6,508 matches
-
primul meu dascăl În ale zootehniei. Ajuns În baltă cu câțiva cai, am fost povățuit de el să le dau pur și simplu drumul În totală libertate, interesându-mă foarte rar de soarta lor. Ceea ce am și făcut. Iarna, se adăposteau sub sălciile pletoase, ale căror ramuri le serveau drept furaj, sau băteau zăpada cu copitele, păscând vegetația ce o găseau. În rechizițiile ce le făcea acolo armata germană, am asistat la prinderea lor cu arcanul ca În Texas. În semi
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
În Franța, la Le Havre, apoi la Southampton În Anglia, și În Irlanda. Facem cunoștință cu oamenii de serviciu. Un stewart, atașat grupului nostru de cabine, ne duce bagajele. Cabina are 4 m. lungime și e destul de largă pentru a adăposti două paturi cu un culoar Între ele. Al treilea pat e sus. Baia o avem separat. Paturile au câte o apărătoare laterală, ce o ridicăm În cazul când, din cauza furtunii, vaporul are tangaj mare sau balans de la babord la tribord
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
sunt aduse În grupuri mai mari sau mai mici, cântărite și plătite pe loc, după prețul afișat. Am văzut un fermier care Într-o remorcă a automobilului a adus 3 porci pe care a Încasat imediat prețul cuvenit. Animalele sunt adăpostite și hrănite până s-a format trenul care le duce la Chicago. Pe parcursul călătoriei, de asemenea vitele sunt bine Întreținute. Animalele sunt aduse și cu camioanele. La Chicago intră imediat În administrarea abatoarelor. Marele abator e situat la marginea orașului
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
de 1.600 km se predă În apele lui Ohio, pentru ca acesta la rândul său să se predea lui Mississippi. Pe la 2 noaptea suntem la Knoxville, centru important cu 120.000 locuitori. Aici e vestitul Fort Knox, În care e adăpostit tezaurul de aur american. La acea oră orașul dormea profund. Opresc În fața unui mic local. Patronul, la ora aceea, era la dispoziția rarilor clienți. Pregătește repede un fel de clătite groase, pufoase, pe care le servește fără dulceață. Alături de o
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
cu conceptul de reeducare. 2. Târgșor Protagoniștii și condițiile din închisoare Fostă închisoare militară, Târgșorul se află la circa 20 de kilometri de Ploiești și a fost destinată de către comuniști elevilor. Penitenciarul era diferit de celelalte, deoarece clădirea care îl adăpostea nu fusese concepută ca loc de detenție; prin urmare, nu existau delimitările stricte între secții, ci o curte mare în care elevii stăteau toată ziua, ba chiar și un fir de apă și copaci. De asemenea, regimul era mai lejer
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
cauzele pentru care s-a oprit acțiunea în diferitele penitenciare în care a fost utilizată, vom observa că nu există un model care să se repete. Exceptând Suceava, unde au fost prezenți doar germenii mișcării, dar și Târgșorul, care a adăpostit o formă mai degrabă primitivă a acțiunii, lipsită de violență și de priză la elevii închiși acolo, putem stabili mai multe etape ale transformării mișcării, într-un fel sau altul. Pentru prima încercare de exportare a metodei violente în alte
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
reușind să se ascundă de autorități în momentul valului din 14/15 mai, și implicat în două procese, în urma cărora a fost condamnat la 8 ani de închisoare, respectiv 25 de ani de muncă silnică. Condamnat inițial în 1949 pentru că adăpostise mai mulți membri ai FDC București (Constantin Oprișan, Florică Dumitrescu și alții), anchetatorii au aflat ulterior că Gheorghiu activase și în grupul de la Politehnică, astfel că a primit, în 1950, o pedeapsă mult mai mare. Din cel de-al doilea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
