KorAP: Find »[drukola/base=încet & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...153 154 155 ...220 >

5,491 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394

Vatmanul a coborât, au coborât mai mulți și s-au îndreptat spre tine. Oameni pe care nu-i văzuseși niciodată te-au atins cu privirile. Un geamăt scurt ți-a ieșit din gură împreună cu fir de spumă roșiatică, încetul cu încetul îți pierdeai cunoștința. Șoseaua era aglomerată, ambulanța a sosit cu întârziere. Tu nu te mai grăbeai. Nemișcată în jacheta ta de blană, erai ca o pasăre fără vânt. Apoi s-au năpustit în trafic cu sirena urlând. Mașinile s-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
un albastru mai intens și mai vibrant decât în realitate. Mă aflam acasă la mine, în mirosul lucrurilor cunoscute, spaima se afla altundeva, departe. Lăsasem în urmă un incendiu, îi simțeam încă flăcările pe față. Priveam și încercam să focalizez încetul cu încetul lucrurile. Trebuia să mă reobișnuiesc cu bărbatul pe care credeam că îl cunosc și care se pierduse într-un pahar de vodcă la o mizerabilă chemare, topindu-se ca și cuburile acelea murdare de gheață. Mi-am apropiat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
mai intens și mai vibrant decât în realitate. Mă aflam acasă la mine, în mirosul lucrurilor cunoscute, spaima se afla altundeva, departe. Lăsasem în urmă un incendiu, îi simțeam încă flăcările pe față. Priveam și încercam să focalizez încetul cu încetul lucrurile. Trebuia să mă reobișnuiesc cu bărbatul pe care credeam că îl cunosc și care se pierduse într-un pahar de vodcă la o mizerabilă chemare, topindu-se ca și cuburile acelea murdare de gheață. Mi-am apropiat mâna de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
ei de rafie. Am chef de o răsuflare caldă, de un câine care îmi linge mâna pe întuneric. Este ultima oară, îți jur în timp ce dormi. Eram pe punctul să o trădez din nou, nu aveam chef să-mi stric seara. Încetul cu încetul, în timp ce părăseam orașul și mă strecuram spre periferie, deveneam tot mai euforic, pentru că era ca și cum aș fi mers într-o altă lume, într-un oraș cu locuințe lacustre, dincolo de apă, într-un mic Saigon. Și toată urâțenia aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
rafie. Am chef de o răsuflare caldă, de un câine care îmi linge mâna pe întuneric. Este ultima oară, îți jur în timp ce dormi. Eram pe punctul să o trădez din nou, nu aveam chef să-mi stric seara. Încetul cu încetul, în timp ce părăseam orașul și mă strecuram spre periferie, deveneam tot mai euforic, pentru că era ca și cum aș fi mers într-o altă lume, într-un oraș cu locuințe lacustre, dincolo de apă, într-un mic Saigon. Și toată urâțenia aceea care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
chip plin de umbre. Eram gras, nu-mi aduceam aminte să fi fost așa. Câțiva ani mai târziu eram deja slab ca un țâr, cum se vede într-o fotografie din primul an de facultate. Curiozității i-a luat locul încetul cu încetul o stranie tulburare. Îmi dădeam seama că lipsea ceva. Viața mea era acolo, puteam să o las să curgă pe sub degete pe hârtia lucioasă, până la imaginile mai recente, unde apăream rareori, niciodată în centrul fotografiei, cu ochii orbiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
de umbre. Eram gras, nu-mi aduceam aminte să fi fost așa. Câțiva ani mai târziu eram deja slab ca un țâr, cum se vede într-o fotografie din primul an de facultate. Curiozității i-a luat locul încetul cu încetul o stranie tulburare. Îmi dădeam seama că lipsea ceva. Viața mea era acolo, puteam să o las să curgă pe sub degete pe hârtia lucioasă, până la imaginile mai recente, unde apăream rareori, niciodată în centrul fotografiei, cu ochii orbiți de lumină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
în mare, capul îi dispărea și îi apărea printre valuri. Ieși din apă până la brâu. Își strânse părul răsucindu-și-l cu mâinile, apoi își scutură capul. Veni până la mal și în apa tot mai puțin înaltă corpul ei apăru încetul cu încetul. Avea un costum de baie turcoaz din două piese. Nu era bronzată. Abdomenul alb era ușor proeminent, ca acela al unui copil care de-abia a terminat de mâncat. Înainta spre mine, legănându-și șoldurile osoase. Mi s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
capul îi dispărea și îi apărea printre valuri. Ieși din apă până la brâu. Își strânse părul răsucindu-și-l cu mâinile, apoi își scutură capul. Veni până la mal și în apa tot mai puțin înaltă corpul ei apăru încetul cu încetul. Avea un costum de baie turcoaz din două piese. Nu era bronzată. Abdomenul alb era ușor proeminent, ca acela al unui copil care de-abia a terminat de mâncat. Înainta spre mine, legănându-și șoldurile osoase. Mi s-a părut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
căpșorul ei osos și fremătător, și a rămas așa privind strada împreună cu mine. Conduceam, iar din când în când era destul să mișc puțin maxilarul ca să-i ating urechea, ori altceva din ea, să o sărut. Ea respira calm, și încetul cu încetul o mare liniște a pus stăpânire pe noi. Timpul era puțin îngăduitor, fără mult soare și chiar cu valuri de ceață. Mașinile treceau una după alta. Uneori, câte un tir ieșea din coloana din dreapta semnalizând prea târziu schimbarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
osos și fremătător, și a rămas așa privind strada împreună cu mine. Conduceam, iar din când în când era destul să mișc puțin maxilarul ca să-i ating urechea, ori altceva din ea, să o sărut. Ea respira calm, și încetul cu încetul o mare liniște a pus stăpânire pe noi. Timpul era puțin îngăduitor, fără mult soare și chiar cu valuri de ceață. Mașinile treceau una după alta. Uneori, câte un tir ieșea din coloana din dreapta semnalizând prea târziu schimbarea direcției. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225

