39,396 matches
-
la o dată ulterioară. . Și vicarul Ștefan Moldovan îi cobora vechimea până la secolul al IX-lea. Pe cale arheologică, s-au constatat două faze diferite de construcție, trădate de diferența de grosime a pereților și dispunerea navei, deviată cu 5-6 grade spre sud față de axul altarului. Prima biserică („Peșteana I”) fusese înălțată în extremitatea estică a edificiului actual, fiind compusă dintr-o navă dreptunghiulara (5,70 x 3,50 m) și un altar semicircular, de aceeași lățime, prevăzut cu două mici pastoforii semicirculare
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Peșteana () [Corola-website/Science/334726_a_336055]
-
mediu artistic rusticizant, utilizând un desen primitiv, cu o linie groasă și egală. Dacă acest al doilea meșter aparținea mediului transilvănean popular, impregnat de unele amintiri romano-gotice, cel dintâi aparținea mediului sârbo-macedonean, fiind, cu siguranță, un zugrav itinerant, venit de la sudul Dunării. Ambele decoruri, deși nu au fost realizate concomitent, par să dateze din secolul al XV-lea, adică din perioada de maximă înflorire a familiilor cneziale locale. Nici această biserică nu a scăpat de tulburările religioase care au măcinat, începând
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Peșteana () [Corola-website/Science/334726_a_336055]
-
că pe întregul port, inclusiv pe cargoul scufundat, se afla PETN (Pentaerythritol tetranitrate—Tetranitrat de pentaeritriol). Echipa află, după o urmărire pe străzile din Karachi, că transportul se îndrepta spre Filipine, și se îndreaptă spre Isabela City, oraș aflat în sudul insulelor Filipine. În timpul unei inundații create de un taifun, membri ai grupului islamist Abu Sayyaf răpesc câțiva ostatici pentru recompensă. Mako, lucrând cu forțele armatei filipineze, conduse de gen. Barrera, încearcă să identifice conducătorii și îl recunosc pe Marwan al-Khalifa
Medal of Honor: Warfighter () [Corola-website/Science/334716_a_336045]
-
introducând primele bancnote și înființând banca națională, ambele pe timp de război. Chase a articulat teza „conspirației puterii sclaviei” și și-a dedicat energia distrugerii a ceea ce el considera a fi Puterea Sclaviei—o conspirație a stăpânilor de sclavi din Sud cu scopul de a controla guvernul federal și de a bloca progresul libertății. El a inventat sloganul Partidului Pământului Liber, „Pământ liber, muncă liberă, oameni liberi”. În calitate de președinte al Curții Supreme, el a prezidat procesul din Senat al lui Andrew
Salmon P. Chase () [Corola-website/Science/334724_a_336053]
-
deplin față de unele cauze, cum ar fi abolirea sclaviei. A lucrat la început cu American Sunday School Union și a început să apere sclavi fugari. Într-o vreme când opinia publică din Cincinnati era dominată de legăturile de afaceri cu Sudul, Chase, influențat de evenimentele locale, inclusiv de atacul asupra tiparniței lui James G. Birney din timpul Răscoalei din Cincinnati din 1836, s-a asociat mișcării antisclavie. Chase era și membru al clubului literar Semi-Colon („Punct și Virgulă”), alături de Harriet Beecher
Salmon P. Chase () [Corola-website/Science/334724_a_336053]
-
time class="nowrap" datetime="1898-10-18">18 octombrie 1898</time> la Marseille, fiică a Evei Esther născută Fitt și a lui Jacob Nerval Montel, negustor. Aceștia făceau parte din descendenții Juifs du Pape (Evreilor Papei), instalați de mai multe generații în sudul Franței. Ea și-a petrecut copilăria între Marseille și Montpellier. Din legătura ei cu Paul Langevin s-a născut Paul-Gilbert Langevin, la <time class="nowrap" datetime="1933-07-05">5 iulie 1933,</time> la Boulogne-Billancourt. Elevă a École normale supérieure de jeunes
