5,591 matches
-
avizați, aveau mari greutăți să identifice în ele ceea ce erau obișnuiți să recunoască drept „filozofie“. După moartea lui Wittgenstein, mulți au și spus-o, în mod direct sau indirect.1 Ceea ce propunea acest om, a cărui viață și personalitate erau învăluite într-o aură de mister ce năștea legende, nu erau pur și simplu idei noi, ci mișcări ale gândirii care se detașau atât prin natura, cât și prin finalitatea lor de tot ceea ce ascultătorii și cititorii săi ar fi putut
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
care este folosită de către ceilalți membri ai comunității, că acordul în folosirea expresiilor limbajului este consecința integrării indivizilor în aceleași forme de viață. Pornind de la observația că anumite concepte și teorii elaborate de filozofi, cum sunt cele despre semnificația cuvintelor, învăluie funcționarea limbajului într-o ceață care va face imposibilă vederea clară, Wittgenstein scrie în § 5 al Cercetărilor: „Ceața se împrăștie dacă studiem fenomenele limbajului cu referire la moduri primitive ale folosirii lor, în care scopul și funcționarea cuvintelor pot fi
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
o vedere clară asupra gramaticii expresiilor limbajului nostru. O asemenea vedere nu este ușor de obținut. Trebuie să luptăm împotriva unor tendințe ale gândirii care par să fie legate de caracteristici ale oricărui limbaj dezvoltat, complex articulat. Ceața mintală care învăluie folosirea obișnuită a limbajului poate fi risipită prin imaginarea și descrierea unor situații mai simple, mai elementare, care sunt jocurile de limbaj. Vom putea „vedea mai bine“, eliberându-ne de unele tendințe și înclinații profund înrădăcinate ale gândirii, doar prin
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
pe toți cei trei sute optzeci și șapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o țară în cealaltă un punct de frontieră la fix o sută douăzeci și nouă kilometri unul de celălalt A Opta Minune a Lumii. Acolo, învăluit de minunatul miros al trandafirilor imuni la curentul electric, a rămas lipit pentru totdeauna. (Într-un raport strict secret, locotenentul major Rodion Petrovici din serviciile secrete din Republica Democratică Vandana a specificat că spionul a fost anihilat. Cam tot atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
obstinație să evolueze sufletește, spiritualicește. Am uitat de divinitatea din noi, am uitat că suntem dumnezei în potențialitate, lumină din lumină, că suntem unu cu Tatăl și ne-am izolat în această vale a plîngerii, într-o enclavă a durerii, învăluită în nemărginire. Aceasta este "moartea omului" despre care vorbea Foucault, înstrăinarea de Sursă. Ne putem încă redescoperi, odată cu lumea noastră tainică. Putem începe cu o picătură de rouă. Un strop de apă, un fir de iarbă, o sămînță și taina
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
prin însăși esența lor. Gîndiți-vă numai la domeniile IT, telecomunicații și biotehnologii. Evoluțiile și transformările, cu cît vor fi mai deosebite, cu atît vor dezvălui bogăția adevărului originar. Ființarea dezvăluie Ființa, o propune înțelegerii, ceea ce înseamnă că ea nu se învăluie concomitent într-un mister și mai profund. Înțelegem aceste desfășurări prevăzute ca pe niște pogorăminte necesare propriei evoluții. Asta dacă vom înțelege bine lecțiile. Recent, Consiliul Național al Statelor Unite a publicat raportul Tendințe globale 2030, din care rezultă că, între
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ceea ce Micahel Marrus, marele istoric canadian a cărui carte Vichy et les Juifs (1981), scrisă împreună cu Robert Paxton, a pus Franța față în față cu paginile întunecate ale regimului de la Vichy, numește "triumfalismul durerii"32. Din acesta decurge indiferența victimei, învăluită în durerea ei electivă și incomparabilă. Note CAPITOLUL 5 În afara suferinței nu există salvare! De la datoria de memorie la datoria de vigilență Una dintre cele mai bune ilustrări ale mecanismelor pe care am încercat să le demontăm în capitolul precedent
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pe toți cei trei sute optzeci și șapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o țară în cealaltă un punct de frontieră la fix o sută douăzeci și nouă kilometri unul de celălalt A Opta Minune a Lumii. Acolo, învăluit de minunatul miros al trandafirilor imuni la curentul electric, a rămas lipit pentru totdeauna. (Într-un raport strict secret, locotenentul major Rodion Petrovici din serviciile secrete din Republica Democratică Vandana a specificat că spionul a fost anihilat. Cam tot atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
