10,960 matches
-
și tălpile erau mult deasupra podelei. Pe atunci trebuie să fi avut cel puțin cincizeci și cinci de ani, cu șapte ani mai în vârstă decât atunci când îl văzusem ultima oară. Avea chelie, se îngrășase. Colonelul Frank Wirtanen avea o înfățișare insolentă, de prunc trandafiriu, pe care se pare că victoria și o uniformă americană de luptă o dădeau multor bărbați mai în vârstă. Mi-a zâmbit, mi-a strâns călduros mâna și mi-a spus: — Ei bine... ce părere ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Și mai vorbim noi atunci și despre despăgubiri, mai ales alea morale. Că astea sunt cele mai greu de cântărit după atâta vreme. Un sfert de veac de suferință și speranță în triumful dreptății... În aceeași zi popa Băncilă avusese înfățișare și la celălalt proces, cu Emilian Țongu. Acolo termină repede. Avocatul apărării adusese o dovadă că pârâtul era bolnav, o formă severă de anemie pernicioasă care îl țintuia la pat. Popa dădu să spună că-l întâlnise pe Emilian chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
simțurilor? Dacă miracolul era chiar în ea, în tot trupul ei, nu venea de niciunde și nu era închipuire, nu era părere și nu era nicidecum răsfăț. Zvâcni din pat și deschise ușile șifonierului. Oglinda dublă îi arătă noua ei înfățișare. Un mesteacăn alb, înalt, vibrând ușor în adierea brizei venind dinspre balcon. Se studie îndelumg, răsucindu-se pe toate părțile, mișcându-se când mai aproape de oglindă, când spre televizorul din capătul celălalt al dormitorului. Nu-i displăcea noua înfățișare. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ei înfățișare. Un mesteacăn alb, înalt, vibrând ușor în adierea brizei venind dinspre balcon. Se studie îndelumg, răsucindu-se pe toate părțile, mișcându-se când mai aproape de oglindă, când spre televizorul din capătul celălalt al dormitorului. Nu-i displăcea noua înfățișare. O tulbura doar gândul că nu mai știa cu ce să se îmbrace. La unsprezece avea întâlnire la terasa de la Operă cu Adina, sora lui Stelian, văduvă și ea, în relație acum cu un directoraș de pe la o firmă de comerț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aceeași melodie a lui Aznavour. Se hotărâse. Avea să-și pună blugii aceia reiați, cumpărați în Egipt în urmă cu doi ani, în ultima lor ieșire. O bluză albă și cu pălărioara crem se potriveau de minune cu noua ei înfățișare. Se îmbrăcă. Pendula de pe hol bătu de zece ori. Mai avea deci jumătate de oră până să iasă. Opera era la o aruncătură de băț. Nu făcea, pe jos, mai mult de un sfert de oră până acolo. Se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
urlet al neputinței de a te mai opri din prăbușire, urletul groazei de a te vedea cum te cufunzi fără scăpare în bulboane de fum și pucioase, deznădejdea de a privi cum îngerul trimis spre tine își schimbă dintr-o dată înfățișarea, cu chipul schimonosit în rânjet devorator. - Am venit eu la tine, mai devreme, strigă Adina din hol, chinuindu-se să scoată cheia din ială. Milică l-a chemat urgent la Prefectură și mai întârzie. Telefonăm maestrului Pârțângău de la tine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a zis că-s osoasă”, „dă-mi înapoi fondul de 4”) și cu regimurile ce transformau mâncarea dintr-o plăcere în rezerve energetice, în „alimente” și în combustibil. Asta nu însemna totuși că nu acorda cea mai mare atenție propriei înfățișări. Pur și simplu rivaliza cu fiica, în fața căreia se simțea superioară din punct de vedere intelectual. O fotografie făcută de o prietenă de familie le înfățișează îmbrăcate cu bluze negre ce le dezgolesc umerii, ținându-se după șold. Mama e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Vrei niște ceai? o întrebai pe Melanie Marsh. —Da, te rog. Rămase locului, în mijlocul camerei, înconjurată de mobile, cu picioarele depărtate, mâinile în buzunare, legănându-se ușor, când în față, când în spate, cu privirea fixă, aproape goală. Avea o înfățișare comună - părul de un șaten tern, prins la spate, siluetă potrivită - la fel ca și hainele. Purta blugi, ghete butucănoase și mai multe pulovere, unul peste altul. Dacă ar fi fost s-o descriu, nu i-aș fi enumerat trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
este agent Hamlin. Da, am făcut deja cunoștință. Bun, care e treaba? Chiar n-am timp de pierdut. Am identificat corpul care a fost găsit acolo jos, spuse agenta Hamlin, arătând cu capul spre trapă. Nu prea părea impresionată de înfățișarea mea de eroină de filme de acțiune care tocmai a salvat lumea. Numai bărbații își făceau cruce și începeau să murmure un Tatăl nostru când mă vedeau. — Cum? întrebai eu. După câteva bijuterii pe care le purta și după amprenta dentară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
