4,343 matches
-
căutând să scot Îngerul la iveală. Atins cu vârful degetelor la coada stufoasă, animalul sări ca ars, mârâind scurt, apoi, cu un lătrat strașnic, se repezi spre mine cu sălbăticie. I-am simțit respirația fierbinte și colții perforându mi palma Înghețată. La vederea sângelui șiroind, am țipat derutat, zăpăcit de-a binelea. Apoi a venit și durerea. O senzație tăioasă, care-mi ghilotină inima, Împânzind-o cu-o spaimă adâncă. Și-am Început să zbier, alergând Îngrozit spre casă și Împrăștiind
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
asta, aș pierde acele treisprezece minute petrecute pe autobuz cu Emily verficându-i ortografia, pălăvrăgind, ținându-ne de mână. Agenții dubli mint ca să-și câștige existența. 15.12: Întreaga familie, Donald, Barbara, restul adulților și nepoții corespunzători, se plimbă pe pajiștea Înghețată care trosnește sub picioare, croindu-și drum printre vaci Holstein. Gerul năprasnic a transformat balegile de vacă În mileuri mici, rotunde. Copiii sar pe ele făcând să iasă lichidul verde, scârbos, dinăuntru. Cerul e ca o cârpă de vase: nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
abominabilul Abelhammer de la New York. Îmi privesc cuvintele ieșind sub formă de cerculețe de aburi În timp ce Îi servesc discursul liniștitor regulamentar unui client care se află la aproape șapte mii de kilometri distanță. Cu degetul Înmănușat, mâzgălesc un cuvânt pe geamul Înghețat: RICH. Speri să câștigi la loterie, nu-i așa, drăguțo? Îmi zice Însoțitorul de tren cu un accent de Liverpool, arătând spre geam mai târziu, când vine să strângă sticlele goale. —Ce? A, Rich1 nu Înseamnă bani, spun eu, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
care și-a Înfipt Ben dinții azi-dimineață. Parcă s-a Întâmplat acum trei vieți. —Ai ceva pe gât, Kate? —A, aia. M-a mușcat ăla mic. Câțiva bărbați așezați la masă chicotesc În paharele cu Perrier. Celia afișează un rânjet Înghețat ca acela al mamei vitrege când Îi dă Albei ca Zăpada mărul. Mă scuz și țâșnesc spre toaletă, urmată de Candy. Lumina e Îngrozitoare În baie, dar oglinda Îmi dezvăluie ceva care arată ca o mușcătură făcută de un vampir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
zi la televizor. Stau În ușă, urmărind nefericirea indignată a soțului meu de undeva de foarte departe. Mă gândesc cât de bine cunosc situația asta și știu exact care sunt soluțiile: fie plec la aeroport de dimineață Într-o atmosferă Înghețată și sper să se mai Încălzească până mă Întorc, fie mă dezbrac pe loc și ne amintesc amândurora că dragostea e ceva care se poate face. Sunt atât de epuizată, că-mi simt trupul ca o carcasă; nu, mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de glume, Adevărul vrăjitor: E ființa-mi tremurândă Care trece-n infinit, Ca un fulger fără țintă, Ca un cap fără zenit. Și din chinuri ce mă-nneacă, Eu sorb mirul cel curat Cum o lebădă se pleacă, Bând din lacul înghețat. Și cu moartea cea adâncă Am schimbat al vieței gând, Am fost vultur pe o stâncă Sunt o cruce pe-un mormânt. Care-i scopul vieții mele Întreb sufletu-mpietrit? Ochiu-i stins, buzele mele De dureri a-nvinețit. {EminescuOpIV 33} Crucea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
secoli un eres. Sunt ca lira spartă-n stâncă, Sunt ca glasul din pustii, Sunt ca marea cea adâncă, Sunt ca moartea între vii. Dintre chinuri ce mă-nneacă Eu sorbeam mirul curat, Cum o lebădă se pleacă Bând din lacul înghețat. Dar cu moartea cea adâncă Azi eu schimb al vieți-mi gând, Am fost vultur pe o stâncă, Fire-aș cruce pe-un mormînt! Care-i scopul vieții mele, De ce gîndu-mi e proroc, De ce știu ce-i scris în stele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fuge, sboară, Buza-i tremură spunând, Ochi-i joacă schinteind, Sub nebuna ei cântare Lumea doarme în descânt. Este daina cea nebună, Care cântă noaptea-n crâng, Pe când stelele se sting, Pe când frunzele-abia sună, Pe când apele-abia plâng. Vezi cum luna înghețată, Dintr-al nourilor hău, Trece ca și visul greu - Sună-n noaptea descântată Cântul trist din ceasul tău. Și bătrâna moarte toarce Gândul ei în nefinit: Zilele din vine-ți stoarce Și când capu-ți se întoarce Bagi de seamă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nobilul scop de a distrage atenția diamantului său de la viața searbădă pe care o ducea, minunate „povești” despre ierni grele În care Napoleon a fost Învins de Cutuzov, despre ierni grele În care alte armate cu conducători vestiți treceau Alpii Înghețați, despre iernile grele trăite personal ori prezenta simple sau simplificate proze scurte, unde iernile extrem de grele Își făceau de cap. Tot Victor era cel care cunoștea cel mai bine bucuriile și neîmplinirile generale dar și particulare ale băiatului său, căruia
