7,853 matches
-
i-a făcut și pe cei mai hârșiți subofițeri să se Închine: bătălia Încetase, iar Între cele două tabere ce-și aruncau măscări se așezaseră țiganii cei negri, cu care nici rudarii, nici rumânii nu voiau să aibă a face. Țiganii, cu muieri și copii cu tot, Îi despărțeau pe bătăuși. Au vuit ziarele o săptămână pe seama acestor fapte. Jandarmii i-au cules pe cei câțiva morți și i-au trimis la morgă, au dus răniții sub escortă la spital și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tabelele de plată ale personalului - nu avea Încredere În secretar, care era o hahaleră - și, peste toate, i se mai anunțase și inspectorul de la județ pe linie de Pionieri, pe care Îl chema Albu, dar avea pielea neagră ca un țigan - ceea ce și era. Copilul tuns chilug stătea În fața ușii, nu se hotăra să bată: Directorul era aprig și Înfricoșător, mai ales când ținea În mână o legătură de chei uriașă, pe un inel gros din oțel. Inelul era făcător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În ale Domnului. Vindea, În curtea care era mereu plină de tot soiul de mărfuri, fier-beton, cornier, țevi, azbociment, cuie, sârmă, plasă de sârmă, scânduri, cabluri, cărămizi - pe astea, Într-o vreme, Învățase să le facă singur. Îi văzuse pe țiganii de pe Argeș cum clădeau și cum ardeau cuptoarele de cărămidă. L-a ajutat, poate, și norocul, dar le-a furat ălora meșteșugul și i-a lăsat cu buza umflată când l-au căutat să facă afaceri cu el. Lut galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
făcut nunți. Corturile, farfuriile, tacâmurile, paharele, mesele, băncuțele lungi și Înguste, betelile de hârtie colorată și câte mai erau trebuincioase de la el le puteai Închiria sau cumpăra. Sifoanele de la el se Încărcau și tot el mijlocea tocmelile cu taraful de țigani. Bucătar nu putea fi decât el Însuși, pe un preț bun, altfel nu pupai cort și toate celelalte. Avea tuciuri mari În care fierbeau sarmalele și ciorba, cuțitoaie Îndemânatice, satâre, o mașină enormă și bine ascuțită pentru tocat carne. În calitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
convinsese că rudarul cu adevărat zvârlea din picioare, Însă asta n-ar fi fost nimic. Lică se scăpase pe el În somn și, dimineață, amândoi erau uzi. „Te-ai pișat pe mine, futu-te-n cur pe mă-ta de țigan! O să vin cu văru-meu să te bat”, Îl amenințase Blondul.” Îi tremura vocea și abia Își stăpânea lacrimile de indignare. „N-am vrut să fac pe mine În pat. N-am mai făcut de când eram mic. Și să nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vin cu văru-meu să te bat”, Îl amenințase Blondul.” Îi tremura vocea și abia Își stăpânea lacrimile de indignare. „N-am vrut să fac pe mine În pat. N-am mai făcut de când eram mic. Și să nu-mi spui țigan; eu sunt rudar și atât. Să nu mă Înjuri niciodată de mamă. Mama e bolnavă rău, zace. Când s-o face bine, Îți dau voie să mă Înjuri și de mamă.” Lică spălase apoi pijamaua Blondului cu săpun de casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înverșunare. În schimb, n-a vrut În ruptul capului să renunțe la ceasul și brățările de pe mâinile cântăreței și la difuzoarele pe care m-a pus să scriu, așa cum văzuse el la nunțile din sat, Kaloy, după numele familiei de țigani lăutari. Kaloy Își ziceau și se scriau ei ca să arate și să sune americănește; de fapt, Îi cheamă Căloi, adică un cal foarte mare. Sămânță de artiști și ăștia. Nu cunoaște unul notele muzicale, n-au văzut În viața lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
deștul pe Învoieli la muncă. Vechilul Îi adusese la cunoștință cum că, În loc de pâine și mămăligă, oamenii foloseau pește uscat. Înghițeau pește proaspăt și-l Însoțeau cu pește uscat. Boierul n-a avut ce face: a adus de pe alte moșii țigani și i-a așezat pe aici. Ăia nu se omorau În nici un caz cu munca, dar tot era mai mult decât nimic. În scurt timp, s-au dedulcit și ei la pește. Știau să pună lațuri prin pădure și prindeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