trebuie pe nas. Era atât de palidă încât machiajul ei impecabil și la locul lui ar fi putut părea țipător dacă nu ar fi fost atât de discret. Totuși, se putea observa pentru prima dată acest artificiu atent realizat al înfățișării ei. Arăta pe măsura vârstei pe care o avea. Un moment, mă trecură fiorii celui care se știe muritor. —Margery? zisei eu cu grijă. Te simți bine? —A, Sam. Tocmai au trecut polițiștii pe aici. E atât de îngrozitor... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care îl imitase, așezându-se pe vine în fața lui. Se gândi câteva clipe și, în sfârșit, se hotărî: — Eu sora vând... arătă spre maceta ascuțită ce atârna la cingătoare. Trei ca asta, termină el de vorbit. Încercă să-și imagineze înfățișarea acelei surori, dar preferă să alunge gândul. Clătină din cap în semn de refuz și arătă spre sarbacană. — Nu vreau femeie. Vreau sarbacana... și atinse maceta. Două ca asta... Sălbaticul îl privi în adâncul ochilor. În cele din urmă, făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de-ajuns ca să lumineze ochii caimanului: două focuri de cărbune, distingându-se ca niște periscoape pe luciul apei. Privirea îi era lacomă și crudă și din nările deschise de pe bot se ivea un abur ușor care îi dădea o ciudată înfățișare de dragon. Încercă să măsoare distanța dintre cei doi ochi. Dacă trecea de o palmă, era un animal mare, o pradă în stare să ofere o piele de peste o sută de pesos. Dacă depășea treizeci de centimetri, animalul era imens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a trupului. Lipsa părului îl făcea să pară cel al unei copile, dar înălțimea și aspectul erau de-acum ale unei femei. Ea observă privirea lui stăruitoare și, la rândul ei, își lăsă ochii în jos căutând ceva ciudat în înfățișarea ei, dar nu păru să găsească nimic. Nu văzuse niciodată o femeie care să nu fie goală și această goliciune era firească pentru ea. Mai ciudat era el, care-și acoperea sexul cu o cârpă nefolositoare, la fel cum îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
la sută, pentru că lumea încetase să mai fie compusă din patru elemente și s-ar fi zis că nu exista pământ mocirlos, nici aer înecat de ploaie, nici foc, care refuza să ardă în lemnul udat ciuciulete. Selva își pierduse înfățișarea și culorile și nu era nici un alt zgomot, decât un picurat furios, și nici un alt miros, decât cel de pământ ud. Maimuțele dârdâiau pe ramuri, papagalii păstrau tăcerea, întristați, și dintre viețuitoarele junglei, doar rațele și stârcii dădeau un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Acolo a cunoscut-o pe Lola, neagră și portoricană, primul lui contact cu oameni de altă culoare și aproape de altă rasă, focoasă în aparență, îndepărtată și rece în realitate. Vocea ei era gravă, profundă și cântată, la fel de ațâțătoare ca și înfățișarea ei, dar tot atât de lipsită de sentimente. A iubit-o luni de zile, luptându-se să trezească în ea măcar un orgasm și ajungând la disperare noapte de noapte din pricina zădărniciei strădaniilor lui. În adâncul ființei lui a început să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
diforme și cu sarbacana cea mai lungă, cel cu vârful penisului prins în talie, arătând lumii boașele lui mari atârnânde...“ Își privi pantalonii uzați, cămașa decolorată și bocancii enormi, gata să se desfacă în bucăți, și admise că, în fond, înfățișarea lui nu era mai bună decât cea a lui Kano. Avionul făcu un salt brusc și se prăbuși abrupt într-un gol de aer de trei sute de metri, ca să înceapă o supărătoare hâțâială, dovadă că tocmai pătrunsese în zona de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o aminti pe fată. O revăzu cu cearșaful ei îmbibat, cu părul ud, gura deschisă pe jumătate și cu ochii strălucitori. O văzu și în ziua sosirii ei, stând ca o maimuță, cu picioarele desfăcute, capul plecat și cu o înfățișare mai mult de animal de grădină zoologică decât de ființă omenească. Se schimbase mult în puțin timp! Se schimbase, sau era doar un cearșaf vechi ceea ce o făcea să pară schimbată? Nu învățase nici un cuvânt în cinci luni. „Banana“, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
altuia cu apa până la genunchi, pe malul râului San Pedro. Unii protestau zgomotos când le intra clăbucul în ochi, iar alții scuipau scârbiți după ce mușcau din bucata albă de săpun. Apoi începură să râdă unii de alții de ciudata lor înfățișare și sfârșiră prin a se bălăci și a se stropi ca o bandă de copilași neastâmpărați. Râsetele și gălăgia lor i-a împiedicat să audă zgomotul ce se apropia și, când avioneta trecu pe deasupra capetelor lor, huruind la mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
meu păzitor. Poate că nu am reușit să schimb ceea ce s -a întâmplat atunci, dar acum știu că ea încă e lângă mine. Până la urmă, am învățat ceva. Am pierdut o persoană importantă, dar am recâștigat -o sub o altă înfățișare. Așa ajung toate persoanele dragi nouă care trec în Împărăția lui Dumnezeu, ajung îngerii noștri păzitori, susținându-ne de această dată, de acolo, de sus.
