4,863 matches
-
semiluna. A afirmat odată că ar avea deasupra genunchiului stâng, o cicatrice care este o hartă perfectă a metroului Londonez! Cardul dedicat din broscuțele de ciocolată relevă despre Dumbledore atât detalii istorice (de exemplu, ca în 1945 Dumbledore l-a înfrânt pe vrăjitorul întunecat Grindelwald, ca a colaborat în domeniul alchimiei cu Nicholas Flamel, sau că a descoperit nu mai puțin de douăsprezece utilizări pentru sângele de dragon), cât și amănunte minore despre personalitatea să (cum că îi place muzica de
Albus Dumbledore () [Corola-website/Science/306059_a_307388]
-
amuzament. Dar profețiile sale despre rege îi vor aduce faima internațională. Una dintre acestea părea adevărată, dar fără de îndoială ridicolă, sugerând că un bărbat chior va deveni curând rege. O alta, în mod caracteristic criptică, interpretabilă: Leul tânăr îl va înfrânge pe cel mai bătrân pe câmpul de luptă, într-o singură luptă. Îi va străpunge ochii în cușca aurită; două răni într-unul, apoi va pieri de o moarte năprasnică. La 1 iulie 1559, pe când regele participa la un turnir
Nostradamus () [Corola-website/Science/306068_a_307397]
-
o alternanță de statui în piatră și mozaicuri. Descendenții lui Abbas, unchiul evlavios al lui Mahomed, făceau de multă vreme opoziție omeyazilor, acuzându-i de impietate pentru că nu aparțineau sectei hașemite. Revolta contra Omeyazilor începe în anul 747. Aceștia sunt înfrânți definitiv în anul 750. Începând din anul 754, califul Al-Mansur organizează noul stat și înăbușă orice tentativă de rebeliune contra autorității sale. Sub Abbasizi, artele cunosc o renaștere importantă datorată deplasării centrului califatului din Siria în Irak. Orientalizarea este perceptibilă
Artă arabă () [Corola-website/Science/306105_a_307434]
-
Filaretului (numită apoi Câmpia Libertății), circa 30.000 de oameni asistă la depunerea jurământului guvernului provizoriu, Bucureștiul devenind sediul Guvernului Revoluționar. La 13 septembrie pompierii și alte trupe se opun forțelor turcești în lupta din Dealul Spirii dar Revoluția este înfrântă, trupele turcești ocupă orașul. În octombrie își fac intrarea în București și circa 7000 de militari ruși. Începe o perioadă de dublă ocupație, rusească și turcească care va dura până în aprilie 1851. În Capitală se înființează cimitire noi: Bellu, Sf.
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
negoțul, până la răscoala populară din 1821, ianuarie 17“. I se impută, totuși, lui Dimitrie Macedonski (fără dovezi concrete) predarea/ trădarea Vladimirescului în mâinile eteriștilor. Urmăriți de turci, Dimitrie Macedonski și Hagi Prodan, cu arnăuții, împreună cu eteriștii lui Alexandru Ipsilanti, sunt înfrânți la Drăgășani (7 iunie 1821). Retrași la Tismana, căzuți în mâinile pandurilor, salvați de Pavel Macedonski, trec în Transilvania (10 august 1821), și, prin Brașov, lipsiți de viza de azil a austriecilor, frații Macedonski ajung cu pașaport fals la Hotin
Dimitrie Macedonski () [Corola-website/Science/306145_a_307474]
-
antreneze pentru a deveni wrestler la Ultimate Pro Wrestling, unde a activat sub pseudonimul The Prototype. La WWE a participat pentru prima dată într-un meci împotriva lui Kurt Angle pe data de 27 iunie 2002. John Cena a fost înfrânt destul de greu de Angle, el face atunci o foarte bună impresie. În 2004, statutul de vedetă al lui John Cena se dezvoltă. El câștigă Campionatul Statelor Unite, detronându-l pe Big Show. Nu după mult timp, pierde titlul, dar la fel de repede
John Cena () [Corola-website/Science/306192_a_307521]
-
din nou, dar de data asta împotriva lui Edge. Cena a încasat două Spear-uri sângeroase de la Edge, fiind învins prin PinFall, iar Edge a devenit noul Campion WWE. Trei săptămâni mai târziu, după ce și-a pierdut titlul, Cena l-a înfrânt pe Edge la Royal Rumble pentru a recâștiga titlul înapoi. John Cena avea să facă la WrestleMania 22 meciul vieții oprindu-l pe „Asasinul cerebral” să câștige încă un titlu WWE. Triple H are 10 titluri mondiale câștigate în carieră
John Cena () [Corola-website/Science/306192_a_307521]
-
bizantine sub comanda lui Tatikios, au mers către Dorylaeum, unde înaintarea lui Bohemund a fost oprită de Kilij Arslan. În timpul bătăliei de la Dorylaeum de pe 1 iulie, Godfrey a spart liniile turcești, și, cu ajutorul trupelor conduse de legatul Adhemar, i-a înfrânt pe turci și le-a jefuit tabăra. Kilij Arslan s-a retras, iar cruciații au mărșăluit aproape fără a întâmpina rezistență prin Asia Mică către Antiohia, cu excepția unei bătălii în septembrie, în care din nou i-au înfrânt pe turci
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