bâjbâind ca orbii dintr-o veche parabolă și trecând prin crize de identitate și de identificare a aproapelui: „Personajele mele se vor alcătui pe măsură ce vor acționa și vor vorbi; în primul rând pe măsură ce vor vorbi; caracterul lor se va închega încetul cu încetul. Și totodată caracterul lor va fi să nu aibă niciunul“ (cap. XVII). Totul evoluează ca într-un vis. Problema visului este de altminteri dominantă în gândirea lui Unamuno, care, chiar în Ceață, după multe referiri la sueño, formulează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
orbii dintr-o veche parabolă și trecând prin crize de identitate și de identificare a aproapelui: „Personajele mele se vor alcătui pe măsură ce vor acționa și vor vorbi; în primul rând pe măsură ce vor vorbi; caracterul lor se va închega încetul cu încetul. Și totodată caracterul lor va fi să nu aibă niciunul“ (cap. XVII). Totul evoluează ca într-un vis. Problema visului este de altminteri dominantă în gândirea lui Unamuno, care, chiar în Ceață, după multe referiri la sueño, formulează întrebarea capitală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
trezit la timp și nu ne-am fi băgat mințile în cap, mi-aș fi încrucișat mâinile pe piept. M-am vindecat însă în ambele sensuri, m-am întors la nevasta mea, ne-am potolit și ne-am resemnat. Și-ncetul cu încetul în casa noastră a reînceput să domnească nu numai pacea, ci și fericirea. La începutul acelei noi vieți, la vreo patru, cinci ani de la căsătorie, ne lamentam uneori de singurătate, dar foarte curând nu doar ne-am consolat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
timp și nu ne-am fi băgat mințile în cap, mi-aș fi încrucișat mâinile pe piept. M-am vindecat însă în ambele sensuri, m-am întors la nevasta mea, ne-am potolit și ne-am resemnat. Și-ncetul cu încetul în casa noastră a reînceput să domnească nu numai pacea, ci și fericirea. La începutul acelei noi vieți, la vreo patru, cinci ani de la căsătorie, ne lamentam uneori de singurătate, dar foarte curând nu doar ne-am consolat, ci ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
primul lucru care mi-a trecut prin minte, fără a ști ce-avea să urmeze, fără niciun plan. Personajele mele se vor alcătui pe măsură ce vor acționa și vor vorbi, în primul rând pe măsură ce vor vorbi; caracterul lor se va închega încetul cu încetul. Și totodată caracterul lor va fi să nu aibă niciunul. — Da, ca al meu. — Nu știu. O să iasă treptat. Mă las condus. — Și există psihologie? Descrieri? — Există dialog, mai cu seamă dialog. Important e ca personajele să vorbească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
care mi-a trecut prin minte, fără a ști ce-avea să urmeze, fără niciun plan. Personajele mele se vor alcătui pe măsură ce vor acționa și vor vorbi, în primul rând pe măsură ce vor vorbi; caracterul lor se va închega încetul cu încetul. Și totodată caracterul lor va fi să nu aibă niciunul. — Da, ca al meu. — Nu știu. O să iasă treptat. Mă las condus. — Și există psihologie? Descrieri? — Există dialog, mai cu seamă dialog. Important e ca personajele să vorbească, să vorbească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350