pe sub mese, de unde priveau îngroziți spre amurgul lor. Banchetele extenuante, scufundate în beții și desfrânări pe acorduri de lire, luau forma unei vagi amintiri. În cele din urmă, chermeza se transformă în praznic. Profanați chiar în temple, misterul care îi învăluise timp de milenii li se risipea într-un amestec de fum și ceață. Frumoasele lor statui impunătoare, altădată divinizate, erau doborâte de pe socluri. Năpădite de buruieni și furnici, nuduri de Venus și Afrodita erau furate de hoți mărunți. Nu pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
îmbrățișat cauza națională (Constantin Rosenthal). În cafenele, dezbăteau aprig idei progresiste după care se năpusteau în stradă, gata să moară pentru ele. Se cățărau pe baricade ca să le apere, dezvelindu-și pieptul în fața plumbilor sloboziți de puștile reacțiunii. Se prăbușeau, învăluiți într-un fum gros tăiat de flame, pocnete și mirosuri grele. Însângerați, se ridicau de fiecare dată cu mai multă înverșunare, strângând în pumni pietre smulse din caldarâm. Nimic nu-i putea speria și înfrânge, nici măcar moartea. În cele din
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Pe la porți, erau scoase cadavrele celor răpuși de holeră. Lumea o luase razna. Zbiera și fugea, de parcă scăpase de la balamuc. Se ascundea prin case, ferecând ușile și trăgând obloanele. Doar cioclii se încumetau să străbată străzile, adunând mortăciunile în dricuri, învăluite în miasmă de hoit. 4. SFÂNTA GLIE a. Între hotare naturale Țările române, a căror unire o moștenim noi, astăzi, în statul modern, s-au dezvoltat în Evul Mediu într-o anumită logică naturală. Întemeierea și formarea lor s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Ioan Suciu. Milițienii au început să umple temnițele săpate în Grădina Maicii Domnului cu mărturisitorii lui Hristos. La Aiud, Pitești, Sighet, Gherla, Târgu Ocna și în alte locuri de prin țară, s-au deschis porțile gheenei pe unde au intrat, învăluiți în lumină, martirii națiunii. În celule sordide, bătuți și batjocoriți, și-au aflat sfârșitul sfinți ai neamului românesc (Vasile Aftenie, Valeriu Gafencu, Vladimir Ghika ș.a.). Acestea sunt doar niște detalii care ne revin mereu în minte deoarece s-au produs
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
în glodul negru, smuncindu-se zadarnic. Artileria devenise o cumplită povară. Tocmai, în acest ceas, trâmbițe, surle și tobe s-au pus a face o grozavă zarvă. Semn că oștirea ghiaurului era pe aproape și se pregătea să purceadă la atac. Învăluit de ceață, pașa s-a repezit cu putere într-acolo. Nădăjduia să-l răpună grabnic pe acest voievod potrivnic. Dar nimic nu fusese mai amăgitor decât să se năpustească orbește. Nu făcuse decât să se afunde și mai mult în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
dezintegrării lor. Animat de fuziunea nucleară, își consumă substanța și, odată cu ea, vârsta. Timpul său se scurge sub efectul reacțiilor dintre nucleele atomice. Îmbătrânește cu fiecare atom de hidrogen transformat în heliu. Din înaltul cerului, soarele se fixează deasupra noastră, învăluindu-ne cu lumina lui fierbinte. Razele incandescente ne pătrund prin ochi și încep a ne topi prin interior, transformându-ne într-un material vâscos. Ne scurgem spre genune, prelingându-ne spre povârnișuri. Cu o ultimă sforțare, reușim totuși să ne
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
gînd al nostru nu poate fi se-parat de efectele sale, care formează o constelație mai vastă decît ți-ai putea închipui. Voin-ța ce ne-a fost dată e sfîntă și curge la fel de natural ca și pacea infinită ce ne învăluie. De multe ori, însă, nu ne înțelegem voința, iar cînd iei decizii doar pentru tine, ea va fi proastă. Deci-zia ta trebuie luată pentru întreaga Creație. Aici ajutorul Sfîntului Duh e de neprețuit. El trebuie acceptat, căci suntem demni de
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
și din care de-abia una singură, Din străinătate, îl atrage din nou, cu fire nevăzute, la Ipotești. Se cereau studiate toate descrierile cadrului ipoteștean, cu codrul, lacul, lunca, Stînca stearpă, izvorul cu prispa de brazde și "teiul sfînt", așa învăluite în lumea de basm a copilăriei sale și văzute de el cu ochi de poet. Și încă un motiv, ca să rîmînem în același cadru ipoteștean: pentru a dezlega problema pusă de Iubita de la Ipotești, pe care Perpessicius o considera "marea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
în aceeași poezie, ne arată altă mare plăcere a copilăriei sale: să vadă, seara, cum, de după orizontul rumenit "ca o vatră de jeratic", răsare luna, cum codrul se luminează treptat, sub lumină de lună. Furat din realitate, el se lasă învăluit într-o lume de basm: "Un rai din basme văd printre pleoape". Este lumea de fantasme a copilăriei, un joc amețitor, între vis și realitate, pe care l-a zugrăvit atît de artistic Mihail Sadoveanu, în Dumbrava minunată. Vizitînd lacul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
