6,323 matches
-
woman-evil.” David S. Reed, art. cit., p. 76. 376 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 285. 377 Walter C. Curry, Chaucer and the Medieval Sciences, 2nd ed., New York, 1960, p. 91 apud David S. Reed, art. cit., p. 74. 113 că pare absurdă și este de un umor genial.”378 Propriul destin este orientat pe făgașul dorit. Nu-și neagă destoinicia: recunoaște că nimic nu o poate opri din calea sau voia ei. Este conștientă de strategia sa, o recunoaște cu nonșalanță a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
la tăcere.466 Târgoveața din Bath a fost percepută diferit de către critica literară, de la tonul laudativ, până la cel mai ironic, poate și din cauza personalității duale a personajului feminin, pe care am subliniat-o anterior. „În cei mai obișnuiți termeni, este absurdă și grotescă”467 . Walter C. Curry consideră că este „atât de plină de omenesc și de feminitate, atât de vulgară și de lipsită de orice inhibiție în discuția pe care o propune în legătură cu relațiile avute cu cei cinci soți, și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dată de Mai, și zidul de piatră care o înconjoară reprezintă precauțiile iscate de gelozia orbului Ianuarie.”894 Pentru că binele cunoaște uneori un sfârșit, Ianuarie este lovit din senin de orbire, spre propria disperare, care îl împinge către o gelozie absurdă, încât nu-i mai oferă soției niciun moment de libertate, ținând-o alături ca într-o închisoare. Cecitatea personajului devine însă simbolică, deoarece Ianuarie a fost dintotdeauna orb și neiinițiat, un ignorant căruia destinul nu face decât să-i răsplătească
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
aceluiași Lamprias În paragraful 413 d: „Ia seama, Lamprias, la ceea ce facem - zise el- și ai grijă ce cuvinte rostim, ca nu cumva să ajungem să micșorăm până la evanescență rolul Zeului!”4. Ammonios califică ipoteza lui Lamprias drept naivă și absurdă, fiind incompatibilă cu practicile ritualice delfice care pregătesc consultația oracolului. Este vorba despre sacrificii și rugăciuni, despre aspersiunea victimelor, despre interdicțiile ritualice impuse Pythiei, mai ales puritatea și castitatea. Deosebit de importantă se arată interdicția de a rosti oracole În cazul
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
naivitatea Pythiei sunt aproape totale. Ea se apropie de zeu cu un suflet Încă feciorelnic. Nu credem că zeul se slujește de vocea bâtlanilor, a păsărelelor și a corbilor pentru a-și face cunoscută voința. De bună seamă, nu suntem absurzi să pretindem de la aceste păsări - pentru că trec drept mesageri și heralzi ai zeilor - să transmită chiar fiecare Înștiințare Într-un mod elocvent și savant. (D) Dar nu-i mai puțin adevărat căavem totuși pretenția ca vocea și cuvintele ei să
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
a admite că nu se găsește o singură lume implică Întru câtva ipoteza că universul este infinit. Pe de altă parte, tentativa de a ne opri la cifra cinci, nici mai mult, nici mai puțin, ca număr-limită este cu totul absurdă și lipsită de verosimil. Dar nu cumva, mă Întrebă el privindu-mă, ai de făcut vreo observație?” - „Prin urmare - zisei eu -, ți se pare nimerit să Începem a renunța la problema oracolelor, ca și cum ar fi Încheiată, pentru a ne ocupa
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
pluralității lumilor, cum de se face că există un singur destin șeimarmeneț și o singură providență șpronoiaț, și nu mai mulți Zeus și Zen1? La o asemenea absurditate ar trebui să li se răspundă că ipotezele lor sunt și mai absurde atunci când Își imaginează existența mai multor sori, luni, Apollo, (F) Artemis și Poseidon, În cantități nesfârșite În cadrul nesfârșitelor revoluții ale universului pe care și-l imaginează. Și mai departe, În ipoteza pluralității lumilor, de ce trebuie să fie mai mulți Zeus
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
woman-evil.” David S. Reed, art. cit., p. 76. 376 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 285. 377 Walter C. Curry, Chaucer and the Medieval Sciences, 2nd ed., New York, 1960, p. 91 apud David S. Reed, art. cit., p. 74. 113 că pare absurdă și este de un umor genial.”378 Propriul destin este orientat pe făgașul dorit. Nu-și neagă destoinicia: recunoaște că nimic nu o poate opri din calea sau voia ei. Este conștientă de strategia sa, o recunoaște cu nonșalanță a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
