4,027 matches
-
devreme dintre noi, este un titlu de carte: Cine mă apără? * Evocând (în revista Neva, nr. 10/1989) existența de după moartea ilustrului ei soț a Annei Grigorievna Dostoievskaia, un descendent (strănepot) al marelui clasic rus relatează următoarea întâmplare, din care țâșnește o fantastică - prin încărcătura ei simbolică -, uluitoare coincidență (textul a fost tradus în românește de dl. Alexandru Calaïs și publicat în revista Caiete critice, nr. 5-6/1993): „Împreună cu nepoții și nora sa, Anna Grigorievna a plecat în primăvara anului 1918
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
îmbuibați în bunătăți și în lux, cu de toate, ajung sfinți, ci cei săraci care se roagă cu toata ființă, cu inima întreaga, cu mintea și trupul. Trupul se nevoiește la rugăciune, inima se sfâșie în durere și lacrimi fierbinți țâșnesc din ea. Iar mintea-i la Picioarele Domnului. Descătușat de toate cele lumești și legat de cele cerești care nu se prea văd, ci doar cu ochii sufletului poți vedea. Să ne dea Bunul Dumnezeu acea dragoste și credința de
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
să tăiem lemne pentru foc. Steluța ținea o creangă, iar eu dam cu toporul ca s-o scurtăm. Am ridicat toporul sus ca să lovesc cu putere, dar în loc de a lovi creanga, am lovit-o pe Steluța în cap și a țâșnit sângele. Ne-am speriat. Eu eram vinovat. A intervenit mama Ileana, a legat-o la cap pe Steluța, iar pe mine m-a certat și m-a alungat acasă. Tăietura a fost superficială și s-a tămăduit ușor și repede
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
vreau să fiu cu acei oameni vechi ale căror cuvinte au polisemia zonelor cerești. Acuma s-ar putea spune că am doi „tați” bătrâni, Lionel și Andrei, care mă trag înapoi către locul misterios din care propriul meu suflet a țâșnit. Multă vreme am crezut că în mine trăiește sufletul îndurerat al lui Bruno Schulz, care a fost împușcat în inimă când eu m-am născut. Acum, mi se pare că inima lui Victor Brauner bate în pieptul meu, tot ce
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
eu săgețile în tine». «Bine, spuse Dragonul, să începem!» Dragonul luă arcul, care era făcut dintr-un pin mare, apoi patru săgeți măsurând șase metri. El ținti bine, dar în momentul în care săgeata zbură, băiatul scoase un sunet special, țâșnind în aer. Imediat săgeata explodă într-o mie de bucăți, se putea vedea băiatul ținându-se pe un curcubeu, exact deasupra locului din care țintise Dragonul. Apoi, curcubeul dispăru și băiatul își reluă locul. Această minune se repetă de patru
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
insuccese și tot haosul provocat de faptul de a fi în viață. Acolo unde sunt eu însămi cu adevărat, eliberată de „fructele vieții” câștigate cu sudoarea frunții și asceza ascezelor. Acolo sunt parcă egală nimicului din care marea creație a țâșnit miraculos. Surâd că trebuie să fac atâtea pentru a atinge „nimicul” atât de odihnitor. Dar, în mod concret, numai lenea mă obosește, mă deformează, fiind închisoarea cea mai de temut. Simțurile mele sunt subtile și trebuie să fie hrănite zilnic
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
toată lumea, exact ca în copilărie și adolescență, încrezându-mă în tot și toți, luând riscul de a fi ridicolă și refuzată de semenii mei, care se pare că trăiesc angoasa primăverii și mai puțin marele entuziasm, sentimentul idiot al iubirii țâșnind în spirale din toate structurile văzute și nevăzute. În timp ce am vagabondat prin oraș, mi-am amintit brusc de visul de azi-noapte: îmi pierdusem cerceii și brățările, hoții intraseră în casă furând icoanele din hol, cărțile rare! Ce dizgrație sau ce
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și Thomas (Kellgren) sunt mai puțin „lirici”, gândindu-se că tăcerea melancolică m-ar avantaja mai mult. Dar amintirile din prima viață constituie pentru mine un punct iradiant, stabil în tot ce simt și gândesc eu. Un izvor din care țâșnesc culori, mirosuri, chipuri, răni de nevindecat ca sinuciderea tatălui meu, moartea mamei, la înmormântarea căreia n-am putut să vin - mi se refuzase viza, așa cum i se refuzase și mamei, tot timpul, înainte de a muri. Pe aeroportul Otopeni - prima senzație
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