Éliane Montel () [Corola-website/Science/334728_a_336057]
-
Grecia (vezi Geneza 10:.. 2, Dan 8:21, Zaharia 9:13, etc.), fiii săi (cum sunt enumerate în Geneza 10) sunt de obicei asociate cu locații în nord-estul Mării și Mediterană Anatolia: Elișa (Cipru modern), Tarsis (Tartessos,în Spania de sud sau în Turcia) Chitim (Cipru modernn) și Dodanim ( 1 Cronici 1:.. 7 'Rodanim, "insula Rhodes, la vest de Turcia moderne între Cipru și partea continentală a Greciei) În realitate, Iavan este considerat strămoșul popoarelor grecice (Greci obișnuiții, Elisieni, Spartani, Dorieni
Iavan () [Corola-website/Science/334746_a_336075]
-
a creat tensiune la Constantinopol. Un alt pretendent la tronul polon, Stanisław Leszczyński, fusese susținut și de Franța, care la rândul său era în bune relații cu sultanul Mahmud I. După încheierea Războiului de Succesiune, Rusia și-a reorientat spre sud politica externă. În cadrul , Rusia a obținut unele teritorii persane, dar s-a arătat dispusă să renunțe la pretenții în schimbul unei alianțe antiotomane. Drept casus belli, Rusia a folosit raidurile tătărești în Ucraina și a lansat în primă fază un atac
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
care comanda vasele "Vostok" și "Mirnîi, "sub pavilion rus. El a botezat insula după țarul Petru I cel Mare al Rusiei. Banchiza a făcut imposibilă apropierea lui Bellingshausen la mai mult de 25 km. A fost prima insulă observată la sud de Cercul Polar de Sud, și astfel la vremea descoperirii a fost cel mai sudic uscat cunoscut. În ianuarie 1910, expediția franceză condusă de Jean-Martin Charcot pe vasul "Pourquoi-Pas" a confirmat descoperirea lui Bellingshausen, dar nu a debarcat nici ea
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
Mirnîi, "sub pavilion rus. El a botezat insula după țarul Petru I cel Mare al Rusiei. Banchiza a făcut imposibilă apropierea lui Bellingshausen la mai mult de 25 km. A fost prima insulă observată la sud de Cercul Polar de Sud, și astfel la vremea descoperirii a fost cel mai sudic uscat cunoscut. În ianuarie 1910, expediția franceză condusă de Jean-Martin Charcot pe vasul "Pourquoi-Pas" a confirmat descoperirea lui Bellingshausen, dar nu a debarcat nici ea, banchiza solidă oprind-o la
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
Norvegiabukta și Sandefjordbukta. Pe cap sunt câteva fâșii înguste de plajă, propice debarcării. Plaja din Norvegiabukta are doar , iar intrarea se face prin arcada naturală Tsarporten. Pe partea de vest se fală un platou, în timp ce pe coastele de nord și sud există bariere de gheață. Partea estică este cea mai abruptă și are două coloane de gheață cu vârfurile plate, ce se ridică din mare. Insula este un vulcan-scut, deși nu se știe dacă mai este activ, și a fost categorisit
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
dintre cele două teritorii din Antarctica revendicate de Norvegia, celălalt fiind Țara Reginei Maud. Insula Petru I este singurul teritoriu revendicat între meridianele de 90° și 150° longitudine vestică și este singurul care nu este un sector. Fiind situată la sud de paralela de 60° latitudine sudică, teritoriul insulei constituie subiect al Tratatului Antarcticii. Tratatul asigură liberul acces la insulă pentru cercetări științifice și declară că nu poate fi folosit decât în scopuri pașnice. Norvegia, Australia, Franța, Noua Zeelandă și Regatul Unit
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
