11,260 matches
-
Am răsfoit niște reviste și m-am uitat în bibliotecă după ceva de citit. Apoi am auzit un ropot de apă de undeva din spatele casei. M-am îndreptat într-acolo, am văzut ușa băii larg deschisă, am simțit miros de abur și am știut că totul era pentru mine. Kay era goală sub duș. Privirea ei rămase impenetrabilă chiar și atunci când ochii ni s-au întâlnit. I-am mângâiat trupul cu privirea, de la sânii pistruiați, cu sfârcuri întunecate, până la șoldurile late
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
următoarele date: Madeleine Cathcart Sprague, femeie albă, născută la 14.11.1925 în L.A., cu domiciliul South Muirfield numărul 482. Nu era pusă sub urmărire, nu existau mandate de arestare pe numele ei, nu avea cazier. În drum spre casă aburii băuturii mi se risipiră. Am început să mă întreb dacă Madeleine Cathcart Sprague avea ceva de-a face cu Betty / Beth și Lorna / Linda sau era doar o lesbiană bogată, atrasă de lumea interlopă. Am ținut volanul cu o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Își trecu o mână peste fața-i obosită, simțind Înțepăturile bărbii nerase. Isuse, ar ucide pentru o țigară. Nici măcar nu ar fi trebuit să fie aici! Aruncă o privire la ceas și scoase un oftat, slobozind totodată o dâră de abur. Paisprezece ore de când se Întorsese la treabă ieri-dimineață. Gata cu liniștea vieții de zi cu zi. O rafală de vânt rece pătrunse În cort, iar Logan Își ridică privirea pentru a vedea o siluetă udă leoarcă pășind repede Înăuntru. Sosise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
blițul, siluetele din spatele pânzei albastre a cortului păreau angrenate Într-un joc al umbrelor cenușii. Patru reflectoare foarte puternice sfârâiau sub ploaia torențială, Învăluind zona din jurul cortului Într-o lumină supărător de albă, În timp ce generatoarele de curent duduiau Într-un abur albăstrui scos parcă de un motor diesel. Ploaia rece șuierând pe metal Încins. Dincolo de acest cerc de lumină, bezna era de nepătruns. Două dintre reflectoare erau Îndreptate Înspre locul În care șanțul ieșea de sub cort. Ploile de noiembrie umpluseră până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
alt sandviș cu șuncă pe masă, de data aceasta În dreptul agentului care mormăi. — Nu trebuia să faci de mâncare, spuse Logan zâmbindu-i lui Watson, În timp ce aceasta așeza ultima serie de felii de șuncă În tigaie. Un nor mare de abur sfârâitor se ridică din tigaie, iar ea Încercă să-l răspândească cu ajutorul paletei, mici picături de grăsime căzând de pe ustensila de plastic și Împroșcând suprafața de lucru. — Ce, ai fi preferat să facă el? Întrebă ea, făcând un gest către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să reziste. Darren Caldwell n-ar fi avut cum să-și Înhațe fiul În timp ce puștiul de cinci ani se dusese la magazin să ia lapte și biscuiți cu ciocolată. Dar fusese atât de sigur! În cele din urmă, radiatorul subțiară aburul destul cât să se vadă afară. Polițistul aprinse farurile și porni de lângă bordură. Făcură o Întoarcere din trei mișcări În fundătură și porniră Înapoi pe drumul pe care veniseră. Logan se uită spre casa lui Darren pe geamul pasagerului din dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Poate să-l facă să stea puțin cu el. Să-l vadă cum crește. În loc de asta, avea să se-aleagă cu un dosar penal, și probabil și cu un mandat de interdicție. Răsuflarea lui Logan se strângea În fuioare de abur alb. Se făcea din ce În ce mai frig. Încă nu se hotărâse În privința proprietarului de la garajul Broadstane. Furnizase un alibi fals: denaturase mersul justiției. Nu că ar mai fi contat acum că avea copilul. Cu sau fără alibi, Darren fusese prins cu mâța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Miller - stătea pe trepte, cu un telefon mobil Într-o mână și o pungă albă de plastic În cealaltă. Era Îmbrăcat impecabil, Într-un costum gri-Închis și o haină neagră. — Isuse, e un ger! Vorbele ieșiră Într-un nor de abur. — Mă lași să intru sau ce faci? Ridică punga de plastic până la nivelul ochilor. — Am adus micul dejun. Logan se chiorî În Întuneric. — Ai idee cât e ceasul? — Îhî. Și-acum deschide până nu se răcește porcăria asta. Se așezară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu pește care se răcea, În timp ce mâna cealaltă scotocea după chei. — N-ai sunat. Logan aproape Își scăpă cartofii. Se Întoarse către Colin Miller care stătea