7,946 matches
-
sau aș strâmba din ochi și din nas. Am impresia că nu mă interesează nimic altceva. Nici nu sunt capabil să variez tema, ci doar clamez același fior care mă străbate, ca și cum mi-aș fi pus mâna în foc, și țip, indiferent de cuvintele ce aleg. A da explicații mi se pare o impietate și o cădere în banal. O emoție n-are importanță decât fiind susținută de întreg temperamentul. " Într-o zi, pe timpul despărțirii noastre, eram mai nenorocit ca de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sosi vreo veste rea, și ar fi oribil să ne surprindă fericiți. Cavalerii lui Viky par fără rost pe plajă. Vin la noi să ia informații și apoi se retrag, fără chef de amuzament. Nici domnișoara Țurai, care probabil că țipă la fel, nu ne enervează decât uneori, căci nu o auzim decât rar. Hacik stă mult de vorbă cu noi și e deznădăjduit de boala lui Viky. N-am mai văzut un om de omenie mai perfect ca el, îndurerat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe socoteala altora! - La fel imaginez și pe seama mea. - Totuși, Viky este aproape să moară și tu ești sănătos tun. - Tot sufletul meu este bolnav. Mă vezi în fiecare clipă chinuin-du-mă. - Când te gândești că dacă aș muri eu, în loc să țipi sau să tearunci în mare, ai combina scene funebre și apoi le-ai scrie, bineînțeles, pricepîndu-te să le gradezi cum trebuie, ca să ajungi la punctul culminant și la efectul dorit. - Orice scriitor, cât de sincer ar fi, își aranjează suferințe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Instinctul singur, și nu demonstrația mea de acum te-ar fi putut învăța că e hain acest procedeu. - Ce mare rol joacă orgoliul la tine! - Asta e tot ce găsești să spui: vorbe, numai vorbe! Dar vezi cătot sufletul meu țipă de durere. Dacă mă iubești, înduioșează-te. N-are nici o importanță de partea cui e dreptatea. Și după o tăcere: - Noroc că lașitatea lui m-a salvat. A fost mai blând el cu minedecît tu! - Nici eu n-am avut
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
îl ridicăm puțin de labele de dinainte cade la loc. Numai ochii îi sunt tot așa de mari. Nu mai are însă nici o bucurie în ei. Vrasăzică, Ahmed e bolnav cu adevărat! M-am revoltat și am început să țip, în timp ce lacrimile îmi veneau în ochi: "E oribil în aceste locuri păcătoase! Mori cu zile! Nu sunt decât doi doctori imbecili care să te îngrijească! Dar pentru un animal mititel nici nu poți face nimic. Mi-a devenit viața aci
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Ioanei. Poate ca să plec e dorința mea cea mai intimă, fără să mi-o mărturisesc nici mie, poate că vorbeam astfel numai din exasperare. După ce suportasem situații grave fără explozii (cuvintele, ca să lovească bine, trebuie să aibă și sonorități), acum țip din pricina unei pisici. Neg toată încîntarea ce pretindeam că o am în Cavarna, în viața comună cu Ioana. Măcar ridicolul situației ar fi putut să mă oprească. A trebuit să veghez toată noaptea pe Ioana, nenorocită ca să încerc să o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
supus unei ceremonii cunoscute sub numele de "a doua naștere".20 Tatăl sacrifică un berbec; după trei zile, învelește copilul în prapure și în pielea animalului. Înainte de a fi însă învelit, copilul trebuie să se urce în pat și să țipe ca un nou-născut. Trebuie apoi să stea timp de trei zile învelit în pielea de berbec. La același popor, morții sânt îngropați după ce au fost înveliți în piei de berbec și așezați în poziția fătului. Simbolismul renașterii mitice prin îmbrăcarea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
podea, cu mâinile tremurătoare și gurile fără dinți, ce se deschideau avide de aer și implorau de la rudele lor, cu privirile pline de teamă și pierduți, un ajutor imposibil. Erau apoi copiii, plângând împietriți, și nou-născuții, în brațele mamelor lor, țipând ascuțit, cu o putere ce ei îi părea absurdă și de două ori mai sâcâitoare în imensul pericol ce atârna asupra tuturor. Clemantius îi chemă pe toți la calm, spunând că acum se găseau sub protecția domina-ei și că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că nu te amenință nimic din partea mea. Ea păru să nu audă. Îi dădu drumul brațului și alergă în acel fel lipsit de grație la telefon. Craig o privi prostit cum formează un număr și ascultă ca trăsnit pe când ea țipa: - Doctore Bovard, veniți aici imediat. Craig a surprins o parte din discuția noastră săptămâna trecută. Da, da, a venit aici în casă... Lăsă receptorul să cadă, ca și cum ar fi uitat că exista o furcă. Sări în picioare, strigă pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
