4,343 matches
-
sigur că era student... dar probabil că era din moment ce purta uniformă [i „Uniform\” i-a devenit în curând [i porecla. Spre deosebire de domnul care absolvise școala din Nakano, acesta era scund, rotofei, palid la față. Cei doi indivizi ciudați răspundeau de înălțarea steagului Hi no maru1 în fiecare dimineață. La începutul vieții mele de student căminist, mă sculam special dimineața la ora șase ca să privesc acel ritual patriotic. Cei doi apăreau lângă steag exact în momentul când la radio se dădea ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
oprea nimeni o oră-două. Trebuia s-o iau la fugă sau să adorm ca să-l fac să tacă. Se trezea în fiecare dimineață la ora șase cu Kimigayo pe post de ceas deșteptător, așa că nu se poate spune că ritualul înălțării steagului nu a avut nici un efect asupra lui. Se îmbrăca, mergea la baie, se spăla pe față. Îi lua teribil de mult timp să se spele pe față, încât ajunsesem să cred că-și scoate fiecare dinte din gură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dar nu-mi dădeam seama dacă e dimineață sau seară și nici nu-mi aminteam ce zi era. M-am uitat pe fereastră și am văzut că steagul nu flutură pe catarg, de unde am dedus că e seară. Era și înălțarea steagului bună la ceva! — Watanabe, ești liber acum? întrebă Midori. — Nu știu, ce zi e azi? — Vineri. — Dimineață sau seară? — Seară, bineînțeles. Ce straniu ești! A, uite, e șase și optsprezece minute. A, deci era seară! Mă întinsesem în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
repede / ce ni s-a dat ?” (Stelele-n cer). De aceea poetul caută fericirea comunicării totale, a „înțelegerii”, pentru a 20 încununa „furtuna lui de patimi” (Scrisoarea V) cu aureola duratei. Romanticul crede cu obstinație în posibilitatea spiritualizării iubirii, a înălțării ei la rang de cunoaștere purificată de balastul senzual; în locul dorinței carnale se instalează „dorul demonic” (Scrisoarea V). Este vorba de un act unilateral, de neînțeles pentru ea, dar necesar în actul de cunoaștere a Sinelui: „Ea nici poate să
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Lacrima din Paradis, 18), sau liniștea „pe-alei de viață milenară” (ibid., 5). Așadar, teama de „pierdere” și „rătăcire” se rezolvă prin „restructurarea” ființei în cuvânt, în cadențele versului. Poezia este un fel de „terapie”, calea ideală (și idealizată!) a înălțării de la teluric (lacrima) la celest (Paradisul). Tăcerea fumegândului cuvânt, Ed. Pim, Iași, 2010 După ce, prin culegerea de versuri intitulată Lacrima din Paradis (2009), își definea modalitățile discursului liric și obsesiile tematice, Mariana Rogoz Stratulat vine să-și contureze teritoriul poetic
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
repede / ce ni s-a dat ?” (Stelele-n cer). De aceea poetul caută fericirea comunicării totale, a „înțelegerii”, pentru a 20 încununa „furtuna lui de patimi” (Scrisoarea V) cu aureola duratei. Romanticul crede cu obstinație în posibilitatea spiritualizării iubirii, a înălțării ei la rang de cunoaștere purificată de balastul senzual; în locul dorinței carnale se instalează „dorul demonic” (Scrisoarea V). Este vorba de un act unilateral, de neînțeles pentru ea, dar necesar în actul de cunoaștere a Sinelui: „Ea nici poate să
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Lacrima din Paradis, 18), sau liniștea „pe-alei de viață milenară” (ibid., 5). Așadar, teama de „pierdere” și „rătăcire” se rezolvă prin „restructurarea” ființei în cuvânt, în cadențele versului. Poezia este un fel de „terapie”, calea ideală (și idealizată!) a înălțării de la teluric (lacrima) la celest (Paradisul). Tăcerea fumegândului cuvânt, Ed. Pim, Iași, 2010 După ce, prin culegerea de versuri intitulată Lacrima din Paradis (2009), își definea modalitățile discursului liric și obsesiile tematice, Mariana Rogoz Stratulat vine să-și contureze teritoriul poetic
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pledoariile și aspirațiile părintelui. Articolul ”Învierea neamului” (Raza 5-IV1942) În plină perioadă de război consemnează: ...”Sărbătoarea Învierii Domnului și Mântuitorul nostru toarnă În sufletele noastre zbuciumate aroma dătătoare de viață, nădejde și credința nezdruncinate În Învierea neamului românesc”. ”De ziua Înălțării Domnului și a Eroilor Neamului, țara Întreagă a Îngenunchiat cucernic la mormintele, proaspete Încă, ale miilor de eroi, căzuți vitejește În lupta pentru biruința Crucii și a Dreptății noastre naționale” (Raza 24-V-1942) ”Populația din Transnistria o primit cu mare bucurie
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
