5,899 matches
-
a convins pe guvernanții de la București că România avea să fie următoarea victimă a expansiunii militare și economice naziste, fără speranța vreunui sprijin din partea marilor aliați. Prin semnarea Acordului economic româno-german (Wohlthat), guvernanții români au încercat să tempereze și să abată presiunile, pe care cel de-al treilea Reich le făcea asupra statului român. În ciuda atmosferei externe tot mai încordate de la mijlocul lunii martie 1939, guvernanții români au hotărât să reziste oricăror presiuni făcute asupra României și să se opună cu
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
se învârteau tot mai amenințători deasupra României și astfel se adevereau cuvintele marelui savant Nicolae Iorga și chemarea lui adresată poporului român cu ceva vreme în urmă: „Ferește-te popor al meu, că mari primejdii ți se pregătesc.” Marea nenorocire, abătută de Rusia sovietică asupra României, a dus la schimbarea orientării întregii politici externe românești. Prin noua orientare a politicii sale, statul român urmărea să mai salveze ceea ce se mai putea salva din trupul României Mari. Pentru consolidarea acțiunilor guvernului român
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
Seara, vara-n Cârțișoara O-ntâlnești pe Marioara Cu vreo treabă la fântână Ori cu oala după lapte, Ori cu două mere-n mână Bine coapte, Pentru noapte... Și primarul pe-nserate, Lasă legi și lasă toate Și pe la crâșmă s-abate - Că și el e tot om viu. Și «trebe» să aibă parte De un păhar de rachiu, Ca Ionu lui Zahiu... Iarnă-n Cârțișoară Pe Dealu’ Morii nu-i chip să treci... Copiii și-au făcut poteci... Unii urcă-alții coboară
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Badea Cârțan, a fost foarte fericit să-și poată manifesta sentimentele lui naționale. În peregrinările sale prin Europa a mai vizitat Viena și Zürich-ul, unde de asemenea a fost foarte bine primit și găzduit de studenții români. La înapoiere sa abătut din nou prin Roma unde de acuma avea amici pe care simțea nevoia să-i viziteze. A fost primit cu căldură de vechile sale cunoștințe, a fost găzduit de contele De Gubernatis care împreună cu cardinalul Rampolla l-au prezentat atât
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
nenorocirii va pluti asupra lor în toate zilele pe care le vor mai avea de trăit, împreună sau despărțiți, de acuma încolo. Remus nu va mai avea liniște până ce nu va răzbuna într-un fel soarta nemiloasă ce s-a abătut asupra lor. Din clipa aceea simțea, că este înregimentat în oricare dintre mișcările anticomuniste și antisovietice la care va avea acces. De aceea nu a stat o clipă pe gânduri când i s-a oferit posibilitatea să lupte alături de «băieții
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
în 1858, aprilie 18, se trimite Protopopiatului Botoșani mărturia locuitorilor satului Ipotești dată pentru preotul Vasile Hudișteanu, aflat în stare de arest, în care supt-iscăliții încredințează că în vremi de triizăci ani de când ne păstorește (Vasile Hudișteanu) nu s-au abătut la nici un catahrisis împotriva pravilii și a canoanilor duhovnicești 25. Se mai arăta apoi în respectiva mărturie că sunt urgisiți neavând la cine alerga spre a ne creștina pruncii, a ne îngropa morții și a căuta de cele nouă trebuitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
la cer, Într-a cerului mărire/ Scara de-aur se prindea, iar din ceruri, pe-un tron de nemurire,/ [...] Maica Domnului zâmbea 181. Printre imagini luminate altfel decât pe întunecatul pământ, învăluit într-un blând Ave Maria sufletu-i se abătu și văzu minunea: Acel înger ai fost tu182 conchide Eminescu. Frumusețea cea mare a poemului (Basmul ce i l-aș spune ei) constă în jocul dintre interogații și răspunsuri din final: Când ai lăsat cerul, dragă?/ De ce-n lume ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
aflasem de la seriile anterioare era un om exigent, cu care nu te puteai juca. Era toată vremea serios. Nimeni nu-l văzuse zâmbind, ori nu-l auzise vreodată făcând glume. La examen avea o regulă proprie, de la care nu se abătea. Îți cerea cât mai exact definițiile și exemplele din curs, totul, așa cum îți preda. Și dacă răspundeai în mod ireproșabil, după ce epuizai chestiunile de pe bilet de obicei punea întotdeauna trei probleme: una mai generală, o a doua de precizie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