A rămas de pe urma lui numai vorba cu pianul, căci proștii veniți la putere nechemați de nimeni au pus de i-au dărâmat conacul Încăpere cu Încăpere, ca să nu mai rămână nimic care să amintească de exploatatorul poporului. În cetele de țigani cu care ne-a pricopsit norocosul fugar erau și lăutarii din neamul lui Căloi. Urmașii lor dau acuma meditații de pian și o Învață pe fata cea mare a popii să cânte pe clapele nobilului instrument, după ureche, romanțe, cântece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de pat, și voia să-l vadă neapărat; frații și surorile nunteau; tatălui altuia i se furaseră caii - și nici măcar nu erau ai lui, ci ai CAP-ului, Încurcătură mare, Îi căutase cu Miliția până și prin oalele și tigăile țiganilor - nimic!; un părinte se opărise când explodase cazanul de țuică și azvârlise În jur borhot fierbinte și aburi Încinși - să fie clar: era vorba de un cazan de stat, nu de unul ilicit; altuia Îi stricaseră niște ciobani venetici fâneața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o oră de miezul nopții, când nevestele lui Tatapopii aduseră o tavă imensă cu spinare de cerb lopătar dată la cuptor cu bureți și gălbiori, nimeni nu era În stare să Înghită altceva decât băutură. Bărbații jucau după cum le cântau țiganii din vioară, țambal, acordeon, tobă și gură. Băteau podelele cu tălpile și călcâiele ori, când cântecul se tânguia sfâșietor, răscolindu-le sufletele zbuciumate, se așezau la masă și dădeau pe gât vinul din pahare și carafe. Supărate că porcii dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de scaune. Încercau să le vâre fetelor palmele pe sub fuste, dar ele se fereau ca-n joacă și mâinile păroase cădeau obosite pe masă. Soldații se holbau la ferestre. Spre zori, șefii adormiseră care pe unde i se aplecase capul. Țiganii Își strânseră În liniște sculele și plecară tiptil. Cele două fete n-aveau cu ce ajunge la ora aia la ele În sat. Ieșiră să ia aer În curte, departe de mirosul tutunului și al vinului trezit. Un soldat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să-i Înghită ca pe niște musculițe, grozăviile de care se loveau În goana lor li se părură blânde și aproape nevolnice. Ierburile Întruchipau orătănii, frunzele copacilor și tufișurilor foșneau șoapte și vorbe. „Cu mujdei vă gătesc!” strigă Daie Gulu, țigan alb, mâncător de copii și nemuritor, Întinzând mâna către ei și căznindu-se să-i apuce. Toporan, mutul sângeros, vâjâi cu securea deasupra chicilor făcute măciucă. Sfânta de pe Vale, vrăjitoarea, numai Îi privi cu un fel de milă. În jurul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
plita ce ne Încălzea, deopotrivă, ființele de lut și cele de duh. Din plită n-a rămas nimic, tigaia, oalele, cratițele s-au turtit, iar tuciul cel mare - turnat În urmă cu generații Întregi de Însuși bulibașa unei șatre de țigani nomazi și dăruit unor strămoși de-ai mei În chip de mulțumire că, În mărinimia lor, Îngăduiseră Înălțarea cortului și așezarea taberei În larga curte ce și azi există - a fost făcut țăndări de roțile cele negre și fără milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
teracotă, zidită de cel mai priceput sobar din toată Câmpia Dunării și chiar mai departe (obiect cu valoare de unicat, căci a fost meșterit chiar În ziua În care sobarul, din gelozie - avea În el sânge de albanez ungur și țigan - avea să-și omoare nevasta după ce, În fața ei, le tăiase gâturile celor trei copii cu un cuțit lung pe care, la sfârșit, și-l Înfipsese În inimă, cu o nemaiîntâlnită ușurare sufletească), fotoliul de răchită Împletită din care obișnuiam a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se apuce să pună ordine În univers. „Domnule”, făcea viitorul Repetent, „bătrânul a fost monumental. Am dormit și-am stat cu rândul la coada din fața ambasadei trei zile și trei nopți. Se ținea drept, cu privirea ascuțită și parcă și țiganii - care se Îmbrânceau ca toți dracii și se luau la Înjurături și la pumni - Îi arătau respect și-l ocoleau. Colonelul purta costumul de bun, pălărie pe cap, pantofi lustruiți În picioare și de pe umeri până sub genunchi Îi atârna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
