4,220 matches
-
să jumulească un fazan? Crezi că nu știu totul despre tine? Crezi că nu-i supraveghez personal pe cei care-mi pregătesc mâncarea? Atunci știi că sunt foarte priceput în ceea ce fac. — A, ești și îndrăzneț. Prea tânăr și prea îndrăzneț. Asta înseamnă că nu-ți va fi teamă să inventezi pentru mine mâncăruri extravagante, care să redea viața gurii mele. Asta e sarcina bucătarului meu, știi? Băiatul strânse buzele, parcă pentru a înăbuși un răspuns obraznic. Aruncă o privire spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
într-o clipă, își aminti anii copilăriei și ai adolescenței alături de Salix, tovarășul său nedespărțit în incursiunile pe câmpiile din Tolosa. Își aminti ziua rușinii sale, când înota în râu împreună cu Salix. Curentul îl luase pe prietenul său, care era îndrăzneț și se aventurase prea departe. Cuprins de teamă, Valerius se îndreptase spre mal. Rușinat de lașitatea sa, îl privise pe Salix luptându-se de unul singur cu apele râului și dispărând la un moment dat. Își aminti că nu făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
voi cum răspundeați atacurilor? — Aruncam de sus bețe cu vârful ascuțit, pietre, ghiulele de plumb și de bronz. Ei încercau să se adăpostească. Construiseră în grabă vineae din lemn. Le-am dat foc. A doua zi, dușmanii au devenit mai îndrăzneți. Au început să se cațăre pe ziduri, să le distrugă, să caute o cale de intrare și să forțeze porțile. Am rostogolit în capul lor bolovani... Au fost zdrobiți, distruși, mutilați... Era sânge peste tot, soldații erau dezorientați, în timp ce noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dată și că nu-i omora pe cei învinși, ceea ce-l înfuria pe Vitellius. Se zvonește că Vitellius așteaptă să-l vadă pe Valerius ucis de adversarul lui, dar că asta nu se întâmplă niciodată. Și e din ce în ce mai bun, din ce în ce mai îndrăzneț... — Ce nume a luat? — Orpheus. — Orpheus... suspină Antonius. Valerius continuă să o iubească pe Velunda. Nu întâmplător a ales numele ăsta. În miturile noastre, Orpheus coboară în împărăția morților ca s-o caute pe femeia iubită și s-o aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în prezența numai a ei, pelerinaje pe la casa, c amer a și patul lui G. Tutoveanu, care ne primea ceremonios și îngăd uito r, pe noi cei care-i treceam pragul, să l vedem pe academicianul de la Bârlad, din efectivul îndrăzneților nelipsind literații de mai târziu, colegii mei, C.D.Zeletin, Lucian Raic u, Adrian Beldeanu, Alexandru Tacu - Zeletin și nu numai. Prin 1971, la o întâlnire de promoție la Lice ul „Gh. Roșca Codreanu”, când fostul nostru diri ginte, prof. H.
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
activitate infinit mai spornică și mai revela toare. Iată cum se explică astăzi țipătul copiilor v ecin ului meu: „tată, noi vrem să vedem muzee...!” - și cum se lămurește lamentabila stupefacție, în care a căzut bietul părinte la auzul acestor îndrăznețe revendicări...” Al. Vlahuță - 150 de ani de la naștere Sâmbătă, 20 septembrie 2008, la sediul Muzeul ui „Vasile Pârvan”, Bârlad, din inițiativa Comitetului județean Vaslui, a muzeului din localitate dar și al Societății cult urale „Academia Bârlădeană”, într o sală ticsită
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
susținerea instituțiunilor culturale, împrăștiindu-se astfel asupra celor mulți, de la care orice agon isită ne-a venit. Socotesc că același adevăr a voit să spună și miliardarul cel mai muncitor și mai darnic din lume: Carn egie , prin așa de îndrăznețele lui vorbe: «Cel care moare bogat, moare fără cinste». La 8 iunie 1932, I.Bianu deschizând ședința ordinară a Academiei, anunța că „într-un timp așa de scurt, instituția a pierdut trei venerați colegi: Iacob Negruzzi, membru activ, P.S.S. Episcopul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