cu mâinile Încrucișate, rezemându-se de un automobil luxos, cuvintele fiindu-i Învăluite În aburii respirației. — Trebuia să mă suni până la patru și jumătate. Nu m-ai sunat. Logan mormăi. Voise să vorbească cu inspectorul Insch, dar dintr-un motiv oarecare, nu apucase. — Mda, păi, zise el În cele din urmă, am vorbit cu inspectorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ușa ca să o deschidă și păși În toaleta femeilor. Chiar părea mai frig decât fusese afară. O pereche de agenți În uniforme supravegheau cei trei copii Înfofoliți, cu vârste Între șase și zece ani, ale căror respirații umpleau aerul de aburi. Copiii păreau entuziasmați și plictisiți În același timp. Unul dintre agenții În uniformă Își ridică privirea de la Îndatoririle sale. Cabina numărul trei. Logan, dădu din cap și se duse să arunce o privire. Peter Lumley nu mai trăia. Logan știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
bătrânul riscă și aruncă o privre peste umăr, vâzându-l pe polițistul care-l urmărise zăcând și sângerând pe șinele de cale ferată. Se opri din fugă și se Întoarse pentru a-l privi pe Logan, iar respirația umplea aerul de aburi mari, veniți din adâncul plămânilor. Apoi o porni din nou În sus către șine spre Logan. Căută adânc Într-unul din buzunarele sale și ceva lucios Îi sclipi În mână. Ceva ascuțit. O sudoare rece ca gheața străbătu corpul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
parte, să se ridice În picioare Înainte ca Doug Disperatul să ajungă la el. dar durerea din stomac Îl depășea, chiar dacă moartea venea Încet pe șine Înspre el. — Nu trebuia să te iei după mine. Vocea lui Doug ieșea cu aburi neregulați. Puteai foar’ bine să-ți vezi de treburile tale afurisite. Acum va treb’i să-ți dau o lecție, domnule Porc. Ridică obiectul lucios: era un cuțit Stanely, cu lama scoasă la maximum. — O, Doamne, nu... Se-ntâmpla din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o parcare neasfaltată, doar cu praf adunat ani de-a rândul, din cauza folosirii, ascunsă sub zăpadă. Un fag singuratic se Înălța În mijloc, decorat de iarnă și Înconjurat de polițiști care se-nvârteau pe-acolo fără un scop evident, respirând aburi În aerul amar. Înghețaseră până-n măduva oaselor. Logan trase chiar lângă duba jegoasă a celor de la Investigații, opri motorul și coborî În zăpada alunecoasă, troientită bine. Aerul rece fu ca o palmă Încasată peste față. Tremură pe drumul către cortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
palmei la ușa de lemn. — Domnule Anderson? Dinăuntru se auzi un vaiet și apa curgând. — La naiba. Încercă pentru ultima dată la ușă, Înainte să-i ceară lui Watson să repete figura. Aproape că o scoase din țâțâni. Nori de aburi năvăliră În holul micuț. Înăuntru, baia mică era căptușită cu lemn, ca o saună, acoperind parțial un o vopsea urâtă de culoarea avocado-ului. Încăperea era exact suficient de mare cât să Încapă cada pe peretele Îndepărtat, opus toaletei, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
luminați din jos de luminile de pe străzile orașului. Logan și Insch priviră cum Jim Lumley e băgat pe bancheta din spate a unei mașini de patrulă și dus de acolo. — Bine, zise inspectorul, cu respirația ieșindu-i sub forma unor aburi mari și albi. Omul greșit, motivul corect. Jumi-juma. Întinse către Logan capătul desfăcut al unei pungi cu jeleuri În formă de sticle de cola. Nu? Asta e. Insch se servi cu o mână plină, aruncându-le În gură una câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu o cameră de interogatoriu mică, despărțită În interior. Restul spațiului era ocupat de două birouri, un cuptor cu microunde și un ceainic. Acesta din urmă era În funcțiune În permanență, umplând camera dătătoare de calustrofobie cu nori denși de abur alb. Echipele de căutare nu prea aveau succes, iar zăpada Înghițea Înfometată dovezile care existau, iar vântul mătura parcul, umplând fiecare scobitură, albind și rotunjind totul până la uniformitate. Logan stătea la biroul cel mai apropiat de ușă, primind cât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să cazi lat. Logan clătină din cap, simțind cum vârfurile urechilor Îi iau foc În vântul aspru. — Nu vă faceți griji pentru mine, domnule, Îi zise, iar răsuflarea Îi fu purtată de vânt Înainte să poată face un nor de abur. Mă ascund după dumneavoastră. — Mda, spuse Insch zâmbind. Doar ai grijă să nu cad pe tine. Telefonul din buzunarul inspectorului bâzâi discret. Watson și Rennie erau pe poziții. Numărul 25 avea o ușă În față care nu mai văzuse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
