3,981 matches
-
în proporție foarte redusă. Da, dar ei beau apă curată, mâncau alimente naturale din gospodăria propie, (fără îngrășăminte chimice, numai cu îngrășăminte naturale de la animale), aerul curat, hainele confecționate în gospodărie, alcoolul consumat rațional, etc. S-au înmulțit cazanele de țuică, sătenii fructificând livezile (prune, mere și pere), iar care nu aveau cumpărau. Viile care împodobeau fațada caselor și care până atunci erau pentru consumul de struguri, au început să fie extinse pe stâlpi în curte, iar toamna se producea must
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
fațada caselor și care până atunci erau pentru consumul de struguri, au început să fie extinse pe stâlpi în curte, iar toamna se producea must și vin roșu de masă (desigur de calitate inferioară), în orice caz băubil, dar totuși țuica a rămas băutura preferată. S-a diminuat foarte mult rolul preotului și al învățătorului, rolul lor educativ și religios, motiv pentru care s-a redus foarte mult la generațiile actuale „a renumitei politeți și respect” reciproc al sătenilor. Satul Livadia
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
XX-lea. Din 1779 este amintită încă o moară, așezată pe malul stâng al Crișului. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea se extinde pomicultura, locuitorii dădeau dare de fructe uscate și proaspete și după cazanele de fiert țuică. Începând cu anul 1753 sunt semnalate meșteșugurile, fără a fi specificate, ele aduceau un venit anual de 10 florini. Exista la 1779 și o cârciumă domenială, în care se vindea vinul și țuica fiscului. Dacă în prima jumătate a secolului
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
și proaspete și după cazanele de fiert țuică. Începând cu anul 1753 sunt semnalate meșteșugurile, fără a fi specificate, ele aduceau un venit anual de 10 florini. Exista la 1779 și o cârciumă domenială, în care se vindea vinul și țuica fiscului. Dacă în prima jumătate a secolului al XVIII-lea se mai păstrează încă obligațiile tradiționale iobăgești, în a doua jumătate a secolului acestea se înmulțesc simțitor. În cadrul obligațiilor urbariale întrau: censul, robota, nona. Iobagii și jelerii cu casă plăteau
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
oamenii de frunte ai satului, ori rămân nașii de familie când este posibil. Ei participă și la „târg” și la ,pă videre” și sunt socotiți părinți ai celor doi tineri. Părinții pregătesc din timp cele necesare pentru nuntă. Ca băutură - țuică de prune și vin, iar mâncarea constă în mai multe feluri de bucate; foarte din timp sunt angajați muzicanți. Inainte, la nuntă cânta „hididușul” satului. Hainele pentru ceremonie sunt confecționate de către femeile pricepute din sat. Cu câteva zile înaintea nunții
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
cum arată crăiasa. Grăitorul mirelui le răspunde că este îmbrăcată în alb, și-i mândră tare ca soarele când răsare. El roagă să fie lăsat înăuntru ca s-o caute, că va plăti bine. In acest moment scoate sticla cu țuică împodobită frumos și o schimbă cu cea a grăitorului miresei, împodobită la fel. Fiecare încearcă să fie cât mai sfătos și mai spiritual. La dialog mai pot participa și alți bărbați din alai. In cele din urmă se înțeleg, lăsându
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
precum și supunerea soției în fața soțului. Grăitorul mai zice: „Gazdele dă loc, s-o pregătit/ Dă trii zăli și dă trii nopțî n-o mai dormit/ Mâncări buni ni-o gătit”. Incepe servitul mesei. Mai de mult se servea la nuntă țuica, vin sau „cider” - un suc fermentat din mere sau pere padurețe. Mâncarea era alcătuită din „zeamă” de „păsulă” boabe, „curitiu umplut cu pisat” și „coci” sau colac. Cine dorește pune un copil în brațele miresei, iar aceasta îi dăruiește un
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
sărbătorile iernii(între Crăciun și Anul nou). În această zi băieți îmbrăcați în costumul popular, pornesc și dansează în curțiile oamenilor, iar gazda cât este de mulțumit îi poftește în casă la un pahar de vin cald sau la o țuică, iar dacă nu, le dă bani, și acești bani sunt împărțiți între dansatori. Dintre activitățile din gospodăriile locale, au mai rămas cele legate de sărbătorile religioase, și anume: vopsitul și încondeiatul ouălor, cetele de colindători de Crăciun și Anul Nou
Zizin, Brașov () [Corola-website/Science/300985_a_302314]
-
prezente sunt porumbul, ovăzul și grâul. Legumele sunt cultivate doar în grădini, pe suprafețe care asigură necesarul familiei. Dintre speciile de pomi fructiferi, prunul deține în mod categoric locul întâi. Marinul a fost multă vreme cunoscut prin producția mare de țuică de prune. Practic, satul ni se înfășișează ca o imensă livadă de prun. Soiurile nobile de viță de vie sunt cultivate doar sporadic, predominând hibrizii producători direcți. Conform datelor furnizate de A.P.I.A. Crasna (ing. Aurel Hosu) structura culturilor
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