din nou o vomă irezistibilă, În jet, răspîndindu-se În cîmpul presetat Theater și, pentru a Încheia această simfonie În maniera unui sonet Închipuit, se va reînregistra rîgÎitul inițial, devenit acum continuu, dar În difuzoarele din spate. Astfel, prin intervenții radiofonice Îndrăznețe, poate fi modelat portretul spiritual al unei progenerații de o cultură incandescentă, ce va căpăta, pe lîngă portret, și un extrafin simț al umorului În stil Allways Duo Active: „Este atît de fin și discret... Îl pot purta În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o soarbă pe îndelete, ascultând pe Năstase citind fișa lui Pantelimon. Origine socială sănătoasă. Fiu de muncitori din Valea Jiului. Student eminent, deși lipsit de spirit politic. Înainte chiar de a-și lua doctoratul i s-a acceptat un proiect destul de îndrăzneț la secția C. După șase luni de cercetări, rezultatele s-au dovedit atât de neașteptate încît proiectul a fost trecut, cu prioritate, la secția A, iar Pantelimon promovat șef de laborator, cu grad de asistent universitar. Fără a se cunoaște
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
privi surprins ceasul. Nu era încă 6. Probabil că au uitat să tragă transperantele. Târziu auzi deschizîndu-se ușa. - V-am adus hainele, spuse infirmiera apropiindu-se zâmbind de pat, cu brațele încărcate. Era Anetta, încă destul de tânără și cea mai îndrăzneață. (Cu câteva zile mai înainte îi spusese, privindu-l adânc în ochi: Cînd o să ieșiți de aici, poate mă luați într-o seară la cinematograf...") îl ajută să se îmbrace, deși n-ar fi avut nevoie de ajutor. Ghicea, din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe moș Dumitru să ne ia și pe noi în cărăușie? a întrebat Gheorghe Amnar. Stii că nu ar fi o treabă rea? Daa! S-ar putea să avem noroc, Gheorghe. Il întrebi tu pe moș Dumitru? Tu ești mai îndrăzneț. Si apoi o întrebare nu strică niciodată. Carele, purtându și umbra lungită de soarele chindiei, s-au oprit în răscruce. Bine ați venit, oameni buni! a deschis vorba Alecu Slobodă, aflat în poarta crâșmei. Bine v-am găsit, Alecule! Voi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
conduraș mi-o deschis ușa... Dincolo de ușă se afla o sală cât o lume, plină de flori care de care mai frumoase: viorele, toporași, ghiocei, brândușe, flori de crin, dumitrițe, tufănele și câte altele.Toate mă priveau curioase. Unele mai îndrăznețe, mi se uitau drept în față. Altele mai rușinoase, mă ocheau pe furiș. Zâna m-o condus până la un scaun așezat taman lângă o albăstrea, care m-o luat în primire, privindu-mă cu mare îndrăzneală. Undeva, într-o parte
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
efemer Și mușchii nu-ți mai au tărie, Te duci cu cea de caracter!.. Cuiva care mi-a zis că aș fi timid La fete mândre fel de fel, Timidul se cam rușinează, Că unde vrea s-ajungă el Cel îndrăzneț nici nu visează... Unei tinere ce poartă fustiță cu găurele adusă din Europa Frumușică, subțirică, De s-ar aprinde chiar și popa... Măcar printr-o găurică Vreau și eu...în Europa. G.L.U.P.I. Provocarea bărbaților Așa cum știe și mătușa
GHEORGHE B?LICI by GHEORGHE B?LICI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83931_a_85256]
-
magazin, deși tremura la gândul că a îndrăznit să pună pe ea asemenea haine nerușinate, era cât se poate de hotărâtă. Se simțea ostenită, așa încât s-a întors acasă și apoi, în vremea ei. Zilele treceau și ea devenea din ce în ce mai îndrăzneață. Nu prea înțelegea exact care sunt intențiile soțului ei și, deci, era bănuitoare. Nu avea nici un punct de reper după care să judece cât de departe se putea merge în acest secol XX, cât de mult însemna "a fi modern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
de opinii, 6 iulie 2010 ), care fiziologic vorbind, nici celor bolnavi cronic nu le face cinste, deși calificativul aparține unui prea tânăr universitar ieșean, jignindu-și prin el și pe proprii părinți sau bunici, ne mai socotindu-ne pe noi îndrăzneții că ne menținem în viață. Nu, acești vârstnici, dacă nu mai mult decât mulți dintre tineri, știu să stea și să rămână conștient și conștiincioși la masa de scris, dăruindu-ne opere. Vă mulțumesc, domnule profesor Alexandru Mânăstireanu, pentru că prin
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
omul mi-a spus că marfa, ieșită din prăvălie nu se mai primește înapoi. Eu insist să-mi recuperez banii și omul îmi spune același lucru, că nu se poate. În situația aceasta, în cazul celor prezenți, fac o afirmație îndrăzneață față de acel om și de cei ce erau de față: -„Lasă, că te spun eu tatei!” Domnul Tachi se uită la mine zâmbind și-mi face semn să las loc și altor cumpărători. Cum eu nu mă dădeam plecat și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
