39,064 matches
-
zic, un pic mai liniștită. „Baza noastră de date protejată“ sună destul de bine. Un subsol cu uși cu cifru și o rețea de raze laser, infraroșu. — Și... În ce anume constă ea exact? — E un fișier dintr-un birou din spate, explică ștergîndu-și fața lucioasă cu o batistă. Încuiat În fiecare seară de Wendy, administratoarea noastră. Iar acum haideți să ne apucăm de treabă. Își trage În față niște coli A4. — Haideți s-o luăm cu Începutul. Vă faceți griji În legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cît de curînd. Scriu În susul paginii „Venetia Carter“, apoi mă opresc. Ce naiba fac? — Nu pot s-o fac. Las jos stiloul. — Îmi pare rău. Mă simt total aiurea. E greșit. Auzi, să-mi spionez propriul soț! Îmi dau scaunul În spate și mă ridic. N-ar fi trebuit să vin. Nici nu știu ce naiba caut aici. — Nu e nevoie să luați decizia astăzi, spune Dave Sharpness netulburat, Întinzîndu-se după un pachet de caramele. Tot ce vă pot spune e că nouăzeci la
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Probabil Înseamnă că nici măcar nu s-a apucat. Lucru pe care În nici un caz n-am să i-l spun lui Eric. Se află În faza finală, zic cît de convingător pot. — Ai văzut ceva? — Evident! spun Încrucișîndu-mi degetele la spate. — Și cum e? Întreabă În timp ce Între sprîncene Îi apar cute de Îngrijorare. E o bluză? O rochie? Ce e? — E ceva... total inovator, Îmi flutur vag mîinile. E un fel de... O să vezi. CÎnd va fi gata. Eric nu pare
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
atît de „neatrăgătoare“ și de „lipsită de sex-appeal“, cum a spus Venetia, atunci Luke de ce-a... Oricum. Să trecem mai departe. — Danny! Nu te-am mai văzut de-un secol! — Luke! sare Danny În picioare și-l bate pe spate. Îmi pare bine să te văd! — Felicitări pentru toate succesele tale! spune Luke, trăgîndu-și un scaun de la o masă vecină. Nu pot să stau mult - dar am vrut să-ți urez bun venit la Londra. — Sal’tare, amice, face Danny
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
eu. — Domnule Brandon, zilele trecute a venit la noi un domn care făcuse parte din SAS, adăugînd, pe un ton scăzut: ăsta e căruciorul pe care l-a ales. — Îmi place foarte mult, zice Luke Împingîndu-l În față și În spate. Becky, cred că ar trebui să-l luăm pe ăsta. — Ok, aprob, dînd ochii peste cap. Ăsta poate să fie al tău. Cum adică al meu? mă privește Luke nedumerit. — Eu vreau să-l iau pe ăsta! zic sfidătoare. E
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
nu Împing nici bătută așa ceva pe stradă! — Permiteți-mi doar să remarc, se bagă Stuart cu grație, că, deși vă felicit pentru ambele alegeri, nici unul dintre aceste modele nu are nici scaun auto și nici facilitatea de poziție culcat pe spate pe care le doreați inițial. — A, mă uit la căruciorul Lulu Guinness. Așa e. — Vă pot sugera să faceți o scurtă pauză, să beți o cafea și să vedeți care vă sînt prioritățile? E posibil să vă trebuiască mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
spre cafenea. — Ok, zic cînd ajungem la mese. Du-te și ia-ne cafea. Eu o să stau aici și-o să mă gîndesc ce ne trebuie exact. Trag un scaun, mă așez și scot un pix și lista cu cărucioare. Pe spatele ei scriu „priorități În alegerea căruciorului“ și fac un tabel. Singurul mod În care se poate face treaba asta e să fii cît se poate de riguros și de științific. CÎteva minute mai tîrziu, Luke se apropie cu o tavă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Luke, amuțește brusc și-și drege glasul. De ce nu Încercați cîteva modele expuse, În zona cu diverse mostre de teren? Așa, o să vă puteți face o idee exactă. Zona de testat toate tipurile de teren se află În partea din spate a magazinului, iar Stuart ne ajută să ne ducem acolo toate cărucioarele „posibile“. — Noi, cei de la Pram City, sîntem foarte mîndri de această pistă de Încercare, spune, Împingînd fără pic de efort șase landouri și aliniindu-le perfect. Mergînd pe