impresia vizionării unei succesiuni de tablouri, nicidecum a unui film. Partea finală a filmului, cea a ridicării lui Iisus Hristos la cer, este cea mai expresivă, teatrală și simbolică, împrumutând elemente de suprerealism. Mântuitorul se află pe munte împreună cu martorii Înălțării Sale, martori de la care își ia rămas bun. Aceștia îngenunchează, iar Iisus întinde mâinile către cer, evocându-L parcă pe Tatăl, moment în care se transformă din personaj într-o icoană statică, având în jurul Său o aură galbenă și fiind
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
Radul Popianu își luase în chipul cel mai serios sarcina de a-i face fericiți pe tîrgoveții, pe negustorii din Vladia și voia su-i facă fericiți, chiar dacă ei nu-și dădeau seama despre aceasta. Avea un sentiment nemaipomenit de înălțare sufletească atunci cînd se gîndea la misia sa și i se întîmpla destul de des, din cauza singurătății n-avea altceva de făcut decît să mediteze, auzind cum țîrîie ploaia în streașină ori cum trosnește lemnăria în podul casei. Nu dorea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ei sînt ca lemnele, ca vreascurile ce se vîră în foc, datorită lor se înalță flacăra izbăvitoare, dar ele se pierd pentru totdeauna în văpaie. Nimeni, niciodată, nu s-a închinat la găteje, ci a privit cu admirație și sfințenie înălțarea focului! O încercare cum este aceasta înseamnă o lovitură dată statului de drept, prințe. Și Țara nu poate exista decît sprijinită de această formă a guvernării. Trăim în Europa, excelență!" Lui Basarab Cantacuzino îi năvăli sîngele în obraz. Dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trezea din ce în ce mai des din somnul care mă biruia nopțile la corectură cu capul pe șpalt. Prietenii se fac în mari cicluri de viață când se pierd și se regăsesc după decenii, adesea după experiențe tragice, care îi reapropie, sau după înălțări și căderi care le amintesc ziua când s-au cunoscut și prietenia reînvie cu noi elanuri; sau dimpotrivă, se stinge definitiv când unul intră fără scăpare pe orbite străine primelor elanuri și este scurtcircuitat pentru orice prietenie. Prietenia mea cu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
este informat, de către o recepționeră, că un bărbat doarme pe copertina scărilor de la intrarea în hotel, fără a se știe cine este și cum Așajuns acolo, cel care îl observase pe ,, intrus’’ fiind un tânăr din echipa care lucra la înălțarea monumentului Unirii, în piața din fața hotelului. Cum echipa operativă abia revenise de la cercetarea unui alt caz, unul din ofițeri, al cărui drum spre casă trecea prin preajma hotelului, a fost rugat să vadă cine și de ce și-Așales un loc de odihnă
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
flori. Când pădurea-i înverzită Ca mireasa e gătită, Iar când este dezbrăcată Tot frumoasă-i ca o fată. De te apleci să rupi o floare Și nu te înduri pe care Că zâmbește fiecare ... Ești cuprins de- nfiorare! ERA ÎNĂLȚAREA DOMNULUI Era - Înălțarea Domnului, soarele nu asfințise, Peste tot era tăcere, pruncul pe lume venise Și pierdută de putere mama cu brațele - întinse Pruncu-și alăpta zâmbind și cu drag la piept îl strânse. Somnoros precum era, cu amorțitele lui pleoape
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
-i înverzită Ca mireasa e gătită, Iar când este dezbrăcată Tot frumoasă-i ca o fată. De te apleci să rupi o floare Și nu te înduri pe care Că zâmbește fiecare ... Ești cuprins de- nfiorare! ERA ÎNĂLȚAREA DOMNULUI Era - Înălțarea Domnului, soarele nu asfințise, Peste tot era tăcere, pruncul pe lume venise Și pierdută de putere mama cu brațele - întinse Pruncu-și alăpta zâmbind și cu drag la piept îl strânse. Somnoros precum era, cu amorțitele lui pleoape El scâncea cu
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
urmau să vină. Dar despre asta doar marea cometă care își etala, noapte de noapte, strălucitoarea ei trenă de paiete cosmice ar fi putut să spună dacă era așa ori ba. Însă... ea tăcea. 2. La Roma avea loc o înălțare mai puțin obișnuită spre ceruri. Curajoasa doamnă Blanchard se avânta entuziastă în cel de-al doilea ei zbor cu balonul. Un număr impresionant de oameni se extaziau cu totul copleșiți de importanța momentului, ca și de noua formă de comunicare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ca o întoarcere în uterul uriaș al pământului din care apăruse el, Iancu, urmașul Văcăreștilor. Se regăsea pe sine. Stătea față în față cu ochiul atent, blând sau mustrător al familiei sale. Își recunoștea dorințele, neliniștile, limitele, îndoielile, căderile și înălțările. Le mărturisea cu voce tare, ascultând apoi ecourile ca pe niște răspunsuri oraculare. În jur vedea numai o buluceală haotică prin clipa existenței. Înlăuntrul lui, însă, simțea o nevoie adâncă pentru o altfel de viață, pentru un alt rost al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tare în poveștile Bibliei, nu cunosc extazul mistic și nici măcar iubirea. Sunt doar un visător și un nevrednic slujitor al Domnului. Îmi exersez singur și prea des umilul meu organ masculin, fără să înțeleg de ce mi s-a dăruit bucuria înălțării imediate prin el, dar și conștiința amară a căderii în păcat. Zbor și cădere cauzate de unul și același organ. Sigur că vreau să mă bucur de el, dar fără să devin robul lui supus până la crimă, așa cum a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