românilor. A contribuit la apariția în 1893 a Deșteptării, gazetă destinată educației sătenilor, pe care a condus-o și a scris-o. 70 A publicat versuri și tălmăciri în Aurora română, Amicul familiei, Candela etc. Constantin Morariu Casa care a adăpostit (18541927 ) Deșteptarea în anii 1892-1904 * Deșteptarea Deșteptarea, gazetă pentru popor, apare la Cernăuți între 1 februarie 1921 și decembrie 1922, lunar. Editor și proprietar: Societatea academică Junimea. Redactor responsabil: Ioan Hreniuc. Se tipărea la Societatea Tipografică „Bucovina”, Cernăuți. * Deșteptarea Deșteptarea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de băieți din Cernăuți s-a înființat în 1808, inaugurat cu clasa I, numit „Landgymnasium” - prima clasă românească la acest liceu fiind înființată în anul 1898. După alți trei ani, în 1901, cele patru clase românești au fost dezlipite și adăpostite împreună cu alte patru clase de limbă germană într-un local (separat, dar ca sucursală a Liceului de băieți, conducătorul sucursalei fiind prof. Ion Bumbac, căruia i-a urmat prof. Teodor Bujor.) În anul 1906 a fost înființat Liceul românesc, cu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Hurmuzachi, ci și pe vornicul Ioan Neculce, boier Ioan Mauromfii, Iordache Bașotă, Constantin Demianov, Gh. Papazoglu, Scarlat Miclescu din Botoșani, Anastasie Scorțescul din Iași, Mitropolitul Veniamin și arhimandritul Daniil, profesorul de muzică Iohann Kraus, farmacistul Iohann Lochmann, foarte mulți preoți, adăpostiți în podurile chiliilor mitropoliei de la Suceava. Supravegheați și spionați de autoritățile austriece , cu apărători devotați și sinceri tot din partea românilor (bunul și jovialul Doxachi Hurmuzachi și mitropolitul Veniamin, de exemplu, ei nedorind să se publice în presă știri despre ajutorul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
se află pe banca acuzării, dar rămîne o enigmă "că în țările ce au avut de suferit direct de pe urma unui astfel de sistem timp de șaptezeci de ani, pentru Rusia, și cincizeci pentru Europa vasalizată, nici o sală de tribunal nu adăpostește încă inevitabilul, pe termen lung, proces al fărădelegilor comuniste". Nazismul, care a durat cîțiva ani, n-a reușit să distrugă societatea civilă, în schimb, comunismul, în cei 50 la noi și 70 în URSS, a reușit. Prima ideologie urmărea doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
carcere de la Secretul Mare erau destinate viețașelor. În condiții inumane, aici s-au alăptat copii și s-au murmurat cîntece de leagăn. Închisoarea din Timișoara, de pe strada Popa Șapcă, pavilioanele destinate politicilor erau cunoscute încă din anii 1947-1948, pentru că au adăpostit loturile luptătorilor din munți și sute de condamnați la moarte. Închisoare mare și grea a fost Gherla. Aici sînt trimiși țăranii, frontieriștii, muncitorii. În momentele de vîrf, închisoarea are peste douăsprezece mii de persoane, aproape cîți locuitori avea orașul. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
au fost singurii oameni liberi dintr-o țară subjugată, reduta Făgărașului a fost ultima cucerită. O cană de apă dacă i-ai fi dat unui fugar însemna deseori condamnarea la moarte. Și totuși, cu mii de jertfe, țăranii i-au adăpostit pe luptători, le-au dat alimente, haine, arme, date prețioase despre mișcarea trupelor de securitate și adesea un loc de mormînt în grădina lor. Cîte merinde de drum au pus, pentru fugarii din munți, femeile din acel colț de țară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de dictatură. După o scurtă și sumară percheziție, ce are ca rezultat confiscarea sub semnătură a trei cărți: Fire de iarbă de Walt Whitman, Sonetele lui Shakespeare și o biografie a lui Nietzsche, se arată interesați de corespondență. Valiza care adăpostea scrisorile era în custodie, încă din studenție, la un fost coleg. Urcat în Volga neagră (în deceniul 6 încă se foloseau, după model sovietic, astfel de vehicule, în deceniile 7-8 era bună și o Dacie sau un ARO astfel erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