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Nu contează, interveni Elizabeth Shand. Ai pus capăt unei scene urîte. (Îmi culese de pe cămașă o crustă de sînge Închegat, strîmbîndu-se dezgustată la gîndul că fluidul acela dezordonat, pe care nu te puteai baza, curgea pînă și prin venele ei Înghețate.) Bobby a făcut foarte multe pentru ea, dar genul ăsta de bunăvoință nu e niciodată apreciat. Ai dus-o Înapoi la bungaloul lui Sanger? — O căuta. Acum doarme la el. — Bun. Să sperăm că rămîne așa, adormită, și ne lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
celei mai lungi, care sfârșea ziua. Nu știa că tristețea poate să îți fiarbă în rărunchi precum vinul. O simțea înnodându-se în bulboane fierbinți, care tresăreau și-l loveau în piept ca bășicile unui terci în clocot. O crezuse înghețată și limpede, dar era răscolită și îi clătina gândurile în cap. Se simțea înecat în această neliniște pe care aproape că o auzea zvârcolindu-se și atunci se gândi că poate e moartea. Se sili să se-nalțe în capul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
la tine“. N-avusese timp să se lămurească. Intendenta intrase în bucătărie, cu o poală de vreascuri de pus în foc. Ieși iar în curte și simți cum transpiră și cum începe să se grăbească să înfigă lopata în mormanele înghețate. Nici nu reușise să vadă bine cam cum era fata, dar ce reținuse erau sânii îndrăzneți care i se rotunjeau pe sub bluză. În aceeași după-amiază îi ajunse în urechi vestea că vor pregăti toată noaptea mâncăruri pentru o pomenire a
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
odată gravidă, Ghazal se rupsese exact ca o insulă de corpul mai mare al teritoriului ei și plutea separat. Voluptățile lor, preschimbate în tăceri sau în zvârcoliri tot mai rare, îi făcuseră doi străini. Omar se simțea ca un stârv înghețat. La numai trei ani de la nuntă, parcă nu mai avea sânge în el, parcă se golise de viață. — Nu îți merge prea bine, ghicise tată-său. Ba îi mergea, era liber, trăia libertățile mincinoase ale omului încă neîndrăgostit și, mai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și că orfanii de la școala martirilor o strigau și o jeliseră până seara. Pentru a doua oară, în câmp, lângă labirintul de iederă apărură topometriștii. Prima dată veniseră pe zăpadă și picioroangele aparatelor lor lunecau pe crusta îngroșată a iazului înghețat ca lăboanțele unei lișițe caraghioase, ce nu știe decât mersul pe apă. Dar acum era vară, grâul îți ajungea pân’ la brâu, astfel că atunci când Omar părăsi garajul, să le iasă în întâmpinare, nu văzură decât un cap de bărbat
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în piept. — Poți să spui încă o dată? Dar băiatul păstra tăcerea. — Mama ta avea un iubit? găsi, în sfârșit, tăria să- ntrebe. Nu știu, domnule, îi răspunse cu o voce care îl izbi în ureche ca un jet de apă înghețată. Învinuirile merg spre un ziarist, un persan revenit acasă, însă eu nu o bănuiesc de nimic... Lucrau împreună, înțelegi? Ea aici e ca o a doua Shirin, trece dincolo de astfel de fapte. — Armin, ascultă-mă, fiule, poate să se întâmple
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
stat nemișcat până ce Ana s-a întors și a deschis ușa să plece. Atunci m-a cuprins din nou panica și am mers prin nisip după ea. Când am ajuns la peretele de la ușă, am constatat că era rece, aproape înghețat. În plus, răspândea un miros dulceag, grețos, pe care-l cunoșteam de undeva. Fără să mă mai pot stăpâni, am chemat-o: "Ana". Ea s-a oprit și s-a uitat cu reproș la mine, dîndu-mi de înțeles că imprudența
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
suntem apți de fericire fără să fi cunoscut suferința, asta vrei să spui? ― Din ce-am visat azi-noapte, concluzia, mai ales, m-a pus pe gânduri... Zăceam în zăpadă, undeva, într-o pădure, cu piciorul stâng rupt de un pin înghețat, doborât de vânt. Strigam după ajutor și deodată, am auzit lupii urlând. Urlau de se înfiora pădurea. Tăceau numai când strigam eu. Atunci ascultau; ca să se orienteze după strigătul meu. Și pe măsură ce strigam, veneau tot mai aproape, călăuziți de mine