că pleava rusofilă n-a dispărut. Și vor să răsucească iar destinele Basarabiei spre Răsăritul cel hrăpăreț de pământuri străine. Pleava se crede bob și vrea să dea rod. În „Domnișorii”, conchide că: „Astăzi... se ridică dintre noi câte un îndrăzneț și... se năpustește împotriva scaunului domnesc al poeziei românești, vrând să-l lase fără stăpân. Câinii latră, iar Domnul (Eminescu) stă în scaunul său dobândit prin iubire, prin trudă și har dumnezeiesc”. în „Iartă-mă, frate codre”, afirmă că: „De
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Mai întâlnim și fapte îndrăznețe Și gesturi mari, mai sunt pe undeva, Te-mpiedici câteodată de ceva Iar alteori, ți-s căile răzlețe... Drum fără pulberi, drum cu pulberi grele, Ceri vamă faptelor de-mprejurări iscate Când pas, ori vis, ori gândul te străbate, Ori
DRUM by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83789_a_85114]
-
numai duhul frământării mele... De la-nceput, spre singurul popas, O zbatere de valuri sau de vânturi, Cu-a lor ecouri transformate-n cânturi Ne însoțesc la fiecare pas... Dar nu suntem de vânturi duși, de valuri, Pe undeva sunt fapte îndrăznețe Și gesturi de aleasă frumusețe, Spre omeneștile, firești limanuri... Drum fără pulberi, drum cu pulberi grele, Ori numai duhul frământării mele?...
DRUM by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83789_a_85114]
-
ești Regina lumii mele!“ se lingușea una. „Nici c‑aș putea să Îmi exprim mai clar aprobarea față de decizia ta de a publica articolul apărut În numărul din aprilie despre modul În care roșul va Înlocui negrul - e o idee Îndrăzneață, dar genială!“ exclama o alta. Câteva scrisori băteau câmpii despre o reclamă Gucci care era prea erotică, pentru că prezenta două femei care purtau pantofi cu toc cui și portjartiere zăcând laolaltă pe un pat mototolit și Își presându‑și trupurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
se luptă Încordat până ce voința unuia dintre adversari e Învinsă. E acesta un joc doar aparent, pe care copiii și adolescenții Îl practică Însă cu necruțare; de cele mai multe ori, mă Încercam cu fetele de vârsta mea. Totdeauna ele sunt mai Îndrăznețe, au o perioadă când se maturizează mai rapid, devenind femei la 13 ani; te privesc cu deșănțată dorință, te posedă prin priviri, te epuizează, te transformă Într-o materie flască, moale, derizorie... De obicei, rezistam destul, câteva minute lungi cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
parcă mai Încet din cauză că mă Îndoiam prea mult de mine Însumi și nu aveam forța de a mă decide să mă exprim la timp, să fiu adică pe fază, și atunci pierdeam oportunitatea reacției. Dacă mă Înfuria ceva, deveneam Însă Îndrăzneț; chiar atunci, Întorcându-ne În tren de la Pitești, l-am biruit pe profesor În Încercarea sa de a curta o fată drăguță din Drăgășani, care fusese și ea la Olimpiadă. Am reușit să-l pun pe linie moartă și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Ea vorbea aproape Încet; era o voce modulată, muzicală și dulce. Se poate constata cât de atent este adolescentul ca să descrie orice amănunt; el vrea să nu scape nimic, căci descrierea este aici chiar o formă de posesie. Ochiul este Îndrăzneț și insinuant: În fiecare dimineață, mergeam s-o văd cum se scaldă; o contemplam de departe când se afla În apă, pizmuiam valul moale și calm ce o mângâia pe coapse ș-acoperea cu spumă acest piept atât de viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu poetul și criticul literar au fost surprinși de apariția cărții. Să fie vorba oare despre un nou Marin Mincu? Nu, desigur. Ni se relevă mai degrabă o nouă fațetă a talentului său puternic, capabil de sinteze dintre cele mai Îndrăznețe; ca unul care, de fiecare dată, joacă totul pe o singură carte, la risc. Vatra, nr. 5, mai 1985 Nicolae Manolescu: Romanele criticilor Molima romanului bântuie printre criticii literari. Intermezzo al lui Marin Mincu este al treilea roman scris de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a murit după primul și bătrânul i-a cerut să rămâie acasă, să dea dracului știința ceea zadarnică. De-abia s-a învoit să-l mai lase încă un an. S-a întors din străinătate cu capul plin de planuri îndrăznețe și cu soluții sigure pentru toate greutățile. Bătrânul l-a ascultat de câteva ori fără să se supere, cum se aștepta Grigore. Își zicea că generozitățile acestea sunt ale tinereții și că băiatul se va cuminți când se va izbi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]