4,649 matches
-
dîrdîie, lunecă și... trece. Hai, treci și tu, țipă la Pamela. Nu pot. Mor de frică, ajută-mă! N-am cum, treci și tu ca mine. Dacă pic în hău? Guță tace. Pamela imploră. Ajută-mă că mor, uite se întunecă. Plînge, dar Guță nu aude. Dă chiar să plece, dar Pamela țipă și-l blestemă. Guță chiar s-a hotărît să plece, cînd apare tînărul. Țineți-vă de mine, nu vă temeți domnișoară. O prinde strîs și Pamela se simte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
am văzut cît ne plătește, mi-a venit ideea. Cum adică, n-au plătit destul? Din contra. Ne-a plătit regește și am zis... Dar au capetele tari, anafura mamii lor de boanghine. Altă dată o să le tai beregata. Mă întunec la față și primarul se apropie zîmbind îngerește. Vor ceva? Ceva anume? Dom' primar, strigă Ghiocel. Să ne pună pe amîndoi în aceeași celulă. Mai jucăm cărți, barbut... trece timpul. Ce-a spus, ce dorește? Mă simt revoltat. Bieții bătrîni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și pe unde îi este bîrlogul. În Vedado. Ce-i faci, dacă îl găsești? Tu ce crezi? Dar ai copii, te duci la închisoare... Ei, nu-s așa prost. Orula* mă va proteja. Tot el mi-a arătat drumul... Se întunecă la față, chiar dacă aceasta era neagră ca smoala. Nu-mi place discuția și plec nemulțumit. Oare cine l-o fi omorît pe neamț?! Știu și eu? Chiar dacă v-am sugerat o pistă, nu mă puneți martor. Nepătrunse sînt căile Domnului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o facultate putea fi urmată de europenii puri, născuți în Europa, dar nu și de odraslele lor, născute pe insulă. Acum negrii sînt doctori, ingineri și egali cu ceilalți, albii. Adică nu chiar albi de tot, căci latino-americanii sînt mai întunecați la culoare. Poate că acum negrii sînt puțin rasiști și nu prea ospitalieri dacă te rătăcești prin cartierele lor. Las în urmă orașul și mă îndrept spre autoruta care brăzdează centrul Insulei ca un intestin. Mă uit la termometru și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cutia acea rotundă și mică, bună de călimară pentru pus cerneală », cum i-a spus prietenului lui, Micu Ciobanu, ducând-o acasă, ca fratele său, mai mare cu patru ani, să i-o pregătească. și ce nenorocire s-a produs ! Întunecat de aceste avalanșe de amintiri, Săndel ajunge pe malul pârâului Racova și coboară spre a trece puntea, pe care, după cum și-aduce aminte, a trecut-o, deseori și mătușa Marița lui Ghiță Ciotacu, dar amintirea se leagă mai mult de
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
mai e nevoie să-mi dai detalii. Mi-a spus Emilia toate datele tale, ca și ale celorlalți din familie. -Atunci de ce mai stăm în curte, haideți în casă, vom discuta acolo, dacă dorim mai multe, că deja s-a întunecat. Săndel invită « musafirii », dând dovadă de bună creștere. Emilia și Gică pășesc sprinteni spre scări, apoi însoțiți de Săndel, intră în casă unde erau așteptați de mama tuturor, Maria. Vasile făcea pe gospodarul casei, aducând lemne, întreținând focul și alte
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
trăirile frontului le pune tot sub semnul crucii, chiar dacă nu regăsim în poezia de front duhovnicia din poezia sa carcerală. Însă, după cum spuneam, Gyr redă în numeroase poezii: „Noapte pe front”, „Tancurile”, „Pândă”, „Soldatul dușman” sau „Schija și holda”, abisul întunecat la războiului din care nu te poate scoate decât o puternică credință și crucea cea mântuitoare. Așadar, după ce Gyr trăiește de două ori experiența de a dezbrăca zeghea pentru haina de front și nu știm care experiență a fost mai
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
primind numele de Muntele Cailor, circul glaciar primind și el numele de Podul Cailor, iar pârâul ce se prăvălește în vale a primit numele de Izvorul Cailor. Citind legenda am înțeles mai bine istoria acestui tărâm fantastic. Afară s-a întunecat și noi ne-am reîntors cu telescaunul în Borșa, unde ne-am cazat. În acea noapte toți am dormit foarte bine, visând numai la priveliștea munților. Așa a trecut prima zi din minunata noastră excursie. În ziua următoare, dis de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