lasă parcă anume oleacă de răgaz să așezăm în tainițele ființei noastre și imaginea Mănăstirii Șag, cu chipul palid și atât de drag al măicuței Cecilia. Vreau să vă arăt și casa mea, în drum spre oraș, zice "șeriful". Ne abatem, iarăși, din drumul drept, spre Timișoara. O luăm pe un drumeag spre miazăzi, pietruit, bun. Dar, ocolim puțin. Ajungem, astfel, în satul său, Chișoda. Într-un pâlc de copaci zărim o căsoaie mare, din piatră, cu 7-8 odăi, cu acoperiș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Sasca Bițu știa aproape despre tot ce-i oferea această străveche urbe, în plină afirmare. Și cum mergea să preia noua lui funcție, gândea la ceea ce avea de făcut. Își fixase câteva principii de la care era hotărât să nu se abată. Pe unele le învățase și le fixase în adâncurile ființei sale, de la tatăl său. La altele meditase el. Spre a le aplica și respecta, spera că va afla în el însuși energia, voința, tăria necesare. În toți anii de până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
inerente dintre ei îl admira pentru câteva din calitățile sale incontestabile, care depășeau cu mult defectele. Era foarte bun la suflet. Un neîntrecut specialist. Mai era foarte înțelegător. Tolerant. Altruist. Avea principii în care credea și de la care nu se abătea. Era constant în ceea ce gândea, cerea și voia. Dar, înainte de-a o lua pe Corina, de-a fi oficializat cu acte și considerat jumătatea lui complementară, Bițu își avea cel puțin așa văzuse ea limitele lui. Umbla prea modest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ar fi mestecat-o pe toată și-ar fi Înghițit-o fără să clipească. Îl simțeam că fierbe pe dinăuntru și că nu mai are mult până să dea pe dinafară. — Vă văd oameni serioși, am spus, fără să mă abat o iotă de la propriile-mi convingeri. Erau chiar oamenii care ne trebuiau nouă, În ciuda a tot ce Întâmpinam acum. Păi ce-i o sută, nea? Două jumătăți d-astea. Păi, dac-o luăm așa... Păi cum dracu’? O sută o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Îndelung, cu vădită plăcere. — I-e foame tare lu’ vaca asta de văr-tu. Și-ar cam trebui să ne grăbim. Acum să mâncăm, părințele, am spus. Să ne grăbim fără să ne pripim. N-aș fi vrut să mă abat de la maxima asta de căpătâi care ne călăuzise atât de bine până aici. Să nu ne suim cu burta goală În alt autobuz greșit. Zici că-i mult de mers până la băiatu’ ăla? — Vreo jumătate de oră. Oricum nu-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-i aștepți și-i ajuți și dacă știai c-ai aranjat o treabă cu ei de ce nu nu te-ai grăbit? Pe unde dracu-ai umblat brambura, Pepino? Pepino se apără tot cu mâinile de avalanșa de reproșuri ce se abate asupra lui. Altminteri, Pepino aude și vorbește. Atâta că articulează foarte greu. Înțelesul vorbelor lui se desprinde anevoie de mugete. Mai lesne Înțeleg ce spun mâinile lui, Într-o limbă care-mi este de-acum extrem de familiară. Pepino a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
la lucru și puii de Nemeși și Florinel adormiseră pe lângă noi și mâine-i luni, da... — Mâine o să plecăm, am spus. Destul am stat pe capul oamenilor ăștia. Vorbele mele făcură să-i lucească ochii vameșului, care se Întorsese cam abătut de dincolo. De atâta grabă, o fi uitat să i se mai scoale, dar de mâine i-o eliberăm În sfârșit pe Steluța și poate s-o deguste În tihnă și pe Îndelete. De când sunteți aici? Nu așa demult, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
colegul cu năduf... Când l-am privit, avea fața lividă și ochii înlăcrimați... Valuri de regrete surde năvăliră din toate părțile.. Sufletele ni se umplură de întuneric,.. În clipele acelea ni se păru că se dărâmă toată viața, că se abăteau asupra noastră tot felul de gânduri urâte... „Doamne, Dumnezeule, al Puterii și al dreptății !”, îmi trecu prin minte un gând ca o disperare. „Adevărul așteaptă, să se răzbune în cele din urmă, împotriva celor care l-au nesocotit !”. Un fior
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
intens în această dimineață aurorală. Lipsă Se aud frânturi de bocete nu departe de colibă. Acum două zile, un om din sat a murit nemântuit, adică fără lumină - cum zice Aia - și toți sunt îngrijorați de năpasta ce se va abate asupra lor. Se tem că defunctul o să se-ntoarcă din lumea cealaltă înainte de vreme, răzbunându-se pe rude și pe prieteni din cauza acestei lipse. Potrivit învățăturii lui Zalmoxis, după moarte ne întoarcem cu toții în lumea aceasta; dar ca s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
instruit, să se grăbească-a iubi”). Aia mă întreabă dacă poate continua să-mi citească: eu mă înfurii, la început... Apoi izbucnesc în râs. Cred că, atunci când suntem tineri, salvarea sufletului constă tocmai în această insolență amoroasă. Psyché Mă mai abat din gânduri mâncând niște poame minuscule și extrem de dulci. Numele lor e destul de lung în limba băștinașă, intraductibil în latină. Savoarea acestora reușește să mă umple de mulțumire și uit pe loc de orice lucru ce nu-mi procură plăcere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