lui Potain, Leon Daudet, a consemnat mica poveste: Potain venise la ora vizitei într-un salon unde se afla un om care suferise o gravă operație toracică. Atunci când profesorul ajunse în dreptul lui, s-a produs o puternică hemoragie. Sângele a țâșnit pe gură și pe nas, inundând bandajele de pe tot pieptul. Îngrozit, bolnavul s-a ridicat în picioare. Potain a cunoscut că nu se mai poate face nimic din punct de vedere medical; nu însă din punct de vedere omenesc. L-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Ca să nu capete nota trei, un școlar parlamentă cu dânsul și, ca să fie mai sigur, îi fură stiloul. Scos din pepeni, cantorul a pus atunci mâna pe cureaua de la pantaloni și călări toate băncile, până în fundul clasei, de unde băiatul a țâșnit pe ușă. După Bejan, muzica a predat-o colonelul Popescu care, în materie de severitate, era opusul predecesorului său. Nimeni nu îndrăznea să crâcnească la ora sa. Era de ajuns un semn din ochi sau din sprânceană ca să fii imediat
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
caprele Irinucăi. Sortite a fi la fel de luminoase, amintirile lui Nicolae Labiș erau populate de întâmplările fabuloase ale muntelui: toamna ciobanii coborau în horă și se repezeau la femei, o fată se înecase în râul în ale cărui unde, de la fund, țâșneau săgeți argintii de pești; scufundat într-o știoalnă, copilul îi privea cu ochi deschiși sub apă. Tot el își însoțea părintele care, având pușcă, bracona căprioare pe pârâul de deasupra școlii. Într-o vreme de foamete și război și împovărată
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
de „Ia priviți ce șmecher sunt !” debita snoave răsuflate. Prestația n-a fost pe placul asistenței formată din niște babe cu tulpane negre, ținând o palmă subsuoară și alta la gură. Deodată răsună un ordin sec. Pe scenă, un ostaș țâșni din rând și călcă pe un capăt de scândură; instantaneu, aceasta săltă ca o cumpănă de fântână. În aceeași clipă întreg eșafodajul, cu tot cu brigadă, se trezi între capre. Pantomima distră de minune babele care șușoteau între ele: „Dumnezeu nu bate
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
un lung poem despre colectivizare. O încercare a dușmanului de clasă de a demola scena a fost dejucată de proaspăt unita țărănime. Poetul încă nu renunțase la scheme, întrebuințând tacâmul de rigoare; scrâșnetele cu spume la gură și ura care țâșnea ca niște cuțite din ochii chiaburilor. Curând schemele proletcultiste îl vor dezgusta pe Labiș iar poezia sa anecdotică nu va mai fi selectată în volum. Versurile de acest fel vor rămâne înmormântate în pagini de revistă ori pur și simplu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
ce se întâmplă. L-a găsit pe profesor pe trotuar, în dreptul unui burlan, descheiat la pantaloni. Pe obraz îi curgeau lacrimile șiroaie. Bineînțeles, absolventul s-a înspăimântat: - Ce e, dom’ profesor, vi-e rău? Cu ochii țintă la spuma care țâșnea din burlan, profesorul i-a răspuns: - Dom’le, de juma’ de oră mă piș și nu mai termin !... Soția, care era medic, nu coresponda cu dânsul. În locuința lor ușa de trecere era blocată cu cărți. Ștefan Cuciureanu își continua
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
unei misiuni românești mai consistente. Acest sejur în Rusia, deși de scurtă durată, mi-a lăsat amintiri foarte colorate. Mai întîi, căsătoria imperială la castelul Peterhof, ale cărui fațade din secolul al XVIII-lea erau ascunse de fîntîni arteziene ce țîșneau din toate părțile pe fundalul întunecat al brazilor, ridicat în mijlocul pîlcurilor de pomi plantați ca pe o tablă de șah și al peluzelor îngrijite ce coborau pînă la malul mării. Pentru această căsătorie, Curtea pusese la punct un program foarte
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
era lucrată de un croitor militar de la Berlin, ce avea meritul de a face elegantă ținuta de general înainte de 1914, un amestec dizgrațios de branderbugi împletiți, cu un chipiu bizar încrucișare nereușită de cască prusacă și șapcă poloneză, din care țîșneau, ca niște jeturi de apă, pene albe curbate și pompoane țepene ca niște perii de curățat sticla lampelor de gaz. După-amiaza, locuitorii Romei îl vedeau pe suveran, în civil, conducînd un faeton tras de trapași negri, făcîndu-și plimbarea la Pincio
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de intuit că, dacă Mareșalul ar mai fi fost în viață, Rapidul n-ar mai fi existat. Scandările peluzei n-au venit din partea unor specialiști în istorie, care ar fi putut separa personalitatea lui Antonescu de traseul Rapidului, ci au țîșnit din gîtlejuri adolescentine și lumpene, avînd strada pe post de carte, iar cartierul drept bibliotecă. Nu ne așteptăm la tribune mustind de cîștigători ai unor concursuri televizate de cultură generală. Inclusiv acolo au existat concurenți cu studii superioare ce au
