4,199 matches
-
amintesc. Să scrii e singura soluție. Majoritatea oamenilor nu pot scrie pentru că le e rușine de ceea ce sunt. Și, pentru a ieși bine din text, trebuie să edulcoreze, să falsifice. Majoritatea indivizilor sunt niște panglicari cărora le e rușine să înjure lumea pentru ca nu cumva înjurăturile astea să se întoarcă împotriva lor. Mi-e teamă că pe zi ce trece devin tot mai abject. Ezit să scriu o carte pentru că sunt îngrozit de ceea ce aș putea spune acolo. Am început să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
toți de pe stradă, ca să mă faci de căcat, să nu mai ies de aicea! Știi cu cât mi-au scăzut vânzările la magazin de la cartea ta? Între timp, vine un copil la magazin și-l ascultă, destul de speriat, cum mă înjură. Nu e foarte sigur că înjurăturile nu se pot abate și asupra lui și de asta se grăbește să ia restul cât mai repede și să o șteargă spre casă. Cu o mână plătește și cu cealaltă ia pâinea. - Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
care tu te scremi să-l ascunzi. Ai impresia că toți au știință de acel ceva, că te șicanează cu el, că te au la mână. Încerci să-i întrebi cât e ceasul și ei se simt lezați și te înjură de mamă. Încercam odată să fotografiez babe pe stradă. Nu mă poci, spuneau! Asta e arta, poceală. Omul se teme ca o reacție a sa să fie imortalizată. Nu neagă că a făcut așa ceva, dar de ce să se știe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
care îl făcea plăcut și dorit în comunitate. Deși suferise mult, era o fire jovială, extrem de aplecat dialogului cu cei din jur și mai mereu consultat în problemele obștii sătești. Nu avea patima cuvintelor grele și obositoare, nu jignea, nu înjura și avea în sânge și în spirit ceea ce străbunii noștri îi picuraseră în toate cotloanele sufletului său prin har divin, fierbânțeala jocului, patima dansului. Era cel mai bun, iar la 65 de ani fusese invitat la un festival regional de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
lapede prilejul de dragul conferinței; iar Ortiz se aștepta la primire oficială din partea legației și toată pompa diplomatică. Dar n-a luat fratele Beldie pompa și le-a tras un duș brăilenilor ca s-o ție minte? Dar nu i-a Înjurat de mamă și a oprit con fe rințele europene, de au venit să se roage de iertăciune? Dă-le o lecție europeană brăilenilor, mai du-te la Brăila să vorbești despre Socrate.“ Întrebarea care se pune, În ceea ce-l privește
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la o săptămână de la plecare sunt Încă În Lugoj... Ce mai faci tu, jivină netrebnică? Te ții de bles temății, calce-ce gia. Mi-e tare dor de tine. Aștept să aflu câteva rânduri de-ale tale la Gheorghiu... Țipau țiganii, Înjura co dreanul, Îi batjocorea notarul și eu, Beldie, eram fericită... Plec acum la Buziaș.“ La 11 august 1922, Cora mai trimite o „bănățană“ din care s-a scos: „Baci Beldie, dragă... Eu nu te țuc, uite așa ge șiudă, că
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mulțimea de militari, milițieni și securiști care înconjuraseră coliba, s-a desprins Fanache. S-a apropiat de cele două cadavre să se convingă cu ochii lui că ăia doi sunt terminați. I-a lovit cu piciorul și i-a scuipat, înjurând printre dinți. S-a întors la Gârmoci care stătea undeva mai în spate și a exclamat: -Vedeți, toarășu Gârmoci, c-am rezolvat-o și p-asta, toarășu Cameniță tre să fie mândru de noi... Atunci, Truman, m-am trezit din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
după-amiezei, când deja serbarea pionierească era în toi (tovarășul asista la spectacol tolănit pe un fotoliu uriaș adus special în lojă, ca să încapă trupul lui mătăhălos), marele oaspete de la regiune nu urlase la ei doi decât o dată și nu-i înjurase decât de două ori - și atunci cam fără chef, parcă în glumă, cu simpatie... - ceea ce constituia un semn extrem de încurajator pentru Gârmoci și Fanache. La un moment dat însă s-a petrecut ceva care a zădărnicit toate eforturile. Copiii se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