eu. Se strecură pe unul din rânduri și se ținu de scaunul din față pentru a se așeza. Falca lui se încleștă din cauza efortului. Când mă urmărea pe culoar, era iute de picior, dar când se apleca, era un exercițiu încet și dureros. Acesta era un alt motiv pentru care evitam oamenii ca el. Nu îmi plăcea să mi se amintească durerea. Nu voiam să știu ce o provocase. Și, totuși, m-am așezat lângă el. — Pariez că soția ta nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309

Vietnam, iar noi cu siguranță nu suntem copiii florilor. Cea de-a doua greșeală e să sperăm că americanii vor face treaba În locul nostru și că ne vor scoate din Teritorii. Ce le pasă lor că noi ne ducem dracului Încetul cu Încetul? — Ai dreptate, spuse Ted cu tonul cu care Îl lăuda pe Dimi pentru vreo rezolvare corectă la aritmetică. Ai perfectă dreptate. Nimeni nu face favoruri altcuiva. Fiecare are grijă de el. Și nici măcar pentru asta nu se găsește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
noi cu siguranță nu suntem copiii florilor. Cea de-a doua greșeală e să sperăm că americanii vor face treaba În locul nostru și că ne vor scoate din Teritorii. Ce le pasă lor că noi ne ducem dracului Încetul cu Încetul? — Ai dreptate, spuse Ted cu tonul cu care Îl lăuda pe Dimi pentru vreo rezolvare corectă la aritmetică. Ai perfectă dreptate. Nimeni nu face favoruri altcuiva. Fiecare are grijă de el. Și nici măcar pentru asta nu se găsește câteodată suficientă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
spele pelinci, știe să curețe plasele de țânțari și Învață din cărți cum să gătească sau să Îngrijească plantele. Scoate copiii În oraș oricând munca Îi lasă câteva clipe libere. Între timp progresează puțin și În pat. Își dă seama Încetul cu Încetul că nu sunt făcută din sticlă, dacă Înțelegi la ce mă refer. Poate uneori să povestească ceva nostim la masă. Deși Începe să capete unele obiceiuri care mă cam enervează. Obiceiuri mărunte, inofensive, dar foarte rezistente. De pildă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
știe să curețe plasele de țânțari și Învață din cărți cum să gătească sau să Îngrijească plantele. Scoate copiii În oraș oricând munca Îi lasă câteva clipe libere. Între timp progresează puțin și În pat. Își dă seama Încetul cu Încetul că nu sunt făcută din sticlă, dacă Înțelegi la ce mă refer. Poate uneori să povestească ceva nostim la masă. Deși Începe să capete unele obiceiuri care mă cam enervează. Obiceiuri mărunte, inofensive, dar foarte rezistente. De pildă să ciocănească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
asta lui Fima: oare ne-a uitat? Fima nu băgă de seamă Înțepătura: — Da’ de unde, Țvika. Nu te-am uitat și n-am să te uit niciodată. Mă gândeam doar, ca variație, să nu te sun atât de devreme. Vezi, Încetul cu Încetul mă schimb În bine. Poate că mai există vreun viitor și pentru mine. Kropotkin Îi promise să-l sune Înapoi În cinci minute, imediat ce se va termina de bărbierit. După o jumătate de oră, Fima Își Înghiți mândria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Fima: oare ne-a uitat? Fima nu băgă de seamă Înțepătura: — Da’ de unde, Țvika. Nu te-am uitat și n-am să te uit niciodată. Mă gândeam doar, ca variație, să nu te sun atât de devreme. Vezi, Încetul cu Încetul mă schimb În bine. Poate că mai există vreun viitor și pentru mine. Kropotkin Îi promise să-l sune Înapoi În cinci minute, imediat ce se va termina de bărbierit. După o jumătate de oră, Fima Își Înghiți mândria și Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
trei să locuim la Yavniel. În ferma veche a părinților tăi. Să creștem flori În seră ca sora și cumnatul tău. Să punem din nou pe picioare livada cu pomi fructiferi. Baruch o să ne dea ceva bani și o să reconstruim Încetul cu Încetul ruinele. O să ne facem o fermă-model. Dimi și cu mine o să ne ocupăm toată ziua de animale. Iar ție o să-ți construim un birou, cu calculatoare și cu o masă de desen. Și cu un tunel centrifugal, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]