmului lui, ANA. Acum, vă invit să facem un arc în timp. Locuiam de cinci ani la Paris. Numit director al Teatrului Național Chaillot, Jack Lang m-a chestionat pe tema regizorilor români. I-am vorbit despre Liviu Ciulei, Radu Penciulescu, Dinu Cernescu, Andrei Șerban,David

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
s-a adunat fără ca noi să ne vedem, fără să avem legătură telefonică ori epistolară, dar cînd a devenit profesor de regie în fosta noastră Școală de Teatru, de cum a aflat că sînt pentru cîteva zile la București, m-a invitat în clasa lui, la o matinală întîlnire cu studenții ce-i avea. În 2014, mi-a parvenit apelul unui om disperat: Visarion decisese că doar eu îi pot traduce dialogurile unui film făcut fără sumedenie de mijloace ori mai curînd

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
și pentru actorii cu care aș lucra aceste spectacole. Ele ar reprezenta vocea unei generații... Nu-i mult prea temerară dorința dumneavostră? Dacă e vorba de temeritate, atunci aflați că stagiunea viitoare, la Circle Repertory, din New York, unde am fost invitat să colaborez, voi propune tot o piesă Caragiale! Până atunci să revenim pe scenele noastre. Spuneți-ne, vă rog, cum lucrați cu actorii? Lucrați de pild[ mereu cu aceiași actori? In general, lucrez cu actorii care îmi sunt apropiați structural

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
animatori ai mișcării teatrale din SUA, critic dramatic, autor a numeroase volume de analiză teatrală s-a oprit și la București și între alte spectacole a văzut și O noapte furtunoasă la Giulești. I-a plăcut mult și m-a invitat să merg în America "pentru a iniția și actorii americani în acest splendid joc al actorilor români". Așa că mi s-a oferit o bursă Fulbright și am plecat în SUA pentru a doua oară lucrând atât în teatre profesioniste cât

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
probabil că nu le-aș mai putea repeta acum. Nu mai am inocența atât de necesară acestui text. Eu fac spectacolele dinlăuntrul meu. Eroii lor seamănă cu mine, dar ei nu sunt eu... Curând după absolvire, Gheorghe Harag te-a invitat la teatrul din Târgu Mureș, unde ai pus în scenă Procurorul de Djagarov. Critica și publicul l-au calificat drept un spectacol-eveniment. Ce semnificație a avut pentru tine acest succes? Erau acolo Dan Micu și alți colegi de-ai noștri

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
de opinii între arta tinerilor de la noi și cea occidentală, prin colaborări cu regizori și dramaturgi ai noii generații din Suedia, Italia, Franța, SUA și Canada. Care dintre aceste spectacole vor purta semnătura dumneavoastră? Poate Pescărușul, poate D'ale Carnavalului; invit mai întâi ceilalți regizori să aleagă, să înceapă lucrul. Abia după aceea voi încerca să lucrez un spectacol. Acum cel mai important lucru e ca teatrul să funcționeze. Și cine sunt cei invitați, cei pe care îi așteaptă aceste incitante

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
surâs când spectacolul a fost propus să reprezinte România la Festivalul Internațional al Scenelor mici de la Berna, Elveția. Drum cu autobuzul, peripeții. S-a jucat foarte bine, cu emoția primei ieșiri în lume și imediat celelalte trupe participante ne-au invitat în țările lor: Germania, Portugalia, Austria, Italia. Cariera extraordinară a Năpastei pornește de la faptul că pur și simplu am trecut frontiera și ne-au văzut colegii din Europa. Odată intrați în circuitul internațional, aducând acasă presa bună și bani (Marele

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
cu tinerii pe care îi angajasem. Mi-e dor de Teatrul Mic și m-aș întoarce oricând să lucrez ca regizor dacă Leopoldina Bălănuță ar vrea să visăm împreună... Eram încă director la Mic când actorii din Brașov m-au invitat acolo, tentându-mă cu ideea că rangul Craiovei ca instituție teatrală poate fi făptuit și la Brașov. Din păcate, starea mea interioară era foarte proastă; eram scârbit și aveam senzația de divorț moral față de o lume ce-mi întărea convingerile

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]