Praga, Muzeului Național - Náprstek al Culturilor Asiatice, Africane și Americane. Cele mai importante situri în care Hrozný și-a desfășurat excavațiile au fost: Tell Erfad și Sheikh Saad, în Siria, iar Kültepe în Turcia. Situl Sheikh Saad este localizat în sudul Damascului și la est de lacul Gennesaret. În vârful dealului Sheikh Saad, Bedřich Hrozný a descoperit o clădire grandioasă construită din blocuri de bazalt, care fusese decorată cu statui greco-romane din același material. Descoperirile au fost datate ca aparținând secolului
Bedřich Hrozný () [Corola-website/Science/334765_a_336094]
-
pe un platou calcaros la peste 1350 m altitudine, pădurea de pe muntele Scărița și abrupturile ce străjuiesc obârșiile văii Belioara (afluent al râului Poșaga). Aria protejată este delimitată la est și sud-est de râul Mureș și de râul Ampoița în sud. Extremitatea nord și nord-estică este mărginită de Cheile Turului iar cea vestică de valea Ampoiului și râul Galda. Din punct de vedere geologic, multiplele procese de eroziune și dizolvare a calcarelor, gipsurilor și sării (provocate de apele subterane și de
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
secolului al VI-lea, decedat probabil prin 560) a fost un poet evreu de limbă arabă și comandant militar, care a trăit în nordul Peninsulei Arabice. Membru al tribului Banu Harith, ai cărui fii s-au convertit la iudaism în sudul Arabiei iar ulterior, au migrat spre nord, în locurile unde s-a născut și a trăit Samaw'al însuși. A rămas în tradiția arabă, începând din evul mediu islamic, ca un simbol de loialitate, consacrat de expresia ""awfá min as-Samaw
Samaw'al ibn 'Adiya () [Corola-website/Science/334771_a_336100]
-
Yemenului cu o linie politică apropiată de lagărul comunist, Hadi a petrecut ani de antrenament pe tancuri în Egipt și apoi, 4 ani de antrenamente și studii militare în Uniunea Sovietică. A ocupat posturi de comandă în armata Yemenului de Sud până în 1986, când a fugit la Sanaa împreună cu președintele sud-yemenit Ali Nasser Muhammad. În urma războiului civil din 1994 președintele Saleh al Yemenului (unificat din 1990) l-a numit pentru scurtă vreme ministru al apărării, și apoi, de la 3 octombrie 1994
Abd Rabbuh Mansur Hadi () [Corola-website/Science/334775_a_336104]
-
la Sanaa împreună cu președintele sud-yemenit Ali Nasser Muhammad. În urma războiului civil din 1994 președintele Saleh al Yemenului (unificat din 1990) l-a numit pentru scurtă vreme ministru al apărării, și apoi, de la 3 octombrie 1994 ca reprezentant al populației din sud, vicepreședinte al Yemenului.
Abd Rabbuh Mansur Hadi () [Corola-website/Science/334775_a_336104]
-
Mangustele sau ihneumonii (genul "Herpestes") sunt mamifere carnivore din familia herpestidelor ("Herpestidae") răspândite în sudul Asiei, Africa și sudul Europei (Spania), cu corpul alungit, suplu, grațios, bot ascuțit, labe scurte, coadă lungă și stufoasă. Mangustele omoară cobre și alte specii de șerpi veninoși mari și sunt imune față de veninul acestora. În sudul Asiei au fost
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]
-
Mangustele sau ihneumonii (genul "Herpestes") sunt mamifere carnivore din familia herpestidelor ("Herpestidae") răspândite în sudul Asiei, Africa și sudul Europei (Spania), cu corpul alungit, suplu, grațios, bot ascuțit, labe scurte, coadă lungă și stufoasă. Mangustele omoară cobre și alte specii de șerpi veninoși mari și sunt imune față de veninul acestora. În sudul Asiei au fost ținute pe lângă casă pentru
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]
-
