7,862 matches
-
de prezent, singurătate și rugi disperate puse pe rafturi și spații intacte între cărțile devorate de Poet. Pentru Poet cărțile-s răsăriri și apusuri de soare, mișcări de planete, galactici și magme, gând așchiat din rotunde epoci, fierul pătruns în adâncuri de scoici - scânteie venită din lumi hainite spre amețita și tainica-i minte. Iar șapte-i o clipă și-o strună prin vremi, tăcere de care te temi, o soartă pe care-o alegi, membrană a vieții întregi. În ochii
POMPILIU COMSA [Corola-blog/BlogPost/376236_a_377565]
-
rostul, pasul concret,infernul deschis de prezent,singurătate șirugi disperatepuse pe rafturi și spații intacteîntre cărțile devorate de Poet.Pentru Poetcărțile-s răsăriri și apusuri de soare,mișcări de planete, galactici și magme,gând așchiat din rotunde epoci,fierul pătruns în adâncuri de scoici -scânteie venită din lumi hainitespre amețita și tainica-i minte.Iar șapte-io clipă și-o strună prin vremi,tăcere de care te temi,o soartă pe care-o alegi,membrană a vieții întregi.În ochii cifrei șapte... XIX
POMPILIU COMSA [Corola-blog/BlogPost/376236_a_377565]
-
ROMÂNESC Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1363 din 24 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Sufletul pământului românesc De la o vreme, când merg pe stradă, simt un vuet surd care-mi cutremură tălpile, ca un geamăt prelung venit din adâncuri, ce-mi provoacă o ciudată frică de a mai călca. Încerc să merg pe vârfuri sau călcâie, să nu mai simt acele gemete de sub mine. Am încercat să merg în mâini, în speranța că nu voi mai deranja pământul de sub
SUFLETUL PĂMÂNTULUI ROMÂNESC de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376364_a_377693]
-
de moarte. Cel mai tare țipă oasele eroilor voștri care s-au jertfit pe câmpurile astea ale mele, ca să le păstreze intacte pentru voi. -Cu ce i-am supărat pe străbuni, pământule? am întrebat eu speriat. -Țipă surd în liniștea adâncurilor mele, că s-au luptat degeaba pentru voi. Că și-au dat viața ca întinderile mele să păstreze comorile din adâncul și de la suprafața mea, numai pentru voi și urmașii voștri. Iar voi... -Ce-am făcut noi de i-am supărat
SUFLETUL PĂMÂNTULUI ROMÂNESC de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376364_a_377693]
-
intacte pentru voi. -Cu ce i-am supărat pe străbuni, pământule? am întrebat eu speriat. -Țipă surd în liniștea adâncurilor mele, că s-au luptat degeaba pentru voi. Că și-au dat viața ca întinderile mele să păstreze comorile din adâncul și de la suprafața mea, numai pentru voi și urmașii voștri. Iar voi... -Ce-am făcut noi de i-am supărat așa de tare? -Nu știu. Oasele lor țipă că mi-ați risipit comorile. Că le-ați dat pe degeaba străinilor, împotriva
SUFLETUL PĂMÂNTULUI ROMÂNESC de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376364_a_377693]
-
țipau isteric: nu ne vindem țara! Însă noi am vândut-o, pământule, am vândut-o investitorilor străini, fără resentimente, fără mustrări de conștiință, ca să ne salvăm de la... -De la ce? Și, v-ați salvat? Că eu, cu bogățiile mele din adâncuri și de la suprafață, v-am ajutat mii de ani să trăiți în tihnă, să vă hrăniți copiii și nepoții, iar urmașii urmașilor voștri să fie în veci fericiți. De ce nu v-au ajuns acum bogățiile mele? -Păi...nu mai puteam
SUFLETUL PĂMÂNTULUI ROMÂNESC de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376364_a_377693]
-
lor așa de tare? Întrebarea asta a pământului nostru m-a pus pe gânduri și am plecat să verific motivul întristării strămoșilor. La-nceput m-am supărat și eu. Ce tot se plâng strămoșii că le-am risipit bogățiile din adâncul pământului, când, se știe cât le-au jefuit romanii, habsburgii și, în primii ani de comunism, cotropitoarea U.R.S.S. cu ale ei SOVROM-uri. Totuși, să ne amintim că, în anul 1989 aveam o industrie extractivă a gazelor și petrolului