dogoritor La umbră deșira câte ceva de pe mosor. Cînd soarele își potolea arșița, Mătușa Nisia deschidea portița Și urmărea carul cu fân. Primea binețe dela al lui stăpân. 95 de primăveri trecut-au prin a ei viață, Până când pâcla de ceață întunecă a ei privire înțeleaptă. Și s-a stins ființa bună și dreaptă. CAPITOLUL V De la ocoșii satului, adunate Motto : Să râdem pentru că râsul ne face frumoși ! (Eminescu) Operativitate De trei ceasuri bune șede Ion în drum. Carul său cu lemne
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
profesorul V.A.Urechia, îl face să părăsească turma de oi și să-și ia rolul de apostol al românismului. În dorința de a verifica el însuși aceste adevăruri pentru a putea susține cu tărie în fața celor ce negau sau întunecau origina aleasă și eroică a acestui neam, Badea Cârțan, fără a lua în seamă distanțele ce-l despart de frații lui latini, se hotărăște să plece în Cetatea lui Romulus, despre care atât de mult citise. Astfel în anul 1896
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Grifa. Autocarul deja aștepta. Ce rău îmi pare că s-a terminat plimbarea pe mare!regreta Janeta. Pe mare da, pe uscat nu. Acum iar mai avem câteva ore de mers și drumul va fi plictisitor că deja s-a întunecat. Seara se îngemăna cu ziua sub aureola apusului. În locul vegetației mai bogate în unele locuri, mai sărace pe altele, se zăreau lumini grupate sau izolate. Parcă ar fi un imens pom de Crăciun împodobit cu milioane de beculețe și
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
în școală, dar să exceleze la cele care-i plac și-l atrag. Mic și îndesat, cu părul negru pieptănat de la frunte spre ceafă, cu fruntea lată, fața lungăreață, umerii obrajilor puțin ridicați, ochii nu mari, dar vii, colorul feței întunecat prin care străbătea însă rumeneala sănătoasă a obrajilor, cum să nu-l iubească Raluca, mai ales că era totdeauna curat îmbrăcat 56. Instinctul ei de mamă îi spunea că acest copil este mai altfel, și adesea mamele sunt înclinate să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
se uitau cu timida și rușinoasa lor blândețe la el și gâtul ei alb părea că se-ntoarce spre a-și ascunde fața plină de amor. El surâse fără voie la această reamintire.284 Singură moartea iubitei de la Ipotești îi întunecă acest portret pentru tot restul vieții: Acea fizionomie nu mai este. Acele buze ce surâdeau un surâs al morții le-a închis, sau mai bine: moartea-namorată de mine a luat figura unei copile, avizitat pământul și mi-a răpit mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
restul lumii este cel pe care îl analizează și Eminescu atunci când face distincția netă între omul-care-știe-multe și omul-creator, purtând în el harul inspirației: Oamenii învățați dar fără talent propriu, adică purtătorii științei moarte (s.n.), mi-i închipuiesc ca o sală întunecată cu o ușă de intrare și cu una de ieșire. Ideile străine intră printr-o ușă, trec prin întunericul salei și iesă pe cealaltă, indiferente, singure și reci22. La cei cu talent, de-afară vin ideile într-adevăr reci și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
251. În lumea somnului, totul pare a fi o nouă realitate: În vis mă arde soare și cerul e văpae,/ Pe lac barca e-mpinsă de valuri care merg,/ Iar undele-i uimite, profunde și bălae/ Reflectă-n ele țărmii se-ntunecă, se șterg,/ În barcă șed ș-ascult eu a inimi-mi bătae/ Căci eu ca rândunica la dânsa iar alerg -/ Pe-a malurilor arbori și frunza este mută -/ Misterul lin surâde pe lumea cea tăcută 252. Somnolența amestecată cu visul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
moarte ci mai fericesc/ O rază trecută din caos lumesc; Eu nu plâng pe-un angel ce n-avea în lume/ Afară de zile neci aur neci nume [...]/ Tu ești o martyră dar nu plâng de tine/ Căci nu voi să-ntunec zâmbirile-ți line. Înfățișând plânsul ca efect al unei suferințe mistuitoare, Eminescu îl va proiecta asupra întregului cosmos, așa încât aproape nimic nu va ramâne neatins de el: munții, soarele, văile, stelele, izvoarele, codrii, marea, zeii etc. Pe coordonate distincte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
virtuozitatea unor interpretări, delirul entuziast al cronicarilor, dincolo de omagiul aplauzelor și făcând parte din însăși magia orgolioasă a teatrului, iată că-și ițește cornițele diavolul cabalei. Se stârnește, câte odată, în lumea scenei, un soi de vânt al nebuniei, care întunecă mințile și solidarizează otova întru demolare oarbă. Vor fi apărând probabil, după aceea, niscaiva regrete. Ei, și? Operația reușită, pacientul, mort. * Ș tie cineva ce-i aia senologie? Cică ar fi știința... sânilor, capitol al medicinei. Editura Institutului European a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