și țopăia în fața alaiului de nuntași și printre ei. Și la Covei nunțile se țin în corturi lungi, făcute din cergi și întinse în curte. La masă primul fel servit constă din murături, de obicei ardei capia în saramură și țuică. Celelalte sărbători tradiționale se întâlnesc și în alte sate și au fost descrise de folcloriști. Rămâne să se sublinieze specificul local de către aceștia, în măsura în care există. O superstiție întâlnită numai aici, spune că dacă treci cu pasul peste cineva culcat jos
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
unui depozit ce se ocupa cu îmbutelierea, depozitarea și desfacerea băuturilor alcoolice spirtoase. În prezent compania deține poziția a treia în topul firmelor producătoare de alcool și este liderul pieței de distilate naturale din România. S. A. este un producător de țuică și rachiuri din fructe, specialități din extracte naturale (bitter, florio și fernet), băuturi alcoolice spirtoase cu sau fără adaos de arome, lichioruri și gin. Începând cu anul 1991, compania a trecut printr-un proces de reorganizare și aducere la standarde
Prodvinalco () [Corola-website/Science/297918_a_299247]
-
construcțiile anexe, pentru economisirea terenului. Gospodăria cuprinde: casa alcătuită din tindă, două camere de locuit și pridvor la fațadă, sistem de încălzire: sobă oarbă cu vatra în tindă. Bucătărie de vară, șopru, cămară, colnă pentru căzile cu borhot, (fructe fermentate), țuică, șură cu grajd, cămară pentru unelte, cotețe de porci, cuptoare de uscat fructe în livada gospodăriei. Gospodăria se închide cu poartă înaltă și deține cel mai adesea fântână cu roată. Această zonă viticolă se caracterizează spre sfârșitul sec. al XVIII
Gospodăria românească () [Corola-website/Science/307341_a_308670]
-
etnice ale rromilor din Craiova și din Constanța, mutându-se cu caravanele și cu șatra de la Dunăre la Marea Neagră, o parte din Moldova și din Ardeal. Familia lui a fost bogată, înaintașii săi ocupându-se cu metalurgia, confecționând cazane de țuică, sigilii de plumb pentru vagoanele de marfă și altele. În anul 1962, Securitatea i-a confiscat tatălui său tot aurul pe care acesta îl avea, deși îl ascunsese într-un proiectil. Tatăl său a fost eliberat după câteva săptămâni, familia
Ilie Badea Stănescu () [Corola-website/Science/307943_a_309272]
-
devenise irascibil, suspicios, avea reacții ciudate în relațiile cu clienții. Un exemplu edificator îl constituie atitudinea pe care o are hangiul față de fetița care venise cu două sticle de gaz să cumpere „de un ban gaz“ și „de doi bani țuică“, rugându-l „să nu mai pui gaz în a de țuică și țuică-n a de gaz, ca alaltăieri“ și să scrie în caietul de datorii, pentru că n-aveau bani. Dialogul cu fetița îl include în lumea negustorilor avari și
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
exemplu edificator îl constituie atitudinea pe care o are hangiul față de fetița care venise cu două sticle de gaz să cumpere „de un ban gaz“ și „de doi bani țuică“, rugându-l „să nu mai pui gaz în a de țuică și țuică-n a de gaz, ca alaltăieri“ și să scrie în caietul de datorii, pentru că n-aveau bani. Dialogul cu fetița îl include în lumea negustorilor avari și nemiloși: „Scrie-v-ar popa să vă scrie, de pârliți! De
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
îl constituie atitudinea pe care o are hangiul față de fetița care venise cu două sticle de gaz să cumpere „de un ban gaz“ și „de doi bani țuică“, rugându-l „să nu mai pui gaz în a de țuică și țuică-n a de gaz, ca alaltăieri“ și să scrie în caietul de datorii, pentru că n-aveau bani. Dialogul cu fetița îl include în lumea negustorilor avari și nemiloși: „Scrie-v-ar popa să vă scrie, de pârliți! De mici vă
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
uciderea preotului. Tocmai pe atunci trecea prin zonă o vânzătoare ambulantă de obiecte gospodărești pe nume Păcălița (Mariella Petrescu), iar judecătorul (Geo Saizescu) hotărăște ca Păcală să fie omorât prin otrăvire. Vânzătoarea îl place pe condamnat și le vinde judecătorilor țuică pe post de otravă. Tânărul își revine după o vreme și pornește din nou la drum. El își întâlnește frații și află că aceștia slujiseră la un popă care le tăiase nasurile după învoiala că cine se supără primul să
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
speculate de populație și au sporit gama criteriilor, prin introducerea unor elemente vizând prezența sau absența în gospodăria chiaburească a unor alte mijloace de producție de natură să le aducă unele câștiguri suplimentare, cum ar fi tractoare, batoze, cazane de țuică, darace de lână, sau cele legate de practicarea unor meserii din sfera serviciilor, cârciumărit, măcelărit, ori de practicarea unor meșteșuguri rurale, cum sunt croitoria, blănăria, tâmplăria, olăritul etc. ----Într-un instructaj elaborat de Direcția Generală a Poporului, în iulie 1950, se
Chiabur () [Corola-website/Science/311661_a_312990]
-
din funcțiile ei era și funcția ceremonial-funerară. Cu această ocazie se pun pomeni pe morminte, ocazie cu care se aduc la cimitir vase de ceramică ce se dau în dar spre pomenirea celui dispărut. Se aduce la cimitir mâncare și țuică, în unele sate oamenii cinstindu-se între ei ca la o adevărată sărbătoare.