iarbă aspră, poleite de soarele auriu, cu o priveliște care se Întindea până departe la orizont. Așezarea cenușie a Buckburn-ului era ascunsă de dealul abrupt de la cariere. Într-o zi bună, când morile de hârtie nu emanau nori cumulus de aburi cu miros dubios, coastele dealurilor, terenurile agricole și pădurile de pe celălalt mal al lui River Don sclipeau ca smaraldele. Un adăpost bucolic, izolat de zumzăitul traficului de pe drumul cu două benzi de mai jos. Dar nimic din toatea astea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de droguri. Aducea acasă o groază de bani și plecau În vacanțe În străinătate de două ori pe an! E drept, făcea trei ani la Craiginches pentru posesie În scop de comercializare, dar el măcar Își dădea naibii silința! Când aburul care i se ridica din spatele pantalonilor deveni prea fierbinte să-l Îndure, Watson se-ndreptă către bucătărie ca să pună pe foc ceainicul, din nou. Nenumăratele căni de ceai erau singurul mod prin care se puteau Încălzi În casa aia ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
urletul slab al sirenelor, amortizat de zăpada care cădea. Logan forță mai departe printre nămeți, cu apa Înghețată scurgându-i-se În pantaloni, Îngreunându-i picioarele. Șuiera ca un tren, iar respirația Îi ieșea sub forma unor nori groși de abur, care stagnau În jurul capului său În noaptea liniștită, ca un banc personal de ceață. Un sentiment greu Își făcea loc la el În piept. Erau puține șanse să-l găsească pe Martin Strichen pe Întuneric și În zăpadă. Nu fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un alergător în pantaloni de antrenament albi cu dungi albastre pe lateral. Avea și el aripi ca mine, însă părul aproape blond îi era învăluit de promoroacă. Avea ca haină doar o vestă albă, subțire și descheiată pe jumătate. Sufla aburi în pumni, încercând să-și încălzească mâinile. Am zâmbit. Ca să vezi cine vorbește, am zis. Tu pari de-a dreptul scos de la congelator... de unde vii? Mi-a aruncat o privire gânditoare în timp ce țopăia desculț, de pe un picior pe altul, dezghețându
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
i-a trimis scrisoarea de repudiere, ca să se căsătorească cu Cleopatra. Era o scrisoare atât de crudă, încât mama a strigat: „Nu se poate s-o fi scris el!“ Augustus i-a poruncit să nu plângă. „Scrisoarea asta concepută în aburii vinului nu rănește o femeie, ci insultă întreaga Romă“, a zis el. Așa a început războiul în care Marcus Antonius avea să piară. Glasul Antoniei era plin de emoție, fiindcă de ani de zile nu putuse să vorbească astfel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
imensă cu vârful de elektron. Cluvius Rufus, scriitorul, care urmărise cu inima bătându-i nebunește spectaculoasa înălțare a monumentului, întrebă: — De ce și acel obeliskos? Aș vrea să știu de ce întrebi asta! se revoltă celălalt, cuprins de-acum cu totul de aburii vinului, și agită codexul. Pe cine trebuie să aperi? Cine sunt prietenii tăi secreți? Vecinii săi observară că, pe lângă monumente, carnețelul conținea și o listă de nume; era vorba nu doar de distrugerea trecutului, ci și de epurare. Li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Antoane, nici un vis erotic nu se apropie fără să fiu alergat de bacante prin codri de pofte carnale, zornăind din solzii concupiscenței oarbe. Torturi ale iadului cărnii, lăsați-mi o clipă de răgaz, o singură clipă, ca să mă scutur de aburii visului obscen. (duminică) Azi e duminică. Ca de obicei, merg la cenaclul „Junimea“. Citește Octavian Stoica o proză parabolică, intitulată Pentru eroi ziua a șaptea. Se bucură de un succes neașteptat. Ivașcu Îl laudă și el, preluând parțial unele dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acea vie experiență a unui eu Însetat de real, ca o permanentă epifanie; Îl acaparează imagini și senzații atât de materiale, că le trăiește de fiecare dată cu o intensitate sporită; nici o Întâmplare mai recentă nu iradiază acea căldură, acei aburi Înmiresmați și tari a ceva ce nu s-a petrecut decât atunci; are acuta impresie că doar acele lucruri aveau un halou atât de misterios, dat de o perversă inițiere ce nu se mai reia niciodată În timpul ce-i este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]