amoroase cu Corinna, tocmai când ne sărutam mai încleștați, am simțit un damf teribil de hoit. Îl exala chiar gura ei. Nu credeam că amorul poate să miroase atât de urât. Cântece epice De fiecare dată când vrea să mă abată de la gândurile sumbre, Aia începe să cânte cu voce scăzută, acompaniindu-se la flaut sau la fluier. Sunt cântece de jale, de neînțeles pentru mine. Este un obicei al stirpei ei, care-și petrece mare parte din timp cântând, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cu bărbăție; e bine să faci tot ce poți ca să le alini și să-ți spui că celor buni soarta nu le dă prea multe.” „Vorbe bune și rele le e dat oamenilor să audă: nu te lăsa răvășit sau abătut din drum de ele.” „Dacă cineva va avea să-ți spună minciuni, cu înțelegere și blândețe rabdă și respectă preceptele: nimeni, prin fapte sau cuvinte, să nu te poată face să zici sau să faci ceea ce nu ți se pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
3) În timpul călătoriei am străbătut un adevărat paradis pământesc. Cotys m-a condus pe cărări umbroase, evitând să întâlnim triburile războinice care nu mă acceptă pentru că sunt roman, și nici pe el, un aliat al romanilor. De aceea ne-am abătut prin locuri virgine, neexplorate, unde auzeam doar grohăitul mistreților și ciripitul surdinizat. Sub frunzișul compact al copacilor seculari era permanent întuneric și veverița sperioasă arăta că nu se teme de ființele omenești. Tocmai în locul acela am înțeles că totul rămăsese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
din Tristia, din Epistulae ex Ponto, lătrături existențiale la lună în căutarea civilizației pierdute. Mai mult pare că acele plângeri disperate n-ar fi altceva decât un mijloc ca oricare altul ca să se descotorosească de trecut: un mod literar ca să abată atenția romanilor de la faptul că el, în zona aceea danubiană, eliberată de lăcomia pământească, în fond o ducea foarte bine. O rupere clară și hotărâtă cu trecutul, prin urmare: Tomis, așa cum explică Aia însăși, derivă din verbul „a tăia”. Adică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
condiția că autoritatea competența va determina, după consultări cu organizațiile armatorilor și/sau cu armatorii și cu sindicatele navigatorilor, măsura în care este corespunzător să se ia în considerare necesitatea de a organiza condiții pentru timpul liber și se va abate de la prevederile acestei convenții în cazul: a) navelor feribot maritime, navelor de alimentare și navelor similare, care nu sunt dotate continuu cu un echipaj permanent; ... b) navelor maritime, când, suplimentar față de echipajul navei, au la bord, temporar, personal pentru reparații
CONVENŢIE nr. 133 din 30 octombrie 1970 privind cazarea echipajelor (dispoziţii complementare)*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/126756_a_128085]
-
considerate necesare pentru protecția intereselor armatorului și ale navigatorului. Articolul 4 1. Se vor lua măsuri adecvate, în conformitate cu legislația națională, pentru a se garanta că prin nici o clauză a contractului de angajare părțile nu vor conveni în avans să se abată de la hotărârile juridice uzuale reglementate prin contract. 2. Această dispoziție nu trebuie interpretată că excluzând recursul la arbitraj. Articolul 5 1. Fiecărui navigator i se va elibera un document care să certifice funcția acestuia la bordul navei. Formă documentului, mențiunile
CONVENŢIE nr. 22 din 24 iunie 1926 privind contractul de angajare al navigatorilor*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/126758_a_128087]
-
condiția că autoritatea competența va determina, după consultări cu organizațiile armatorilor și/sau cu armatorii și cu sindicatele navigatorilor, măsura în care este corespunzător să se ia în considerare necesitatea de a organiza condiții pentru timpul liber și se va abate de la prevederile acestei convenții în cazul: a) navelor feribot maritime, navelor de alimentare și navelor similare, care nu sunt dotate continuu cu un echipaj permanent; ... b) navelor maritime, când, suplimentar față de echipajul navei, au la bord, temporar, personal pentru reparații
ORDONANTA nr. 16 din 27 ianuarie 2000 privind ratificarea unor convenţii adoptate de Organizaţia Internationala a Muncii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/126754_a_128083]