aminte de tovarășul Cameniță, ce va spune tovarășul Cameniță la aflarea veștii, și când și-a imaginat ce va spune, Gârmoci a început să tremure și mai tare. -Tov Fanache, urgent tre să-i raportăm lu toarășul Cameniță! Fanache îi înjura în continuare pe americani: era convins mie-n sută că e mâna lor, dacă nu cumva or fi amestecați și francejii și japonejii. -Am înțeles, toarășe prim, îl anunțăm pe toarășul Cameniță: se supără, nu se supără pe noi, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Covurlui. O întâmplare cu mirări Totul a început cu un simplu „mulțumesc“. De uimire, Otilia Coteț, secretara deputatului Șapcă, a leșinat. În opt ani de slujbă, era pentru prima oară când matahala de Șapcă nu pleca de la birou tunând și înjurând, ci, dimpotrivă, zâmbitor, mulțumindu-i că muncea pentru el ca un robot și duminicile. Când s-a trezit din leșin, secretara s-a gândit la ce putea fi mai rău: că picase Guvernul sau că necioplitul de Șapcă făcuse și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
te superi pe mine, domnule Mariean, dar în a cincea zi m-am dus la psiholog. Ei îi zic popă. Am avut noroc, fiindcă era un om care m-a înțeles perfect. Am discutat despre fotbal și despre femei, am înjurat Guvernul, ne-am uitat la televizor la o bălăcăreală politică și mi-am regăsit echilibrul spiritual. Om de treabă, părintele. Avea un asfalt în curtea bisericii de ziceai că ești la oraș. Spre seară, când se încingea la 70 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
zi, ai afla că mă-ta te-a făcut cu un soldat rus?“. Islandezul, deși maică-sa a dus cu ea secretul în mormânt, s-a uitat lung la genetician și i-a tras o înjurătură de origine dacică. „De ce înjuri, dom’ senator - s-a mirat în doi peri colegul, care intuia, la oricine îi cerea o consultație neplătită în afara cabinetului, o frustrare îndelung tăinuită -, că doar ai nas de cuceritor roman, nu de ciolovec?“ Seara și dimineața, politicianul din mamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a spart grupul de la mesele de șah, pe la unsprezece noaptea, toate javrele din parc aveau nume. Și, bineînțeles, grupuri de simpatizanți. Ce-i ciudat e că nici până atunci nu fusese zi de la Dumnezeu ca un pensionar să nu se înjure cu altul din cauza câinilor. „Iar i s-a făcut de călăreală“, spunea ofticosul de Ioțu, cu vocea lui nesuferită, de cârcotaș care nu juca decât table pe bani, când Boc, un mops uitat de stăpâni în parc, începea să împingă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
moară la Canal, mulți au început să-i pronunțe numele sinistrului cu teamă și cu un soi de evlavie mai degrabă civilă decât militărească. Nu fiindcă ar fi devenit și mai sinistru. Colonelul Clăpocea era la fel de sinistru ca înainte. Își înjura trupa, își bătea nevasta, se îmbăta ca porcul, se bășea în front, scria delațiuni despre superiori la comandament, însă de la un timp avea sclipiri de geniu. Dacă într-o discuție se amintea de Balzac, Clăpocea ridica privirea lui de bou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
dat de el și m-am întrebat de ce-oi fi pus acele trei exclamațiuni, m-am simțit obligat să sun, să spun cum mă cheamă și să mă scuz că nu notasem și cui îi aparținea. M-am trezit înjurat de mamă, țigănește, din toți rărunchii, cu senzația că mă paște și o bătaie. Ceea ce însemna că uitasem esențialul: semnele de exclamație mă avertizau să nu formez niciodată acel număr! Lângă numărul de telefon al fostului coleg din Nürenberg adăugasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ca pișarea vacii, întrucât privește procesul gândirii, propriu omului. Ceea ce mă neliniștea e că lumea se uită la mine, când scriu în mulțime, ca la un ins cu grave probleme de comportament. Pot să fac orice altceva - să scuip, să înjur, să mă leg de femei, să târăsc o sacoșă cu sticle goale, să mă culc de-a dreptul pe trotuar - și nu se sinchisește nimeni. E mai normal să te iei la bătaie pe stradă, decât să scrii. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Însoțitorul de bord și i-a ordonat să ne dea de muncă și ceva de mîncare. Ne-am devorat cu mulțumire porțiile, dar, cînd am aflat că am de curățat faimoasa toaletă, mi-a stat mîncarea În gît. În timp ce coboram, Înjurînd În gînd și urmărit de privirea amuzată a lui Alberto, care fusese Însărcinat cu curățatul cartofilor, mărturisesc că Îmi venea să uit tot ce s-a scris vreodată despre legile prieteniei și să cer schimbarea muncilor. Nu există pic de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