Herpestidae") răspândite în sudul Asiei, Africa și sudul Europei (Spania), cu corpul alungit, suplu, grațios, bot ascuțit, labe scurte, coadă lungă și stufoasă. Mangustele omoară cobre și alte specii de șerpi veninoși mari și sunt imune față de veninul acestora. În sudul Asiei au fost ținute pe lângă casă pentru combaterea șoarecilor și șerpilor veninoși, dovedindu-se însă și un dușman al păsărilor domestice. Mangustele au dimensiuni mici și mijlocii. Lungimea corpului (cap + trunchi) este de 23-64 cm; lungime cozii - 23-58 cm; înălțimea
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]
-
mangustei indiene comune ("Herpestes edwardsi"), mangustei indiene mici ("Herpestes javanicus auropunctatus"), mangustei cu coadă scurtă ("Herpestes brachyurus"), mangustei indiene brune ("Herpestes fuscus") și mangustei crabivore ("Herpestes urva") - 36, la masculi - 35. Genul este reprezentat prin 10 specii răspândite în Africa, sudul Europei (Spania), Peninsula Arabică, Asia Mică, Iran, Afganistan, India, pe insula Sri Lanka, în Nepal, Birmania, sudul Chinei, pe insulele Taiwan și Hainan, peninsula Indochina și Malacca, insulele învecinate Sumatra, Java, Kalimantan. Mangustele au fost aclimatizate în Indiile de Vest, pe
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]
-
brachyurus"), mangustei indiene brune ("Herpestes fuscus") și mangustei crabivore ("Herpestes urva") - 36, la masculi - 35. Genul este reprezentat prin 10 specii răspândite în Africa, sudul Europei (Spania), Peninsula Arabică, Asia Mică, Iran, Afganistan, India, pe insula Sri Lanka, în Nepal, Birmania, sudul Chinei, pe insulele Taiwan și Hainan, peninsula Indochina și Malacca, insulele învecinate Sumatra, Java, Kalimantan. Mangustele au fost aclimatizate în Indiile de Vest, pe insulele Hawaii, Fiji. Mangustele trăiesc în diverse habitate, atât în păduri dese din zone deluroase, prin
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]
-
antibolșevice, organizată în perioada 16 noiembrie - 6 decembrie 1918 mai întâi la Iași (capitala temporară a României) și ulterior la Odessa. Obiectivul conferinței, organizată de Emile Henno de la consulatul francez din Kiev, a fost de a coordona mișcările antibolșevice din sudul Rusiei cu scopul de a facilita relațiile cu forțele aliate din Balcani. Din partea Aliaților, singurul oficial care care s-a făcut remarcat a fost acest Emile Henno, fost militar francez și foarte posibil agent militar cu acoperire diplomatică. De cealaltă
Conferința antibolșevică de la Iași () [Corola-website/Science/334792_a_336121]
-
de asalt), fiabilitatea și simplitatea manevrării și întreținerii sale. AK-47 figurează pe drapelul și stema Mozambicului. Pușca americană de asalt M16, folosită pentru prima dată pe câmpul de luptă de către forțele terestre ale SUA în timpul bătăliilor din junglele Vietnamului de Sud în anul 1963, a devenit ulterior (până în 1969) principala armă de foc individuală a trupelor americane, înlocuind pușca automată M14. M16 folosește ca muniție cartușe 5,56x45 mm, având o cadență de tragere de 700-950 gloanțe/minut (în regim de
Pușcă de asalt () [Corola-website/Science/334803_a_336132]
-
la scările ambasadorilor (1674-1678, distruse sub Ludovic al XV-lea), la Sala Oglinzilor (1678-1684) cu saloane sale de Pace și Război (1684-1687) și un proiect de capelă în 1672, abandonat în 1679-1680 în urma deciziei de a se construi aripa de sud a castelului. De asemenea, el lucrează pentru alte personalități importante ale regatului.<br> În 1663, este numit director al Academiei regale de pictură și sculptură de către Colbert, pe atunci intendent al finanțelor, care dorea să reorganizeze academia. Le Brun este
Charles Le Brun () [Corola-website/Science/334829_a_336158]