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cu dosul mîinii, și el Începe să rîdă. — Mai bine patru... Nu mai continuă, pentru că Îi sună mobilul. — Stai o clipă. Îl scoate și și-l duce la ureche. Luke Brandon. A, salut. Dă drumul căruciorului și se Întoarce cu spatele. Ia să profit și să Încerc și eu Warriorul. Apuc mînerele solide și-l Împing să văd cum e. — Glumești, Îl aud pe Luke spunînd tăios. Răsucesc roțile Warriorului pînă cînd sînt cu fața spre el. E Încordat și livid
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de teamă. Dave Sharpness are dovezi cu Luke făcînd... ceva. Iar eu habar nu am ce anume. CINCISPREZECE De data asta nu mă mai obosesc să-mi pun ochelari de soare. Și nici să-i zîmbesc secretarei. Mă așez cu spatele drept pe același scaun maro de spumă poliuretanică și fac fărîmițe un șervețel, gîndindu-mă „Nu-mi vine să cred“. N-am putut să fac nimic În weekend. A trebuit să aștept pînă azi-dimineață, cînd Luke a plecat la muncă. Am
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
istoria modei! Lansăm un nou trend! La anul, toată lumea o să poarte eșarfe boa Danny Kovitz, uriașe. Vedetele or să le poarte la Oscaruri, magazinele de fițe or să se bată pe ele... Mega-eșarfa boa, spune Danny, legîndu-mi mai bine la spate niște pene scăpate din strînsoare. Mega-eșarfa. E fantastică. Uite! Mă răsucește spre oglindă și mi se taie respirația. — Ăă... uau! — Mișto, nu? Îmi zîmbește radios. Sinceră să fiu, motivul pentru care am rămas fără aer e faptul că arăt complet
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de mănunchiuri de baloane bleu și de bannere pe care scrie „Petrecerea foștilor absolvenți de la Cambridge“; un panou imens e acoperit cu poze vechi din vremea studenției. În fața mea, un grup de patru bărbați se bat unul pe altul pe spate, exclamînd „Nu pot să cred că Încă mai trăiești, tîmpitule!“. Și, În timp ce eu ezit, Întrebîndu-mă unde să mă duc, o fată În rochie roșie de seară postată În spatele unei mese drapate cu damasc Îmi zîmbește. — Bună seara! Îmi puteți arăta
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Îmbrăcați În frac... Și atunci Îi zăresc. Dansează Împreună. Avea dreptate Luke, chiar dansează ca Fred Astaire. O răsucește pe Venetia pe ringul de dans cu mișcări experte. Fusta ei se Învîrtește, și ea Îi zîmbește larg, cu capul pe spate. Se sincronizează perfect. SÎnt cel mai atrăgător cuplu din sală. Îi privesc Încremenită În locul În care mă aflu, și poalele ude ale caftanului mi se lipesc de fluierul piciorului. Toate cuvintele sarcastice și mușcătoare pe care mi le-am pregătit
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
te mai preface, Ok? Îmi dreg glasul. Mi-a spus Venetia. Mi-a spus ce se petrece. — Ți-a spus? Luke se ridică În picioare, și pe chip Îi citesc groaza. Dar n-avea nici un drept... Tace și Îmi Întoarce spatele. Iar eu simt o greață cumplită În suflet și inima Îmi bate nebunește. Fără veste, Începe să mă doară tot corpul. Capul, ochii, membrele. Nu mi-am dat seama că Încă mai continuam să mă agăț de o ultimă frîntură
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
dispară toate problemele. — Trebuie să plec la Geneva. La lansarea fondului de investiții De Savatier. Nu se putea Întîmpla Într-un moment mai nepotrivit. Pot să amîn... — Du-te. Eu o să fiu bine. — Becky... — Du-te la Geneva. Îi Întorc spatele și rămîn privind În gol, spre peretele verde de spital. — Trebuie să vorbim despre asta, insistă el. Trebuie să-ți explic. Nu. Nu, nu, nu. N-am de gînd să stau să-l ascult spunîndu-mi despre cum s-a Îndrăgostit
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
spus Luke despre tatuajele pe care vrem să ni le facem? spun pe un ton mirat. Am găsit un specialist În tatuaje pentru nou-născuți, care vine chiar În sala de naștere. Ne-am gîndit să-i desenăm un vulturaș pe spate, cu numele noastre scrise În sanscrită... — Nu vă las să-mi tatuați nepotul. Cuvintele ei sînt ca o rafală de mitralieră. — A, ba da. Luke a căpătat microbul tatuajului cînd eram În luna de miere. El și-a făcut cinșpe
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
din colț? — A, da. Îl deschid și dau peste o cutie cu plicuțele de ceai. Le pun pe blatul mesei și mă rezem de el, stoarsă de energie. Între timp, Luke s-a dus spre ușile uriașe de sticlă din spate și se uită la grădină, cu umerii Încordați. Nu așa plănuisem să fie revederea. Nici pe departe. Și ce-o să faci cu Arcodas? zic Într-un final, răsucind firul unui pliculeț de ceai. Nu poți s-o dai afară pe