tocmai austeritatea proprie confesiunii lor i-a ajutat să suporte cu stoicism regimul alimentar mizerabil, duritatea muncilor fizice la care erau supuși, ca și bădărănia și obrăznicia cu care anchetatorii, iar apoi temnicerii, le smulgeau bucuroși bărbile, îi umileau, îi înjurau și le spuneau „bandiți”. Acest al treilea val avea de asemenea legătură cu eșecul colectivizării, care - deși trecuse mai mult de un deceniu - întârzia să se încheie. Vinovați au fost găsiți, printre alții, preoții satelor, care - fără deosebire de confesiune
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Gherla etc. După ce s-au adunat într-o singură celulă deținuții de diferite religii, am stat și eu cu sfinția sa mai multă vreme... Aș putea aminti unele scene din viața de celulă. Nu putea suferi ca milițienii cu paza să înjure deținuții în fel și chip. Din celulă făcea observații „caraliilor” și-i oprea să mai înjure... Vă puteți imagina ce urmări avea. Pe lângă alte injurii caraliul îl pedepsea ordonând să se bage sub pat și-l ținea acolo până la uitare
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și eu cu sfinția sa mai multă vreme... Aș putea aminti unele scene din viața de celulă. Nu putea suferi ca milițienii cu paza să înjure deținuții în fel și chip. Din celulă făcea observații „caraliilor” și-i oprea să mai înjure... Vă puteți imagina ce urmări avea. Pe lângă alte injurii caraliul îl pedepsea ordonând să se bage sub pat și-l ținea acolo până la uitare. Nu o dată s-a întâmplat așa ceva. Părintele Ioan, având o memorie excepțională știa pe dinafară rânduiala
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
degrabă cu Arca lui Noe - veni atât de încărcată cu tot soiul de animale, încât nu s-a oprit decât o clipă, preț să descarce vreo doi călători, și a și pornit imediat, lăsând zeci de oameni pe jos, care înjurau. Printre ei eram eu și Mihai... Resemnați în fața evidenței, ne-am găsit o gazdă chiar în centrul Branului și am înnoptat, răpuși de oboseală. În condițiile de atunci, când existau doar două curse spre Câmpulung, și alea ca vai de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
apel de seară" din armată, la unitate. După ce se dă "pe loc repaus", un urlet generalizat, URLET, se aude din marea masă de soldați adunată în curtea unității. Se aruncă bonete, cizme, curele în aer, se dansează, se pupă, se înjură. Furia maselor este distrugătoare, dar recunosc că are un "ceva" fascinant. Ea trebuie trăită pentru a fi înțeleasă, fiind imposibil de descris în cuvinte. Este extrem de ușor să te sacrifici, ca individ, atunci când ești prins de o mulțime în excitație
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
care stăteam la rând în aeroportul local nu înțelegeau anunțurile din difuzoare. Adolescentele pe jumătate despuiate la o temperatură de 6-7 grade Celsius, îngrămădite ca niște pui de găină pe creanga de arbore în celebrele cab-uri englezești, chicotind și înjurându-se una pe cealaltă pentru a înfrunta frigul de afară. Cimitirul din apropierea universitații, presărat cu tot felul de morminte de francmasoni. Vechi, de secol XIX, aveau o arhitectură atât de stranie încât îți înghețau sângele în vine. Erau foarte vizibile
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mă nedu meresc. În vorbirea curentă a tineretului, în special, s-a instalat la loc de cinste organul sexual bărbătesc, cu frecvența cuvântului fuck în engleză. Însă această mutație s-a făcut simțită în special în înjurături. Până acum, când înjurai pe cineva, îl trimiteai în organul ma tern, care-l zămislise, ceea ce avea oarecum o logică: întoarcerea la origini. Acum însă cel înjurat e trimis în organul bărbătesc, și încă al celui care înjură. Să semnifice asta oare o întoarcere
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
special în înjurături. Până acum, când înjurai pe cineva, îl trimiteai în organul ma tern, care-l zămislise, ceea ce avea oarecum o logică: întoarcerea la origini. Acum însă cel înjurat e trimis în organul bărbătesc, și încă al celui care înjură. Să semnifice asta oare o întoarcere de la matriarhat la patri arhat? Cel mai aberant e când o femeie, nedeținătoare a organului în speță, înjură astfel. Am o bună prietenă, o mare poetă, cu vajnice opțiuni politice, care înjură mereu în
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]