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
A e abruptă, însă inevitabilă. Mondialele se dispută o dată la patru ani, Liga 1, cum se numește mai nou competiția carpatină, are loc duminică de duminică. Din ea se hrănesc patria și poporul ei amator de fotbal, din miezul ei țîșnesc ideile, polemicile, contrele și faulturile fizice și morale care ne mențin veșnic treji. După Zidane vine Bănel, iar după Lippi, Olăroiu. După Poll urmează Augustus, însă aici nu e mare deosebire. Iar la comparația Blatter-Mircea Sandu asemănarea e chiar enervantă
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
mescioara mea, cu vinișorul meu...") se transformă aiurea în bufonerie. Eliade parodiază cu plăcere pronunția victimelor sale, a dascălului ardelean, a cutărui căuzaș peltic, a lui C. A. Rosetti, "poețoiul" cu ochii "mai boboșați decât ai unui broscoi uriaș". Ocările țâșnesc negre, într-o retorică gâlgâitoare, cu o ură așa de materială încît pamfletul devine un poem al mâniei. Eliade țintea către o Comedie divină ce avea să pună pe scenă "toate duhoarele infernale răsculîndu-se asupra genurilor și virtuților cerești", pe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
chincite jos cântă sârba și bat din palme. În cele din urmă Alecu trage cu pușca, având grijă să privească pe geam "încotro sunt întinse picioarele Ioanei și să tragă cu pușca în dreptul lor", spunând și câteva cuvinte magice: "- Cum țâșnește glontele din peșcă așa să țâșnească copilul din bur-ta Ioanei! Așa să deie Dumnezeu!" Proza lubrică a Luciei Demetrius e fără valoare. Profira Sadoveanu a medelenizat propria copilărie, bogată în inimitabile ștrengării. Alte scriitoare: Sanda Movilă, Sidonia Dragușanu, Ioana
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
din palme. În cele din urmă Alecu trage cu pușca, având grijă să privească pe geam "încotro sunt întinse picioarele Ioanei și să tragă cu pușca în dreptul lor", spunând și câteva cuvinte magice: "- Cum țâșnește glontele din peșcă așa să țâșnească copilul din bur-ta Ioanei! Așa să deie Dumnezeu!" Proza lubrică a Luciei Demetrius e fără valoare. Profira Sadoveanu a medelenizat propria copilărie, bogată în inimitabile ștrengării. Alte scriitoare: Sanda Movilă, Sidonia Dragușanu, Ioana Postelnicu, Cella Serghi. POEZIA PROFESIUNILOR În
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
prin păduri de proză. Din cauza gâlgâirii torentului liric, poetul nu poate consolida poemele, și volumul reprezintă în întregul lui o singură sonată informă. Poetica e vitalistă: Când voi izbi o dată eu cu barda, Această stâncă are să se crape Și va țâșni din ea șuvoi de ape! Băieți, aceasta este arta! Și într-adevăr, de-a lungul paginilor răsună chiote: Di! caii mei, Nu vă lăsați, Zburați ca zmei Înaripați... și un fel de melancolie focoasă a vagabondajului pe pustă în stil
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
să tăiem lemne pentru foc. Steluța ținea o creangă, iar eu dam cu toporul ca s-o scurtăm. Am ridicat toporul sus ca să lovesc cu putere, dar în loc de a lovi creanga, am lovit-o pe Steluța în cap și a țâșnit sângele. Ne am speriat. Eu eram vinovat. A intervenit mama Ileana, a legat-o la cap pe Steluța, iar pe mine m-a certat și m-a alungat acasă. Tăietura a fost superficială și s-a tămăduit ușor și repede
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
învățătura lor, ar trebui să fiu socotit mai dăunător decât un dușman declarat. Sunt prea bătrân, prea istovit, prea îngenunchiat de cei 45 de ani trăiți în iadul comunist ca să mai pot face ceva. Dar din omul acesta istovit, mai țâșnește această stinsă strigare cu limbă de moarte, pentru adevăr, pentru dreptate, pentru viața neamului românesc atât de cumplit lovit. Mă socotesc un vas de lut în care s-a ascuns ceva, iar vasul a fost îngropat . Pericolul nimicirii a trecut
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
de lucru: 1 oră I. Citește cu atenție textul următor: „Pașii lui Minli răsunau puternic, în timp ce se zbătea să-și facă loc printre bolovani în sus, pe munte. Urcușul era istovitor. Din pricina stâncilor și a pietrelor sculptate de vânt care țâșneau din pământ ca niște arbori zvelți, fetița abia înainta, clătinându-se la fiecare pas.” Minli era atât de hotărâtă să nu se abată din drum, încât mai-mai să ignore un mârâit slab. Frica fu însă mai puternică și o țintui
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]