mare însă era s-o ridic "în pod", fericire exprimată întîi cu râsete gâlgâitoare de hulubiță mică, pe urmă cu țipete ascuțite, la punctul culminant al ascensiunii. Uneori mă "ridica" și ea, strîngîndu-mi tare genunchii în brațele ei mici și țipând ascuțit: "Tîta ma'e!" Prietenia noastră era atât de mare, încît Adela, când avea nevoie de a înțelege universul, deocamdată parțial, eu eram acela pe care-l consulta cu preferință. Odată, auzind că o să vie un medic veterinar pentru un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sau ar fi putut încerca să se ridice. Când a încercat într-adevăr, ai fi crezut că ni se adresează, evident în gura mare, de la o distanță enormă, posibil de undeva din tribunele de la Yankee Stadium. — Nu mai suport! a țipat ea. Haide să ieșim de aici și să mergem undeva de unde să pot telefona. Trebuie să-i telefonez lui Muriel și să-i explic că am fost opriți. E, probabil, înnebunită! Când s-a produs Armageddonul local, doamna Silsburn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
am un apartament pe aici, prin apropiere, am spus brusc și nervos. De fapt, e ceva mai jos de intersecție. Am senzația că le-am oferit această informație cu un glas puțin prea strident. Din câte știu, aproape c-am țipat-o. — Ne aparține fratelui meu și mie, am adăugat. Cât am fost noi în armată, l-a folosit sora mea, dar acum nu-i acolo. S-a înrolat ca voluntară și e într-o deplasare. M-am uitat la doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
susținută, a unei forme de poezie care să corespundă standardelor lui specifice, dar care, în același timp, să fie compatibilă, chiar de la prima vedere, și cu gusturile domnișoarei Overman. După ce debita asemenea lucruri, îi explicam calm, cu răbdare - dar, desigur, țipând cât puteam de tare - care erau, după părerea mea, handicapurile domnișoarei Overman în calitate de critic, sau chiar de cititor de poezie. Atunci îmi amintea că în prima lui zi petrecută la biblioteca publică (singur, la vârsta de șase ani), domnișoara Overman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
În trup, sufletele sfârâie ca niște clătite-ntr-o tigaie, adăugă pe un ton ce se voia voios vizitatorul. O mână nevăzută le aruncă În aer și le Întoarce când pe față, când pe dos, ca să se rumenească bine. Urli, țipi ca apucatul și Încerci să scapi de chin, să evadezi, dar Încotro? Peste tot e pulbere și praf cosmic. Și În fiecare fir ești tu... - Cum adică se tocmește? reuși să se dumirească cu Întârziere Mașa. Replica aceasta Îi stăruise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aproape venerabilă, când Într-o bună zi Începu să se lățească În sutană și să prindă rotunjimi nebănuite. Și nu mult timp de la aceste semne, starețul dădu naștere la niște gemeni zglobii, un băiețel și o fetiță, care priveau mirați, țipând și dând din piciorușe, la barba sură ce se apleca spre goliciunea lor. Nașterea copiilor fu tăinuită mult timp În mănăstire, dar până la urmă vestea ajunse unde trebuie și starețul Împreună cu gemenii luară drumul capitalei. Aici starețul fu supus unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mai aștepte consimțământul gazdei, Îi unse degetul mare de la mâna dreaptă cu cerneală și-l apăsă pe coala Învechită de hârtie. Apoi presără din vârful degetelor iarăși câteva fire de cenușă, care luară foc imediat cum atinseră hrisovul. - Ce faceți? țipă Mașa, vârându-și degetul care o frigea În gură. - După Napoleon și Nabucodonosor, trebuia să urmeze și Iosif Vissarionovici... Sau doriți cumva să-l scot la Înaintare și pe micuțul caporal? Nu-i simțiți izul? Oaspetele suflă peste hrisov, stingând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
prea cu zgomot deranjând bețivanul care se trezi din somn Înjurând, iar cu mutra lui desfigurată de somn și băutura Își făcu apariția dând placajul la o parte...! Clipele de groază au fost sublime!! Îngrozite rudele mortului, au Început să țipe de alarmară toți vizitatorii cimitirului, alergând bezmetici În toate cele patru vânturi ale cimitirului, câlcându-se În picioare, amestecându-se cu pământul!!” Șeful Șantierului râse flegmatic. „Cu prima ocazie să mi-l prezinți. Sunt sigur, merită osteneala...” Tony Pavone făcu un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vuiet Înfricoșetor Îi Îngheță de spaimă! Cande labrul din mijlocul localului se făcu țăndări, iar toate