SUFLETUL PĂMÂNTULUI ROMÂNESC de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376364_a_377693]
-
habsburgii și, în primii ani de comunism, cotropitoarea U.R.S.S. cu ale ei SOVROM-uri. Totuși, să ne amintim că, în anul 1989 aveam o industrie extractivă a gazelor și petrolului, care producea NUMAI pentru poporul român, deși insuficient. Zăcămintele adâncului românesc fuseseră exploatate intensiv de către societățile cu capital străin (englez, olandez, american ș.a.), deloc interesate de gospodărirea rezervelor noastre. Prin înființarea la Ploiești a Institutului de Petrol și Gaze, regimul Ceaușescu reușise asigurarea unei baze de formarea specialiștilor români, atât
SUFLETUL PĂMÂNTULUI ROMÂNESC de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376364_a_377693]
-
epuizare, după un jaf îndelungat, de la începutul secolului trecut, până la naționalizarea din iunie 1948. În schimb, cu o puternică industrie de prelucrare, intrată în topul mondial, prin colaborări și concesionări de perimetre petrolifere bogate, dar și cu perspectiva rezervelor din adâncul platoului continental al Mării Negre, încă neexplorate și valorificate, România avea asigurată securitatea energetică și prosperitatea poporului român într-o mare măsură. Ce s-a întâmplat după revoluția din decembrie 1989? În aprox. 20 de ani de „Tranziție Măreață” spre capitalismul
SUFLETUL PĂMÂNTULUI ROMÂNESC de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376364_a_377693]
-
ca în anii tinereții.ˮ Liliacul înflorit la umbra înserării, prima dintre cărțile recente ale Elenei Buică, se articulează din opt secvențe: Anamneza lângă liliac, Cuvânt înainte, Partea I - Întâmplări din tainețele vieții, Partea a II-a - Rânduri izvorâte din adâncul inimii, Partea a III-a - Cuvântul frumos rostit, Partea a IV-a - Frumoasele vacanțe, Partea a V-a - Comentarii critice, la care se adaugă oFișă de autor, în care sunt trecute în revistă elemente importante din cariera scriitoarei. Umbra înserării
SCRIERILE ELENEI BUICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376393_a_377722]
-
uitării cernem noroiul la limita dintre suflet și lut cu tristețea brațelor rotunjite în îmbrățișări goale de noi satisfăcuți agonizăm într-un zâmbet preludiu unei iubiri frânte într-un recviem parteneri cu nepăsarea devorăm nemulțumiri dar cine să spargă oglinda adâncului Referință Bibliografică: Parteneri cu nepăsarea / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2071, Anul VI, 01 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Agafia Drăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
PARTENERI CU NEPĂSAREA de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376449_a_377778]
-
cu nard, tămâie și mir, fumegau înmiresmat sub torțe de smoală. Chiparoși vechi și neclintiți umflau umbre măiastre, pe-un cer de ametiste cu țipete răgușite de păsări necunoscute. Vânturi cu mângâiere de giulgiu-nspumat învăluie o lume tăinuită-n adâncuri... între blândeți și rugăciuni de noapte. Un răgaz pământesc m-aruncă printre ancore, inele de parâme, statui, săbii și amulete stranii, măști ... Citește mai mult Doar să-ți apleci urecheași țărmurile-ți vor spunedespre orizonturi de vitejie,ca o fantomă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