Un înger păzitor. In: ANTOLOGIE:poezie by Dora Maris () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_682]
-
că mai trăiești! Cei doi se îmbrățișară, iar Acadea îi explică lui Zăhărel că vrăjitorul a văzut în locul lui zahăr, nu o persoană adevărată. Îi mai spuse că la miezul nopții fiecare fată din castel se trezește și revine la înfățișarea normală. Azi toți sărbătoresc zece ani de când ea a ajuns aici. Însă viața din castel nu este așa de dulce precum părea. Cei doi frați au pornit spre sala de bal, unde avea loc petrecerea. Zăhărel și Acadea au reușit
Povestea lui Ciocolată-Împărat. In: ANTOLOGIE:poezie by Anca Gălăţanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_679]
-
abia stăpânit. Părea, cu hainele negre care-l ascuțeau și mai tare, un om bătrân. Umbra lui, și mai lungă, și mai subțire, se împânzea nefiresc la mișcările smucite și, câteodată, refuza să-l mai o glindească. Ion, a cărui înfățișare semăna cu a unui detectiv din romanele polițiste - pardesiul lung desfăcut (și purtat chiar și-n interior), pantofii de lac, eșarfa pe jumătate căzândă, costumul de tweed negru -, era stăpânul suprem al acestei moșii lăsate, Dumnezeu să-l ierte, de
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
uciseseră vreun alt câine mai slab. Hugo a bănuit că era un bull terrier de Staffordshire. Mult mai important însă era ce căuta câinele acolo. Nimeni nu-i spusese că în casă era un câine. Ba încă un câine cu înfățișare feroce, pus pe mâncat oameni, ca ăsta! Hugo i-a zâmbit animalului cu inima strânsă. — Ce câine cuminte, a zis el încercând să îmbuneze bestia. Câinele l-a privit cu ochii lui mici și răi și a mârâit din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
făceau efectul asupra celorlalți bărbați din bar. Până și Henric al VIII-lea se trezise și se holba admirativ. În schimb, femeile îmbrăcate în haine caramel o examinau pe Alice cu ochi geloși, abia întredeschiși. —Bună! Îți place noua mea înfățișare? Alice s-a aplecat și l-a sărutat pe Hugo pe obraz. Din decolteu s-a năpustit asupra lui Hugo un val delicios de parfumuri specifice centrelor de înfrumusețare. —E fantastică, i-a răspuns el cu sinceritate. Deci, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de a analiza cauzele neliniștii care te frământă. Visul ăsta e prea complicat și încâlcit, omule, pentru a-l dezlega!” a mai adăugat vocea interioară. Într-adevăr,imaginile acelea aveau un profund caracter bizar întruchipând personaje și întruchipând personaje și înfățișări ciudate , greu de deslușit în înțelesul ascuns din spatele lor. Ni se arată o lume lipsită de logică. Visul ăsta a fost marcat de o intensitate emoțională atât de puternică încât a devenit un înspăimântător coșmar... imposibilă o astfel de emoție
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
nimic. Oare, murise omul din el?!... -... Viața trece, anii se crestează pe scoarța copacului care îmbătrânește, ca pe răboj!... murmură el clătinând din cap. Răbojul timpului, nu iartă!... mai adăugă el, cu glas tare, în fața oglinzii, surprins de contemplarea propriei înfățișări Cocoșul vecinului a cântat demult de miezul nopții. O neliniște nestăpânită plutea în aer... O pasăre de noapte, foșni plutind ca o umbră pe deasupra. În depărtare, luna argintie apărea printre nori, ca un zbor luminos de hulub. Cu coatele rezemate
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]