i-a înfrânt pe turci și le-a jefuit tabăra. Kilij Arslan s-a retras, iar cruciații au mărșăluit aproape fără a întâmpina rezistență prin Asia Mică către Antiohia, cu excepția unei bătălii în septembrie, în care din nou i-au înfrânt pe turci. Marșul prin Anatolia a fost unul plin de greuțăți. Deplasarea s-a făcut în mijlocul verii, iar cruciații aveau hrană puțină și rezerve limitate de apă. Un mare număr de soldați și de cai au pierit de foame și
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
că a descoperit Lancea Sfântă și deși unii dintre cruciați și dintre clerici s-au arătat neîncrezători, marea masă a creștinilor a luat această descoperire ca pe un semn divin al viitoarei lor victorii. Pe 28 iunie 1098, cruciații au înfrânt armatele musulmane într-o bătălie în fața zidurilor cetății, Kerbogha dovedindu-se incapabil să conducă în mod unitar trupele eterogene conduse de comandanți care nu se supuneau autorității centrale. În momentul atacului cruciat împotriva liniilor musulmane, soldații fatimizi au dezertat de pe
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
mai mult? Niciunul dintre ei nu au fost lăsați în viață; nu au fost cruțați nici femeile nici copii."" Gesta Francorum afirmă că unii dintre locuitorii orașului au reușit să scape cu viață. Autorul anonim mai scria ""Când păgânii au înfrânți, oamenii noștri au pus mâna pe mulți dintre ei, atât bărbați cât și femei, ori ucigându-i ori ținându-i prizonieri, după cum au dorit."" Același autor mai aduce următoarea mărturie: "["Conducătorii noștri"]" au ordonat de asemenea ca toți sarazinii morți
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
refuză să poarte o "coroană de aur" în orașul în care Isus Cristos a purtat o "coroană de spini". În ultima acțiune a cruciadei, Godfrey de Bouillon a condus armatele creștine în luptă împotriva trupelor fatimide pe care le-a înfrânt în bătălia de la Ascalon. Godfrey a murit în iulie 1100, urmându-i pe tron fratele său, Balduin de Edessa, care a luat titlul de "Rege al Ierusalimului". După cucerirea Ierusalimului, cei mai mulți cruciați și-au considerat jurămintele îndeplinite și au plecat
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
împăratului devine evidentă, iar din 1916 se abține de a mai lua hotărâri, predând conducerea statului în mâna conducătorilor militari, generalii Hindenburg și Ludendorff care în ultimii ani ai războiului instaurează dictatura militară. După sfârșitul primului război mondial, Germania este înfrântă și 10 milioane de morți rămân pe câmpurile de luptă, se declară "Republica de la Weimar" cu abolirea monarhiei, împăratul este silit să abdice (9 noiembrie 1918). Moare în exil în Olanda în anul 1941.
Wilhelm al II-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/304774_a_306103]
-
a-și conserva poziția economică dominantă. Apoi, între 1740-1750, Compania Indiilor Orientale a luptat cu Compania Franceză a Indiilor pentru supremație în India. O serie de lupte au culminat cu bătălia de la Plassey din iunie 1757, în urma căreia britanicii au înfrânt pe rivalii francezi și indieni. Astfel, Compania Indiilor Orientale a obținut poziția dominantă în regiunea Bengal. Deși expedițiile engleze ajunseseră în Australia încă de la sfârșitul sec. XVII, nu a existat un interes pentru colonizarea acestui continent, considerat neinteresant. Explorările ulterioare
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
India pentru a-și extinde dominația în sud-estul Asiei. Dinastia Konbaung și-a extins granițele în Birmania (azi Myanmar), până au început să atace India britanică. Incursiunile birmaneze în India au determinat primul război anglo-birmanez (1824-1826), în urma căruia birmanezii sunt înfrânți, fiind obligați să cedeze câteva regiuni de coastă. În timpul celui de-al doilea și al treilea război anglo-birmanez (1852 și 1885), britanicii au cucerit întreaga Birmanie. În 1886, Birmania a devenit oficial provincie a Indiei. Un imperiu bazat mai mult
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
Cecil Rhodes au condus la anexarea Bechuanaland (azi Botswana), în 1885, și înființarea coloniei Rhodesia (azi Zimbabwe), în 1890. Oponenții cei mai înverșunați ai expansiunii britanice au fost burii din statele Transvaal și Orania din Africa de Sud, până ce britanicii i-au înfrânt în războiul bur (1899-1902). În Africa de Est, exploratorii britanici erau activi de la sfârșitul anilor 1850, fiind în căutarea izvoarelor Nilului și, în 1864, Sir Samuel Baker a descoperit Lacul Albert; iar achiziția Ugandei, în 1894, a asigurat dominația politică
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
orașe ca Amfipolis (357 î.Hr.) și Pidna (356 î.Hr.) și distruge coloniile Potideea și Metona. În 356 î.Hr. el ocupă minele de aur de pe muntele Pangeu, apropriindu-și astfel un bogat tezaur de război. În 353 î.Hr., la Termopile, Filip este înfrânt de către armatele Atenei și Spartei, însă cetățile grecești nu se pot opune multă vreme dorinței de expansiune a macedonenilor deoarece ele suferisera deja numeroase pierderi în urma crizei morale instituite de războaiele și seismele de la începutul sec V dar și datorită