la tăcere.466 Târgoveața din Bath a fost percepută diferit de către critica literară, de la tonul laudativ, până la cel mai ironic, poate și din cauza personalității duale a personajului feminin, pe care am subliniat-o anterior. „În cei mai obișnuiți termeni, este absurdă și grotescă”467 . Walter C. Curry consideră că este „atât de plină de omenesc și de feminitate, atât de vulgară și de lipsită de orice inhibiție în discuția pe care o propune în legătură cu relațiile avute cu cei cinci soți, și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dată de Mai, și zidul de piatră care o înconjoară reprezintă precauțiile iscate de gelozia orbului Ianuarie.”894 Pentru că binele cunoaște uneori un sfârșit, Ianuarie este lovit din senin de orbire, spre propria disperare, care îl împinge către o gelozie absurdă, încât nu-i mai oferă soției niciun moment de libertate, ținând-o alături ca într-o închisoare. Cecitatea personajului devine însă simbolică, deoarece Ianuarie a fost dintotdeauna orb și neiinițiat, un ignorant căruia destinul nu face decât să-i răsplătească
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Arghezi atribuie câinilor, în Cimitirul Buna-Vestire, capacitatea de a-și recunoaște stăpânul până și mort, revenit sub formă de fantomă pe domeniul său. Vânător reputat, Al. Cazaban aduce și el în povestiri personaje canine. Unul dintre ele cade victimă comportamentului absurd al omului. Un june face curte unei tinere doamne și o vizitează adesea sub pretextul admirației față de cățelușa ei albă, Rozica, pe care o îmbie cu bomboane. Cățelușa îl îndrăgește, ca și stăpâna, mai mult pe curtezan decât pe stăpânul
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
în care acesta apare destul de vertiginos. În tren se joacă și cărți, la Ionel Teodoreanu, sau se discută politică și strategie militară, precum la Camil Petrescu. Fiind lume amestecată și fiind vorba doar de trecerea vremii, conversațiile sunt stupide sau absurde. Brăescu speculează pe larg vorbirea inconsistentă din vagoane. E drept că unele personaje sunt date jos din tren, ca Mona din Steaua fără nume, iar altele sunt împiedecate să urce, ca Proștii lui Rebreanu, certați că au venit prea devreme
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
realizare târzie la noi și atribuită geniului lui N. Ceaușescu, care se manifesta și subteran. Ca atare e mitizat într-o piesă de teatru de comandă, ba și într-un cântec de muzică ușoară. Într-un context diferit, în notă absurdă, metroul apare în proza lui Daniel Bănulescu. Un mecanic oprește garnitura în mijlocul galeriei și își povestește viața călătorilor, prin megafon, până când este întrerupt de organele competente. Nevoia de confesiune, devenită patologică, a unui ins expus profesional claustrofobiei denotă finețe psihologică
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
rezultă din Cartea nunții. Elevul Bobby de la „Lazăr” e ignorant față de Dan și Mircea din La Medeleni, tot absolvenți de „Lazăr”, dar cu un deceniu în urmă. Nici profesorii nu sunt mai breji, fac figură de excentrici. Aceiași profesori sunt absurzi. Vera, sora lui Bobby, din Cartea nunții, a citit ea însăși La Medeleni; în schimb, dacă ar fi încercat să citească Arghezi, ar fi fost pedepsită la școală, ne asigură ea și implicit G.Călinescu. Ștefan Gheorghidiu e un student
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
asemenea case, cu saloane în trei colțuri și dormitoare pentagonale, cu caturi adăugate de înălțimi inegale există și azi prin zona Lipscani, Smârdan, Sf. Dumitru. Casa lui Moș Costache din Antim este și ea nemodulată pe înălțime. Încăperile au înălțimi „absurde”, cuvânt des folosit de Călinescu și foarte la locul lui în chestiune. Dar nu pe toată suprafața imobilului. Mai rațională pare casa mătușii Otiliei, sinistra Aglae Tulea. Aceea trebuie să fi fost tip vagon, cum iarăși era moda epocii, cu
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
de cărămidă, cu planșee pe grinzi de lemn. Când moșul depozitează materiale grele în casă, elementele orizontale se curbează periculos și efortul transmis la pereți îi determină să lucreze, fisurând tencuiala sub formă de fulger. Decorațiunile acestor case sunt la fel de „absurde” și din materiale caduce. În ceea ce privește instalațiile, absenței celor de apă i se adaugă lipsa electricității. În centru însă, la localul lui Iorgu de pildă, ba chiar în casele de raport ale lui Costache, pe Știrbei Vodă, iluminarea este electrică. Peste
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
În realitate, clădirile osândite de Călinescu: CEC-ul, Cercul Militar, Bufetul de la Șosea nu sunt „oribile” decât în ochii unor radicali și prin excesul de înflorituri al detaliilor. Nici construcțiile lui Petre Antonescu, prototipul ipotetic al lui Pomponescu, nu sunt absurde. După cum, invers, „domul cubist” ridicat de Ioanide sau Palatul Telefoanelor, clădit realmente în epocă, nu au nimic sinistru, deși au șocat publicul epocii. Important este că G.Călinescu are o concepție coerentă și consecventă despre frumosul urban și despre arhitectură