Biserica de lemn din Totoreni () [Corola-website/Science/312402_a_313731]
-
la loc de cinste se situează însă magiunurile de prune numite "miere" sau "lictar". Pentru iarnă fructele se uscau în "coșare" sau în cuptor, devenind cunoscutele "poame" consumate în zilele de post. Frecvent, fructele au fost folosite și pentru prepararea țuicii, în [[1851]] fiind consemnate 23 de instalații. În anii de "glorie" ai C.A.P.-ului s-au executat plantații întinse de pomi pe ""Valea Lupului"", în [[1978]] acestea însumând 70ha de pe care s-au recoltat 48 tone de fructe, cu
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
de grăniceri, locuite de 451 bărbați și 461 femei. În gospodăriile lor aceștia aveau 103 cai, 345 de boi, 330 de vaci, 520 de oi, 121 de capre, 390 de porci, 58 de stupi și 22 de cazane de fiert țuică. Cu 22 de ani mai târziu, în 1850, erau 300 de case în care locuiau 578 de bărbați și 667 de femei. Drept compensație pentru prestarea serviciului militar, grănicerii cultivau sesiile pe care le aveau în folosință pentru asigurarea hranei
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
nucă. În zilele de sărbători se mai fac și diverse fripturi din came de păsări, de vită sau de porc. Din ce în ce mai rar se fac gogoși, întorsuri, pancove, pogacele si altele. Ca băutură se folosește mai mult țuica de prune (vinarsul), simplă sau sub forma de "crampă", adică fiarta cu zahar si chimion, la începutul mesei in sezonul rece. Vinul se bea mai rar, la sărbători ori in alte ocazii. În apropiere: „Mogoșul, un înfloritor colț al naturii
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
rezultă că Ogorilcu era proprietarul ocinei și al satului. Numele de persoana Ogorilcu ulterior modificat în structura toponimului, prin apropiere de Gorilcu (Horilcu) derivatul în -co>cu de la un hypocoristic antroponimic sau de la o poreclă a apelativului regional horilca (holerca) “țuică, rachiu”, a stat la baza denumirii satului, formată cu suf. -ani- Horilcani (Holercani). Localitatea e prezentată pe hărțile din sec. 18. Hartă lui Bowr din 1770 (1774) o fixează că principala așezare la Nistru, cu loc de discolare a armatelor
Holercani, Dubăsari () [Corola-website/Science/305164_a_306493]
-
chiar pe punctul de despărțire a celor două Sărcii a fost „bertul lui Sima”. A funcționat și înainte de război și în timpul lui dar și după, până prin anii 70-80, când a decedat Sima. În această cafenea bărbații, la un phar de țuică, au dezbătut mai toate evenimentele importante legate de sat. Aci s-au luat și unele hotărâri politice importante în special când în sat a activat Securitatea(UDBA). Dacă am amintit meseriile și meseriașii, trebuie să mai adăugăm că o covăcie
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
o cutie din lemn și legat de pergament printr-un șnur. Pentru scris s-au folosit cernelurile pe bază de substanțe vegetale extrase din frunze, fructe, scoarță de arbori și unele substanțe chimice (funingine amestecată cu ulei vegetal si cu țuică). Se întrebuințau următoarele culori de cerneală: brună, neagră, verde, galbenă și roșie. Cel înnobilat plătea scribilor cancelariei princiare transcrierea textului în latină pe pergament, apoi comanda la desenatorii cancelariei desenarea blazonului, respectiv a ornamentelor de înfrumusețare pe margini. Lipsa blazonului
Diplomă de înnobilare () [Corola-website/Science/313176_a_314505]