pomană, ce de energii s-au irosit în gol, câte destine maculate! Imposibil să nu se fi știut, atunci, despre steagul al doilea dar nu conta decât compromiterea liberalilor. Ferește-ne, Doamne, de alegeri, că, în fierbințeala electorală, prea se-ntunecă mințile și năboiesc patimile... O fantomă bântuie istoria recentă a Iașului: aceea a Academiei Mihăilene. (Aflăm amănunte dintr-o carte care "stă să apară": Dan Bădărău, "Monografia Iașilor".) Mulți vorbesc, puțini cunosc. Oricum, rămâne cea mai cretină demolare din perioada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
noi, pământul Suediei a prins a se vedea deslușit. Ni se părea un imens lăicer verde, pe care o mână nevăzută aruncase și ordonase din loc în loc așezări mai mari și mai mici, cu case și străzi aliniate, printre pâlcuri întunecate de păduri de brad sau alb-murdare, de mesteacăn, cu o salbă de lacuri, de forme și mărimi diferite, ca niște ochiuri albastre ale cerului. La un moment dat, unul dintre băieți, zise: Priviți! În dreapta se vede Capitala...! Stockholmul! Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
apăreau după ora trei, nu mai mult de patru-cinci inși cu constituții de ocnași În cariere de piatră, iar după cum Îi țineau și pe ei curelele reușeau să-i ia lui moș Victor câte două-trei sute de lei până se Întuneca. Văzându-i cum Învârt lopata și cum zdupăie cu ciocanele În formele de tuburi, n-ai fi zis că au opt ore de muncă În urmă. Totuși mare era foamea și setea lor de vreme ce o bună parte din câștig o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe zi. Tubul cel mai mare și cel mai bine plătit, dacă mă apuc de el pe la opt dimineața, până-n prânz Îl termin chiar și fără să mă omor prea tare. I-am luat o sută moșului, și până se Întunecă ar fi o nimica toată să-i mai iau una. Pe măsură ce mă familiarizam cu noua mea meserie și-mi intram În mână, câștigul Îmi sporea de la o zi la alta. Asta În vreme ce Laur și Andrei o țineau la pas și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
bicicletă, m-ai lămurit, să tragem nițică benzină și adu manivela aia din hangar, dadă Leontino, că ți-arată el singur cum are aprinderea și ia vino Încoace, Cezărică. Noroc cu Cezărică. El ne-a descurcat. N-apucase să se-ntunece bine când am reușit să pornim motorul acolo-n iarbă, lângă scheletul Buceagului. Gata, bine că l-am dat peste cap. I-am făcut proba, merge brici, și de-acum era noapte. Lasă-l aicea așa cum e. Mâine-l cocoțăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pentru furăciunile făcute de alții și ce dracu’ să facă aici dacă pe el nici la spital nu-l primeau? După două săptămâni a fugit peste graniță cu Neli, din nou la sârbi, pentru cinșpe mărci, de dimineașă până se Întunecă. Păi bineînțeles că nu merită. N-a știut el cum merge sezonu’ prin părțile astea, că de dimineață până la prânz Îți iei tot atâta fără să dai la sapă. Numai de-ar ține Dumnezeu vremea bună până-n septembrie Încolo, vere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Unele au fost, chiar cumplite... care, mi-au bântuit multă vreme sufletul, precum fantomele o casă pustie. Cum să uiți marele refugiu... cu tragismul lui... când oamenii fugeau de moarte... când, de peste Nistru și Prut veneau rușii, și din văzduh, întunecând soarele, veneau anglo-americanii, în valuri... valuri, ca niște păsări de pradă, aducând cu ei groaza și moartea. Cum ai fi putut uita, oare... miercurea aceea, de la sfârșitul lui martie’44... miercurea aceea..! PARTEA ÎNTÂI De-ar fi Moldova’n deal
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
poate opri furtuna care se pornise... Totul se făcea cu o grabă care înfricoșa... Către amiază, ploaia pornită de dimineață încetase... Ceața se ridică și se risipi repede... În cer se simțea boarea primăverii care venea... Se înserase... curând se întunecă de-a binelea. Ultima zi a lui martie... acea miercuri de neuitat, era pe sfârșite... Au trecut trei zile... ca, o clipă. Era în cea de a treia zi a lui aprilie... cădea într-o luni. Seminarul rămăsese pustiu... elevii
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]