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
genială, luată sub focul inamicului imaginar, trecând sub tăcere rolul ciobanului. Ca atare, la mutarea prin avansare camarazii îi dăruiesc ca amintire, cu apropos, bustul imens al lui Napoleon. Armata în timp de pace și în formă obligatorie e, hotărât, absurdă. Literatura o atestă ca atare. Probabil iraționalul ei o și face să reziste la noi de la Cuza-Vodă care începe „muștra”, adică instrucția sistematică, și până în prezent când, totuși, va deveni voluntară. Un personaj al lui G. Călinescu, Gavrilcea, își instigă
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
n-au nici o vină, sărmanii, dar greu trebuie să le mai fie. Numele unui mare sfânt al bisericii a devenit, din purtător de biruință, patronul proștilor. „Nu te face (nu fi) Gheorghe”! Mai rău, diminutivul său semnifică opoziția obstinată și absurdă, împotriva evidenței: „Gică Contra”. Ion, în formula Nea Ion, este doar obtuz, opac, neinformat, simbol al mulțimii manipulabile. „Ce știe Nea Ion?” Gheorghe însă e chiar tâmpit și agresiv. În schimb, Vasile o duce mult mai greu. El e contribuabilul
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Stanovich, Perkins, Sternberg și alți câțiva). Inteligența eșuează atunci când este incapabilă să se adapteze realității, să Înțeleagă ce se Întâmplă sau ce ni se Întâmplă, să rezolve problemele afective, sociale sau politice; când greșește În mod sistematic, propunându-și scopuri absurde sau Încăpățânându-se să folosească mijloace ineficiente; când nu fructifică ocaziile; când hotărăște să-și amărască viața; când se prăbușește din cauza cruzimii sau a violenței. Carlo Cipolla, care a enunțat legile prostiei, propune următoarea definiție: „O persoană proastă este cea
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
a fost preferința pentru o metafizică a prăbușirii. Și, pe cât posibil, aceasta să se Întâmple În capul altora, ceea ce e culmea imposturii. Să-l citești pe Sade e minunat, nu și să trăiești ca el. Transformarea degradării, eșecului, groazei, cruzimii, absurdului În obiecte estetice este inevitabilă, dar e descumpănitoare. Desparte arta de viață. Ca urmare, afirmația lui George Steiner potrivit căreia „cultura nu face oamenii mai buni” este scandaloasă tocmai pentru că este adevărată. Păcat. Ceea ce mă face să studiez o temă
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
nu-și dea seama de situație? Sartre, În Carnets de la drôle de guerre, s-a referit la cazul Împăratului Wilhelm al II-lea, care, victimă a atrofiei unui braț, s-a Încăpățânat toată viața să-și disimuleze infirmitatea prin procedee absurde, pentru că un Împărat războinic nu putea declara public că are un defect fizic. La asta mă refer când vorbesc de inteligență eșuată. 2 Voi face o primă cartografie a inteligenței. Trebuie să distingem două niveluri: 1) Inteligența structurală: este capacitatea
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
Compulsiile se diferențiază de impulsivitate prin faptul că reprezintă stări care se răsfrâng asupra subiectului Însuși și sunt dublate de lupte interne. Fumatul e ceva compulsiv. În multe situații, subiectul se simte Împins să realizeze acte pe care le consideră absurde, cum ar fi, de exemplu, să verifice În fiecare noapte de vreo patru ori dacă a Încuiat ușa. Încearcă să-și stăpânească acest comportament, care i se pare stupid, dar În urma unor eșuări repetate, renunță. Preferă să continue acest ritual
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
ce-ar trebui să facă oamenii de cultură (care sunt din ce în ce mai rari), ce-ar putea să facă societatea bazată pe ochiul dracului, ca lupta pentru limba română să nu însemne a tunde vaca, adică o operație cu totul inutilă, păguboasă, absurdă ! Cum ar trebui să se facă educația: cu graiul sau cu vătraiul ? Puț inele cărți care mai apar rămân necitite, mânuitorii de idei și metafore, izolați și neînțeleși. Am participat la centenarul Bibliotecii "Stroe Belloescu" din Bârlad, cu vreo câțiva
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
de zile și la sfârșit își primeau, eventual, „ceasul de aur”. În prezent, schimbăm locurile de muncă de șapte ori în timpul vieții. Revistele de afaceri ne spun că suntem „marcă unică”, „agenți liberi”, „servicii personalizate”. La început, aceste titluri par absurde. Apoi nu mai sunt așa. Nu mai suntem angajați; suntem servicii. În multe industrii, nu suntem decât o „agenție unică”. În urmă cu douăzeci și cinci de ani, un aspect important în evaluarea unei slujbe era valoarea beneficiilor angajatului. Astăzi, este mobilitatea
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]