arzător dinlăuntrul ei, care îl sorbea tot mai adânc, ca să îl prindă apoi ca pe o pradă în colul arzător, în acel inel interior de foc. Mângâieri fără sfârșit, sărutări nesățioase, vârtejuri de plăcere. Și senzația, cu totul nouă, de înălțare a minții, de desprindere, de plutire în tărâmuri clare, prin spații de liniști depline. Clucereasa Elenca așeză încă o buturugă peste focul aproape stins și flăcările îmblânziră iar întunericul din jur. Trecuse de mult de miezul nopții. Își aminti că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
caldă recunoștință pentru ceea ce făcuse. Și făcuse multe, într-adevăr. Modernizase administrația publică, împărțise capitala în sectoare, înființase Poliția și Pompierii ca instituții, luase măsuri pentru pavarea unor străzi importante și pentru curățenia orașului, modernizase spitalele existente și contribuise la înălțarea altora după modelul celor rusești, trimisese tineri români la învățătură în Rusia, se îngrijise de reorganizarea Bisericii... Un singur lucru nu-i reușise: să clatine marele prestigiu de care încă se mai bucurau aici barba și ișlicul. În schimb, stârnise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
roșcovană a părului, fixată ca o coroniță peste sex. Fata își trecu o mână prin cârlionții mei dezordonați ce-mi cădeau peste frunte, strângându-mi obrajii înfierbântați între pulpele de carne albă, caldă și catifelată, în zvâcnirea pântecului și ritmica înălțare a feselor ei mici și rotunde. Împerecherea urmă calculată, cu voite prelungiri și încrâncenări nerușinate, care ne-au măcinat până la spasmodica explozie a lavei slobozite cu țâșniri înfierbântate. Niște pași împintenați traversară atunci coridorul și o mână de fier căzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
petrecu restul zilei colindând prin cluburi de jazz care acum erau spălătorii sau chioșcuri cu hamburgeri - spații care trecuseră prin multe mâini de proprietari și spații care aveau aceiași proprietari de ani de zile. Primi de la toți același răspuns: o înălțare din umeri, cuvintele „Care Marty?” și o expresie neîncrezătoare la auzul menționării muzicanților spărgători de case și a unui complice cu fața bandajată. În amurg o sună pe Karen pentru a afla rezultatul. Surpriză: mai multe „Care Marty?” și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a alunga diavolul din casă și, implicit, de a o apăra de fulgerele mânuite de Sf. Ilie. Un al doilea aspect al acestui obicei merită să fie prezentat. În „ziua de Ispas”, la patruzeci de zile după înviere, se celebrează înălțarea Domnului. Nu întâmplător, tot în această zi (sau în ajunul ei), în mai toate regiunile țării se țin Moșii de Ispas, când femeile împart pomeni pentru sufletele morților (103). Se crede că „în această zi sufletele morților se înalță la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
avut parte de o revelație mistică. Era recunoscut ca vraci miraculos, vindecându-i pe oameni cu plante medicinale și talismane cu nume divine înscrise pe ele. Cum am spus, Moshe Idel a asociat puterile magice ale lui Baal Șem Tov (înălțarea sufletului, vindecări miraculoase etc.) și ale altor rabini hasizi cu cele ale unor „vraci și vrăjitori” incantatores (comparați cu Doctores subtilissimi et sanctissimi din Italia), atestați în aceeași arie geografică (Moldova) și descriși cam în aceeași epocă (la jumătatea secolului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
participat - în felul său - la actul genezei : „Și a pus Adam nume tuturor dobitoacelor și tuturor păsărilor cerului și tuturor fiarelor câmpiei” (Facerea, II, 20). Un atribut divin, transmis din gură în gură urmașilor lui Adam, dar ulterior - cu ocazia înălțării Turnului Babel - considerat a fi necuvenit și retras omului de către un Dumnezeu invidios și înspăimântat de puterea propriei sale creaturi. De-a lungul secolelor, diferiți cărturari au încercat să demonstreze faptul că limba originară, Ursprache, a fost una sau alta
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]