luminile se stinseră. Pământul se balansa În tote direcțiile iar clădirea hotelului Ambasador troznea infernal din toate articulațiile, riscând prăbușirea! Se auzi o voce țipând sfâșietor. „Cutremur de pământ...! Murim, vom muri cu toții...!” Cheflii localului se repeziră către ieșire dar, aceasta fiind Îngustă, se produse Învălmășeală. Oamenii urlau, călcându-se În picioare, agățându-se unii de alții, aplicând lovituri cu pumnii!! Înfricoșată Atena, sări În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Încât a alarmat Întreg satul. Da, asculta-ți la mine. Era ora două noaptea, iar când sătenii au dat buzna să vadă, acolo nu era nimeni Însă clopotele continuau să se balanseze...!!” Unele femei Începură să bocească zgomotos iar copii țipau speriați de teama celor ce aveau să urmeze mai ales de prezicerea unor persoane isterice ce dădeau exemple de fantezie grotească, Încât sărmanii muritori așteptau momentul când pământul avea să explodeze În mii de fărâmițele...! Atena zgribulită de frig, refuza
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ce atitudine să adopt. Iar Înainte de plecare, după unele coli de hârtie volante și scrise În tipar, Întreaga asistență a Început să miorlăie În timp ce unele femei ridicau mâinile deasupra capului și privind la tavanul Încăperii, urlau besmetic În timp ce copii plângeau, țipau, se agitau Într-o totală isterie, nevrozându-ma și simțindu-mă stingher și, dacă nu-i promiteam acelui lucrător o vizită la familia lui, o rupeam la fugă...!!” Chiar așa...? Niciodată nu mi-am Închipuit...!” interveni Șeful Șantierului. „Stai să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu coșmaruri și somn chinuit, nu valorau nimic În fața acelui „Porc Îngrășat”, care făcea pe deșteptul judecând cu picioarele! „Un necioplit...! - se adresă el Șefului de Șantier care la rândul lui era destul de abătut. Bine Șefule, cum Își permite să țipe la mine, să mă insulte amenințându-mă cu Închisoarea, un activist de partid care precis nu a terminat nici școala elementară...!?” Șeful Șantierului făcu o confidență. „Sunt membru al Pardidului Comunist Român În urmă cu peste treizeci de ani. Am
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vor alerga unul după celălalt un an, poate doi ori cine mai poate ști...? Îl cuprinse o agitație nervoasă, pământul Îi aluneca de sub picioare, hotărând pe loc să alerteze opinia publică. Urmări cu Înfrigurare momentul când garda privea prin mulțime, țipând de alarmă tot tribunalul. “Criminalii...! Ajutooor...!!” Se produse Învălmășeală. Legat În cătușe, Tony Pavone se poticni. Unii martori oculari se aplecară să-l ridice Însă, escorta lovea În mulțime cu bastoanele de cauciuc Încercând să-și croiască un culoar către
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
uneori jumulit din rădăcină iar ce-i În cauză răgnind de durere. Unii mai Îndrăzneți protestară. Fără rezultatul scontat. În schimb se pomeniră asediați de doi or trei Liberi care bătură la ei ca la fasole, până În momentul ce unii țipând de durere se prăvălise jos Încercând să se apere! Bătaia de joc va continua. Socotind Încheiată operația tunsului ori jumulitului părților păroase, Liberii ordonară pas alergător la baie care se afla Într-o cameră alăturată sumbră și ostilă care desigur
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
naftalină, pentru a arăta opiniei publice eleganta costumație a deținuților și care presupunea aplicarea arestaților un tratament de invidiat...! Apoi Într-un tempo foarte rapid, arestații fură nevoiți să Îmbrace noua costumație aproape În poziție de drepți datorită Liberilor care țipau, aplicând pedepse, apoi Îi orândui câte doi În linie unde un alt Liber le fixa cătușele dirijându-i către duba care Îi va transporta către tribunal. Legați În cătușe doi câte doi,iar când se aflau la câțiva pași de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
De ce, oameni buni, de ce...!! Opservând rămășița banknotei de zece dollary ruptă ce Încă ce Încă mai era ținută strâns În mâna imprudentului om, victimă inocentă a hazardului și mai mult a-l norocului care, Îl abandonase În favoarea aprigului destin...! Atena țipă sfâșietor. „Pentru câțiva dollary să comiți o asemenea crimă...?? Nu, nu se poate...!!” - mai avu putere să strige apoi căzu leșinată, contopindu-se cu Tony Pavone În ultima lor supremă Îmbrățișare...!! În depărtare sirena salvării solicita drum liber, Însă, infermierii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]