țării. Domnul Marinaru este un tânăr și activ ferment al liberei inițiative și al economiei de piață. În Răspântii, unde se află și frizeria și unde, de curând, s-a Înființat mica și civilizata piață, Domnia Sa organizează lupte Între puradeii țiganilor de pe deal și cei ai rudarilor din josul coastei dinspre Dunăre a satului. Echipele, alcătuite din câte cinci combatanți, sosesc Înarmate cu tot soiul de tinichele vechi, dintre care cele mai apreciate de către publicul spectator avid de senzații tari sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de sănătate, după care, la plecarea tămăduitorului său, a căzut din nou În inconștiență și Înțepeneală, urmând, de atunci, a se trezi de fiecare dată când În bătrânele ei urechi pătrunde vorba cumpănită și alinătoare a omului de spirit; măgărița țiganului Iamandi - făuritor și negustor de grătare pentru friptură, piepțeni de baga Împotriva păduchilor și lindinilor și mături pentru exterior (târșuri) - a fătat trei măgăruși, fapt nemaiîntâlnit pe locurile acestea și vestitor - după unii - de grele Încercări, iar după alții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tărie contrafăcută Într-o cârciumă mizeră dintr-o periferie industrială a orașului, lui Ectoraș - căruia În curând avea să i se spună Repetentu - Îi plăcuse să se joace cu feluritele nații ce-i alcătuiau globulele roșii, inventându-și strămoși italieni, țigani, ruși, armeni și chiar mongoli În fața bărbosului care Îl privea cu ochii Încețoșați de alcool și nu izbutea să spună că și el, la rându-i, avea În vene Încrengătură de sânge băștinaș și de venetici străvechi, cărora li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bobinelor era unul, Neamțu, un băiat nespus de subțirel și care fuma Întruna. Era Încredințat că Ghiță tăia special filmul la o scenă anume numai ca să-l umple pe el de draci. De zece ori văzuse filmul despre șatra de țigani și de zece ori trăise dezamăgirea care aproape Îi lua răsuflarea. Pe pânza pe care Ghiță o albea din când În când cu praf de cretă, țiganul Zobar o Învârtea de zor În jurul focului pe țiganca Rada și, În timp ce noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
umple pe el de draci. De zece ori văzuse filmul despre șatra de țigani și de zece ori trăise dezamăgirea care aproape Îi lua răsuflarea. Pe pânza pe care Ghiță o albea din când În când cu praf de cretă, țiganul Zobar o Învârtea de zor În jurul focului pe țiganca Rada și, În timp ce noaptea din jurul lor răsuna de viori, cobze și chitare, Îi dădea la o parte, una câte una, zecile de fuste crețe și Înflorate care o acopereau. Când să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din casă, să străbată grădina, să ajungă la fierărie și să-l Întrebe pe bărbatu-său ce dorește. De fiecare dată femeia apărea Într-adevăr pe poteca dinspre grădină, Însă, În loc să solicite mieros lămuriri pentru chemarea ei acolo, Înainte ca țiganul cu statură și mușchi de uriaș să apuce să-i ceară, tacticos, cine știe ce lucru neînsemnat, ea se apuca să-l spurce și să-l trimită la dracu’, unde, de fapt Îi era și locul, printre focurile În veci nestinse ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tată. Lucrurile nu se opriseră, căci mocanii, pe Întuneric, descărcaseră arma În fața altcuiva, un om nevinovat care n-avea nici În clin, nici În mânecă cu ciorovăielile lor pe miriști mai bogate. Cadavrul fusese recunoscut ca aparținând lui Daie Gulu, țigan alb, vagabond cu mințile nu tocmai acasă, mâncător de copii neastâmpărați și nemuritor. La câteva săptămâni după Înmormântarea hoitului său ciuruit de alice, Daie Gulu se Întorsese În Satul cu Sfinți și trăsese un chef cu strigături În cinstea noii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Daie Gulu, cu toate că el era sărbătoritul, se arăta tăcut și cu mințile și sufletul În altă parte. Ectoraș cunoștea acea privire pierdută din urmă cu vreo două luni, când tată-său, Directorul, pusese o vorbă la șeful unei cete de țigani ce muncea cu ziua pe câmpurile sau prin viile și livezile statului. Directorul dorea, astfel, să-i arate fiului său neiubitor de muncă felul În care se câștigă un ban, respectul nețărmuit pentru lucrul fizic și-i tot dădea exemplul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
progenitura la munca de jos, adică fetele la spălat vase prin cantine, iar băieții - exagera cu voluptate de fiecare dată tatăl - la spălat closetele din cartierele sărace ale marilor orașe. Ectoraș se trezise Într-o dimineață Înconjurat de zeci de țigani care sporovăiau pe limba lor și nu păreau a-l băga În seamă. În primele zile prășiseră tarlale nesfârșite de porumb. Pe Ectoraș frunzele ca niște săbii ale plantelor Îl tăiau pe gât, pe față și pe mâini, palmele Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]