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Cerul avea un tiv de oțel spre miazănoapte și își spuse că iar o să ningă. În câmp se auzeau roțile căruțelor alergând pe drumul desfundat al Griviței, un fluierat prelung de osii neunse, amestecat cu zgomotul copitelor care loveau glodul înghețat. Mirosea a paie putrede, și frigul o învălui, pătrunzîndu-i prin fustele largi. Orașul își aprindea în depărtare luminile verzui. Zări gardul lui Stere. Câinii de la bordeiul lor lătrară, apoi îi ieșiră înainte, gudurîndu-se. Grigore arunca zăpada făcând cărare spre rampă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
galbenă, cu baionetă la șold. El n-o recunoscu de la început. Când se apropie, o strigă cu jumătate gură: - Lino! - Nicolae! Se priviră. Femeia n-a mai rostit nimic. Se uita doar înainte, liniștită. Soldatul a plecat repede peste glodul înghețat. Crivățul îî bătea poalele mantalei. A pornit și ea spre casă, mai pe urmă, fără să simtă ceva, cu picioarele înghețate. Căută pe drum să-și aducă aminte de chipul lui, dar nu-l ținu minte. Casa lor, a ei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Se priviră. Femeia n-a mai rostit nimic. Se uita doar înainte, liniștită. Soldatul a plecat repede peste glodul înghețat. Crivățul îî bătea poalele mantalei. A pornit și ea spre casă, mai pe urmă, fără să simtă ceva, cu picioarele înghețate. Căută pe drum să-și aducă aminte de chipul lui, dar nu-l ținu minte. Casa lor, a ei și a lui Stere, i se păru mai caldă în seara aceea. 98 Noaptea ninse mult, potolit. Femeia adormi târziu, după ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pietrele. Copilul trăgea prin somn mai bine țolul pe el. Se trezea din când în când și asculta afară. Spre drumul Griviței, treceau căruțe. Se auzeau șinele de oțel ale roților scrâșnind în zăpadă. În fund, la baltă, pocneau copcile înghețate. Prin mahalaua Cuțaridei, Moș Crăciun nu trecuse niciodată. Nu trecu nici de data asta. Beghe se trezise devreme. Afară se îngîna ziua cu noaptea. Tat-său încă sforăia. Ene, făcut covrig lângă perete, nu se mișca. Copilul, cu inima la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu toții. Pe Horea îl lăsaseră acasă cu Titi Aripă. Începuse să viscolească. Se stârnise un crivăț care lovea în pereții casei cu putere și lemnele se topeau repede în para focului.La miezul nopții, tot orașul stătea mort sub giulgiul înghețat. Pungașii au luat-o 153 de-a dreptul pe linia pustie a tramvaiului. Vântul stinsese toate felinarele și nu se vedea nici la doi pași. Ăl bătrân se învelise pe dedesubt cu un sac, și Sandu căra într-un buzunar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
buzunar un lanț cu chei ruginite și o pilă ascuțită. Pe drum, nu tu sergenți, nu tu nimeni. Au ajuns în vreo două ceasuri și-au urcat scările bisericii. O pulbere rece le lovea obrajii. Aveau genele albe și mâinile înghețate. Ucenicul a aprins un chibrit, au dibuit clanțele și au încercat cheile. Mînă-mică n-a găsit nici una care să se potrivească. A scos pila și a făcut să sară zăvoarele. Înăuntru era adăpost. Gheorghe și-a făcut o cruce mare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pungașii plecau ușurați, cu bani la buzunar. Uite așa trecuse săptămâna. Încă întreba Paraschiv: - Unde-o fi Oacă? Unde-o fi Nicu-Piele? Unde-o fi Florea? Dar el, Sandu-Mînă-mică? Und' să fie? Se dăduseră jos la Alexandria dintr-un tren înghețat și trăseseră la o gazdă veche. Pe aici făceau pe târgoveții. Nu-i știa nimeni. Au bătut la geam. Ăl din casă i-a primit la căldură. Se pusese o bîhliță de vreme, ploua. Le-a așternut pături și țoale
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Oacă tăcuse. Nicu-Piele s-a ridicat cu greutate și 1-a privit. Pe pieptul hoțului se vedea o pată întunecată de sânge. - Mă, ce-i cu tine, mă? a strigat. S-au ridicat și ăilalți. Ciupitul avea un obraz vânăt, înghețat. - -La mâncat fript oftica! a zis Sandu. Trebuie să-l ducem undeva de aici. Oacă nu se mai mișca. Pomana lui Mielu Dincolo de Podul Basarab, unde începea o ulicioară a lăutarilor, trecătorul putea zări o casă galbenă cu două caturi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]