flăcărispre orizontul altor lumi,talgere cu nard, tămâie și mir,fumegau înmiresmatsub torțe de smoală.Chiparoși vechi și neclintiți umflau umbre măiastre,pe-un cer de ametistecu țipete răgușitede păsări necunoscute.Vânturi cu mângâiere de giulgiu-nspumatînvăluie o lume tăinuită-n adâncuri...între blândeți și rugăciuni de noapte. Un răgaz pământesc m-aruncăprintre ancore, inele de parâme,statui, săbii și amulete stranii,măști ... XXV. GULERUL MEU ALB DE MĂTASE, de Cristian Pop, publicat în Ediția nr. 1267 din 20 iunie 2014. Mi-am
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
să-l salveze, nu mai ieșiră niciodată din grotă. Un grup de cercetători străini, dotați cu aparatură sofisticată, de ultimă generație veni să facă scufundări în apa misterioasă și niciunul nu se mai întoarse la suprafață. Neânfricatul hotărâ că în adâncul infinit al apei va fi locul salvării sale, unde nu va mai fi hăituit și în care va putea fi liber, pentru totdeauna. Auzi lătratul câinilor de vânătoare. Simți apropierea oamenilor. Se mișcă mai repede, dar degeaba. Vânătorii se apropiau
LEGENDA URSULEŢULUI BRAŞOVEAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376468_a_377797]
-
cu bărbăție Al Său Trup lui Pilat, Pentru ca- n cinste să fie îngropat. Trei zile într-un mormânt întunecat, Tu Doamne ai stat, Precum Iona ce s-a rugat, În pântecul chitului neînduplecat. Cu sufletul, Fiul Omului coborând, Între adâncurile cele mai de jos, Iar porțile iadului zdrobind, Lovind și biruind, moartea ai călcat, Pe cei din morți și veac I-ai ridicat. Iisus a înviat! Prea divină și milostivă Învierea, Doamne cu dragoste m-ai așezat! RĂDĂCINI PESTE TIMPURI
POEME DE SUFLET (1) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376521_a_377850]
-
de-a nu mă trezi, alerg nebună, oarbă printre gânduri... mă descoperă absurd, geloasă pe o parte din tine și merg la întâmplare prin spaima limitelor care ne deosebesc, încerc să aud fiecare foșnet unde nu sunt. tu strălucești în adâncul de umbră și luminare. cine-i acest necunoscut în care m-am adăpostit? modelată de un gând prins în cleștii răsăritului, gura nu are nevoie de cuvinte pentru a ne îndulci setea, înflorește o iubire potolită, egală, evidentă și nedefinită
GELOZIE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376528_a_377857]
-
dilemă. Argumente nu mă-ajută, Corabia inimii cuprinsă mi-i De flăcări, Mor și daca-o las să ardă Dar și dacă m-arunc în neant. Salvarea-mi veni printr-o credință Că inima-mi este că marea Păstrând, În adâncul ei,tot ce-a primit, Voi regăsi puterea s-o aud: -Începe prin a te iubi, Începutul e sfârșitul Nu-l caută. Raspunsu-ți este o întrebare, Intrebarea ești chiar tu! Sfioasa o lacrima mântuitoare Se zămisli,dezvăluindu-mi Secretul, Mă
INCEPUTURI de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376530_a_377859]
-
ei frumos. I se părea cunoscută, nu-și amintea cum și de unde. O mai văzuse, era sigur, simțea asta intens, dar unde și cum, căci totul părea un vis real, încă neînțeles. Ca-n transă, coborî treptele ce duceau spre adâncul fântânii. Păși prin oglinda apei trecând printr-un tunel la capătul căruia printr-o lumină albastră se deschise Poarta Stelară spre o lume paralelă scăldată într-o lumină neobișnuită, intensă și pură. Fata cu trăsături asiatice îl luă de mână
FATA DIN VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376519_a_377848]
-
din puținul pe care l-a avut, i-a dat mult, nepăstrând decât cât să poată să respire și nici atunci n-a crezut că-i da destul. Nu era o îndatorire, era un ceva nespus în cuvinte, venind din adâncul ființei, făcând ființă neputincioasa la orice refuz, la orice împotrivire A încercat să-l învețe ce e dragostea, dragostea pentru sine și pentru alții, a încercat să-l învețe ce-i bunătatea dar au trecut ani și nereușită a început