o așteptare: "La ora 4 dimineața, înainte de răsăritul soarelui, 15°R. Eminescu e vorba să plece astăzi la Botoșani, ieri însă era moleșit și mult mai liniștit"251. În zorii zilei de marți, 28 iunie, trupul pă mîntean al Luceafărului, învăluit de prima mare întunecare mintală, s-a prăbușit in beznă. Prin grija lui Maiorescu și a cîtorva prieteni apropiați, bolnavul a fost internat în casa de sănătate a doctorului Suțu. La 18 iulie, 1883, Maiorescu a primit următoarea scrisoare, din
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și al banului a detronat, în mod indiscutabil, vechiul prestigiu al „gândirii meditative”; principiul perimării, valabil inițial doar pentru obiectele de unică folosință, s-a substituit celui al durabilității; atitudinea consumeristă sau turistică s-a extins și în domenii altădată învăluite de venerație. Cu toate acestea, suntem oare îndreptățiți să calificăm stadiul hipermercantil ca fiind un univers „decadent”, rebarbarizat, nihilist? Barbarie estetică?tc "Barbarie estetică ?" Epoca noastră este martora invaziei imaginilor vulgare și pornografice. Este și una a mulțimii de happening
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
o clauză de prorogare, aplicarea oricărei legi noi care ar încălca sau ar limita influența AMIxe "Acordul Multilateral asupra Investițiilor (AMI)", întrucât acesta este un tratat irevocabil (AMIxe "Acordul Multilateral asupra Investițiilor (AMI)" și Drepturile Omului, 1998). Secretul care a învăluit conceperea legislației AMIxe "Acordul Multilateral asupra Investițiilor (AMI)" a împiedicat guvernele țărilor în curs de dezvoltare și mare parte dintre puterile legislativă, executivă și juridică ale guvernelor țărilor membre ale OCDE să afle de existența sa. Acest zid de tăcere
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
produce: morții se pot întoarce printre cei vii. Un Oreste însetat de răzbunare, pe care, după intrarea lui în palat, corul îl va declara apărătorul morților, un Oreste aducător el însuși de moarte, cu sprijinul lui Hermes, care îl va învălui într-un fel de ceață pentru a-l ascunde privirilor, un Oreste a cărui răzbunare va confirma adevărul de netăgăduit: „sunt vii morții culcați în pământ”. Sângele care îi pătează mâinile este sângele cerut de umbra lui Agamemnon, o umbră
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
confundată cu masca având statut de efigie divină, cu masca imaginilor de cult. Ea rămâne totuși semnul unei alterități care îl deosebește pe erou de cor, alteritate datorată raportului său privilegiat cu zonele aflate la limita spațiilor nelocuite, a regiunilor învăluite de tenebre, învecinate cu împărăția morților. Purtând marca unui semn divin și, în același timp, a unei relații cu moartea, ca în cazul măștii de cult, masca eroului tragic sugerează totodată primejdia și teama. Oare spectatorul, aidoma corului, nu e
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
oglindă în care își privește hidoasa față și se recunoaște pe sine în dublul, în fantoma care ai devenit atunci când i te-ai uitat drept în ochi”. Până la urmă, Gorgo „ești tu însuți într-o altă lume, ești capul acesta învăluit de tenebre, ești chipul acesta marcat de invizibil; în ochii lui Gorgo se oglindește adevărul propriului tău chip”. Oare masca eroului tragic nu-i oferă spectatorului imaginea unei alterități înfricoșătoare împreună cu oglinda în care el însuși își recunoaște propria înfățișare
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
va apărea efectiv în cea de-a doua parte a piesei, e „spectrul lui Tenko”, întors de pe lumea cealaltă, unde se zbătea în groaznice chinuri. Iar waki e uluit de această apariție a unei creaturi bizare „pe suprafața apei deja învăluită de negurile nopții”. Spectrul pare cât se poate de real; el va bate în tobă și o va face să răsune. Scena tobei care răsună sub loviturile date de mâna spectrului a fost comparată cu scenele miraculoase ale apariției unor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
față-mi/înaltă umbra lui”. Iar într-una dintre cele mai frumoase scene ale acestei piese, spectrul lui Matsukaze îmbrățișează trupul absent/prezent al lui Yukihira strângându-i la piept haina de mătase, acea mantie cu care puterea amintirii îl învăluie din nou pe bărbatul iubit. Moment aproape la fel de emoționant ca acela în care, îmbrăcându-se cu hainele lui, Matsukaze își dăruiește propriul corp iubitului, pentru ca acesta să se reincarneze. Pe această forță magică a costumului este construit în întregime un
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]