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ce-mi vine să fac, spun cu un soi de mîndrie abia reținuță, ca Patrick Swayze atunci cînd i-a spus lui Demi Moore cum e În rai, la sfîrșitul filmului Ghost. E dureros... dar e și frumos. Din partea din spate a ambulanței au coborît doi asistenți, care se apropie de mine. — Gata? se uită Luke la mine. — Îhîm, trag aer În piept adînc și cobor treptele. Hai s-o facem. OPTSPREZECE Ha. Nu-mi vine să cred. Se pare că
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
urmă nu eram În travaliu. N-am născut sau ceva de genul ăsta. Nu Înțeleg nimic și, sinceră să fiu, eu Încă mai cred că s-ar putea să se fi Înșelat cu toții. Aveam toate simptomele! Contracțiile regulate, durerea În spate (bine, ok, un junghi vag dureros), exact cum scrie-n carte. Însă ei m-au trimis acasă și mi-au zis că nu numai că nu sînt În travaliu și nici În pre-travaliu, dar nici măcar nu mă apropii de travaliu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pe unde-i zac rămășițele. Schimb priviri cu mama, care face o față familiară gen „iar a luat-o razna Janice“. — Janice, sînt sigură că e teafăr și nevătămat... Începe Jess. Putem pune să-i fie gravată data nașterii pe spate, continuă Janice. Dacă n-ai nimic Împotrivă, Becky, draga mea. — Ăă... păi nu, zic șovăitoare. Sigur că nu. — Nu e mort, Janice! aproape urlă Jess. Știu precis că nu e! — Atunci unde e? Janice Își dă batista de pe ochii mînjiți
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
lungă conversație În timp ce jucau „Ghicește ce mănîncă bebe“, finalizată cu o ofertă din partea lui Suze de a o angaja pe Kelly să aibă grijă de copii, contra masă și casă după liceu, cînd pleacă să vadă lumea, cu rucsacul În spate. Însă chestia cu adevărat uimitoare e că Jess și Danny s-au Înțeles de minune! Danny a Început să-i spună de nu știu ce nouă colecție de-a lui la care vrea să folosească bucăți de pietre - și acum, ea o să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Ce, nu mă crede? Ce tupeu pe capul ei. De ce-aș minți În legătură cu așa ceva? — Da, Îmi pun mîinile pe șolduri. Nasc. Aveți contracții regulate? mă provoacă tipa. — De ieri, la fiecare trei minute, i-o trîntesc. Și mă doare spatele, și am dat Întruna cu aspiratorul... și... de ieri mi s-a rupt apa. Așa. Să te văd acum dacă mai Îndrăznești să-mi spui ceva. — Înțeleg, zice ea ușor surprinsă. Păi... — Și o vreau pe Venetia, nu accept pe
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Înșfac punga de despărțire, mă chinui să mă ridic În picioare și inspir adînc, pregătindu-mă. — Intră! Ușa se deschide și apare o fată de vreo douăzeci de ani, În halat de moașă. Are părul blond și rar prins la spate și pare cam stresată. — Îhm, bună ziua, spune. Mă numesc Paula și sînt elevă la școala de moașe. Vă deranjează dacă vin și eu să asist puțin la prima parte a travaliului? V-aș fi foarte, foarte recunoscătoare. Of, pentru numele
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
asta mică ce să scrie În foile alea. — Categoric, Încuviințez. O să mă plimb pe aici un pic, de fapt. Am constatat că mă ajută. Mă ridic și Încep să mă plimb prin jurul patului, dînd din brațe În față și-n spate, foarte temeinic. Apoi Îmi răsucesc șoldurile de cîteva ori și fac un streching ușor pe care l-am Învățat odată, la Yogalates. — Uau, spune Paula, impresionată. Ești foarte mobilă. — Am făcut yoga, zic cu un zîmbet modest, dar Încîntat. Cred
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
un zîmbet profi pe chip. — Becky! Habar n-am avut că pacienta pentru care m-au sunat ești tu. Hai să ne uităm și să vedem cum stăm... Își scoate boneta verde, și părul i se revarsă În cascadă pe spate. — Luke, de cînd e aici? Spune-mi te rog tot ce știi. Iar face asta. Iar mă lasă pe dinafară. Încearcă să-l vrăjească pe Luke. — Lasă-mă În pace! strig furioasă. Nu mai sînt pacienta ta și nu te
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]