Hegemonia Macedoniei () [Corola-website/Science/304846_a_306175]
-
a fost ruptă în fragmente care nu se puteau coordona, unele retrăgându-se, altele declanșând atacuri asupra celor mai apropiate coloane ale germanilor. Forțele poloneze au pierdut Pomerania, Polonia Mare și Silezia în prima săptămână de război, după ce au fost înfrânte în ceea ce s-a numit mai apoi bătălia frontierei. Planul polonez al apărării la graniță s-a dovedit un eșec de proporții. Înaintarea germană ca un tot nu a fost încetinită de succesele sporadice ale polonezilor, naziștii reușind să avanseze
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
de Varșovia, a durat de pe 9 septembrie până pe 18 septembrie. Armatele poloneze "Poznań" și "Pomorze", retrăgându-se din zonele de graniță ale Coridorului Polonez, au atacat din flanc Armata a 8-a germană, dar, după un succes inițial, au fost înfrânte. După acest eșec, polonezii au pierdut definitiv inițiativa strategică și nu au mai contraatacat la scară mare. Guvernul polonez al primului ministru Ignacy Mościcki și comandamentul mareșalului Edward Rydz-Śmigły părăsireră capitala în primele zile ale campaniei și s-au îndreptat
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
să revină Armatei 2, al cărui comandant era. Ea trebuia să dea lovitura principală la joncțiunea celor două grupuri de armată inamice dispuse din Bucovina până la Oituz și, respectiv, în Munții Vrancei și în Câmpia Siretului, pentru a le putea înfrânge apoi pe părți. După discuții furtunoase între Averescu și Prezan, participanții la conferință au adoptat planul mai realist propus de Prezan, față de planul mai îndrăzneț dar mult mai riscant prezentat de Averescu. Planul prevedea: Bătălia de la Mărăști a fost prima
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
Catalonia într-o campanie-fulger în primele două săptămâni ale lui 1939. Tarragona a căzut la 14 ianuarie, urmată de Barcelona la 26 ianuarie și Girona la 5 februarie. La cinci zile după căderea Gironei, restul rezistenței din Catalonia a fost înfrântă. La 27 februarie, guvernele Regatului Unit și al Franței au recunoscut regimul Franco. Forțele republicane mai păstrau doar Madridul și alte câteva bastioane. Apoi, la 28 martie, cu ajutorul forțelor profranchiste din interiorul orașului (nu atât de eficiente cât erau descrise
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
britanicii au decis să-i sprijine pe Albi și pe polonezi. Totuși, sprijinul pentru Polonia renăscută a fost limită la cele câteva sute de soldați ai misiunii militare franceze. Mai mult, când în 1920 părea că Polonia urma să fie înfrântă, (ceea ce nu s-a întâmplat până la urmă), diplomații occidentali au insistat pe lângă liderii de la Varșovia să capituleze și să accepte importante concesii teritoriale (linia Curzon). În iulie 1920, guvernul englez a anunțat că va livra Poloniei mari cantități de materiale
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
polonez. Pe 4 mai 1939, s-a ținut o întâlnire la Paris, la care s-a ajuns la concluzia că "soarta Poloniei depinde de rezultatul final al războiului, care la rândul lui depindea mai degrabă de capacitatea noastră de a înfrânge Germania, decât sprijinirea Poloniei la început." Guvernul polonez nu a fost încunuoștințat de această decizie și discuțiile anglo-poloneze au continuat la Londra. Un tratat complet de alianță militară a fost gata pentru semnare pe 22 august, dar guvernul britanic a
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
lui Lenin, a renunțat la teritoriile poloneze ocupate ca urmare a ultima împățire a Poloniei, ceea ce a permis noului constituit stat polonez să ceară restaurarea granițelor din 1772. Până în cele din urmă, tratatul a fost anulat, după ce Germania a fost înfrântă în 1918, lăsând ca situația granițelor din răsăritul Europei să fie cea mai mare problemă interbelică. Rusia, care suferise deja mari pierderi umane și economice, a fost răvășită de un cumplit război civil, în cursul căruia se apreciază că au
Urmările Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/305524_a_306853]
-
vărsarea râului Stirmon, se numea după așezarea tracă inițială "Eion" sau "Eunea Hodoi". "Aioneios" se numise probabil și râul. Atena încercase deja în anul 464/465 î.Hr. să cucerească ținuturile de pe coasta sudică a Traciei, însă oștirile ateniene au fost înfrânte atunci de tribul tracic al edonilor, în bătălia din Dabrescos. s-a predat în anul 424 î.Hr., în cursul războiul peloponeziac, fără a opune rezistență spartanului Brasidas, deoarece strategul și istoricul Tucidide ajunsese prea târziu cu o flotă pentru a
Amfipolis () [Corola-website/Science/305573_a_306902]