ÎNGERUL de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376565_a_377894]
-
Azi să-ți cunoaștem HARUL CATREN .. .Și sufletul meu aleargă spre Tine. Odihnă, iertare și pace-mi doresc. O, Doamne, Cuvântul Tău Sfânt zidește-L în mine, Să pot înspre ceruri curat să privesc! DOR Câte doruri poartă inima în adâncul ei, tot atatea tristeți și amăgiri. Câte iubiri necuvântătoare, tot atâtea bucurii. Inimă, am alergat pe dealuri și prin văi, Te-am căutat în zorii dimineții Ca să mă înconjori cu aripi binecuvantate Și să îmi potolești setea sufletului cu roua
SPINI (VERSURI) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1610 din 29 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/376558_a_377887]
-
noaptea sărută și-nghite-apoi stele mai bine prinse pe boltă ori mai căzătoare doar dincolo de începutul apei dincolo de începutul nopții Cineva neîncăput de culorile și marginea pânzei a refăcut podul în sus, Înălțime ce S-a lăsat ca un sfeșnic în adâncul cel mai adânc. Referință Bibliografică: Podul / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2336, Anul VII, 24 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Alexandru Mărchidan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
PODUL de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376599_a_377928]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > PRIVIRE DIN MARGINEA TIMPULUI Autor: Alexandru Mărchidan Publicat în: Ediția nr. 2288 din 06 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului plecare a plecărilor până în adâncul cel mai adânc Însuși Domnul prinde mâna primului om Însuși Domnul prinde-n mâna sa mâinile tuturor celor ce-aveau să fie îți închipui așteptarea de dincolo de timp gustul morții și prăpastia înălțată până la orice punct de lumină dar bătrânul
PRIVIRE DIN MARGINEA TIMPULUI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376595_a_377924]
-
când în sclipirile zăpezii, zărisem ochii fiarei îndreptați spre mine. - Sunt fără viață, ți-am spus, nu? - Da, m-am liniștit când mi-am dat seama că ochii lupului nu străluceau ca atunci când își urmărea prada, ci priveau fix...în adâncul pădurii. În noaptea aceea, bunicul a reușit să împuște Lupul Sur pe care l-a adus în sat cu carul cu boi, așezându-l, apoi, în bătătura casei, pe o capră de tăiat lemne, într-o poziție de credeai că
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
norilor, ce se adapă direct din talazurile mării, răscolite de vântul dezlănțuit. Mare și cer își împletesc degetele în pletele furiosului zeu, deranjat de iscoadele dezmățate ale iernii, coborâte de pe crestele munților, unde sălășluiau de veacuri, să dezvăluie impudice secretele adâncurilor, păzite cu strășnicie de neînduplecatul Neptun. Din depărtări, sosesc călare pe crestele înspumate, ostașii nevăzuți ai apelor, înarmați cu harapnice de foc, ce pocnesc crunt telegarii înaripați ai regatului alb, făcându-i să urle înnebuniți. Peste lume se năpustește viscolul
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
norilor, ce se adapă direct din talazurile mării, răscolite de vântul dezlănțuit. Mare și cer își împletesc degetele în pletele furiosului zeu, deranjat de iscoadele dezmățate ale iernii, coborâte de pe crestele munților, unde sălășluiau de veacuri, să dezvăluie impudice secretele adâncurilor, păzite cu strășnicie de neînduplecatul Neptun. Din depărtări, sosesc călare pe crestele înspumate, ostașii nevăzuți ai apelor, înarmați cu harapnice de foc, ce pocnesc crunt telegarii înaripați ai regatului alb, făcându-i să urle înnebuniți. Peste lume se năpustește viscolul
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]