blestemată. Avea doar nouă ani și jumătate, dar își amintește fiecare detaliu, de parcă ar fi filmat totul, secvență cu secvență. Era un ger năprasnic, iar trenul oprise în mijlocul unui câmp după ce nici bine nu plecase de la Huși, unde familia se adăpostise de război. El și Pițu aveau degetele încleștate de frig și tremurau din toate încheieturile, oricât de mult ar fi încercat să-i încălzească maică-sa, acoperindu-i cu tot felul de pături, de haine, suflând slăbită cu aer cald
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
perită, în cazul în care vremea se strica. Nu de puține ori a început din senin câte o furtună, iar petrecăreții, în frunte cu Cristi și orchestra, cu instrumentele la braț, au luat-o la fugă spre salon să se adăpostească, râzând în hohote. Uneori nici nu întrerupeau melodia, o cântau așa, alergând, spre deliciul publicului. Un loc aproape magic, rustic, dar elegant deopo- trivă, rupt de nebunia și agitația centrului. Al doilea local, purtând și numele patronului, se afla pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care să nu mai văd sânge și morți. — Amin, nea Vasile ! — Haideți, să le îndulcim clipele astea amărâte, căci dacă nici noi nu ne ducem la ei, atunci cine ? Când Cristi și instrumentiștii intrau în corturile medicale, în care se adăposteau soldații răniți, proaspăt aduși de pe front sau din sălile improvizate de operație, fețele pacienți- lor se luminau deodată. Durerile le treceau ca prin minune, uitau pentru câteva momente de cusături și de tăieturi, de oasele rupte, uneori și de membrele
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
6,5% din totalul locuitorilor, iar În mediul urban 23,1%. La Iași, capitala Moldovei, formau o treime din populație (pe la 1900 erau chiar jumătate), proporție Întâlnită și În alte orașe. Bucovina, cea mai nordică provincie a țării (Împreună cu Maramureșul), adăpostește Într-un poetic decor de dealuri și păduri vechea capitală a Moldovei — Suceava —, precum și mânăstiri din secolele XV-XVII, astăzi, pe lângă funcția lor religioasă, puncte de atracție turistică (vestite Îndeosebi pentru bisericile acoperite cu fresce În exterior). Anexarea la Austria a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
român, decide el, și de aici s-ar fi extins treptat În restul teritoriului (din secolul al IV-lea până În secolul al XIV-lea). Xenopol privilegia Transilvania: cât timp au durat migrațiile (o mie de ani) românii s-ar fi adăpostit În „cetatea de munți“ a Transilvaniei; apoi, din secolul al XIII-lea, ar fi coborât spre deal și câmpie, Întemeind cele două state: țara Românească și Moldova. La 1885, Dimitrie Onciul (1856-1923), fondatorul noului curent critic din istoriografia românească, a publicat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În august 1968, când sovieticii, Împreună cu aliații lor din Pactul de la Varșovia, au invadat Cehoslovacia, punând capăt „primăverii de la Praga“, Ceaușescu s-a opus vehement agresiunii. Ceva Într-adevăr ieșit din comun În Europa comunistă: din balconul clădirii monumentale care adăpostea Comitetul Central al partidului, În fața unei piețe pline de lume, un lider comunist condamna politica Moscovei și exprima ferm voința României de a rezista cu armele În fața unei agresiuni similare. A fost ziua cea mare a lui Ceaușescu. Independența față de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mult mai stricte. Unii copii abandonați ajung În „cămine“, ale căror condiții de viață (hrană insuficientă, lipsa oricărei călduri umane) i-au Înspăimântat pe vizitatorii occidentali. Alții stau sub cerul liber: sunt copiii străzii, care cutreieră orașele În zdrențe, se adăpostesc În gurile de canalizare și trăiesc din cerșit. Adesea, ajung să se prostitueze. Sunt „turiști“ care vin special În România În căutare de băieți tineri. O categorie aparte sunt copiii bolnavi de SIDA, mai numeroși decât În oricare țară europeană
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
germană. Rari sunt românii care mai vorbesc nemțește (și germanii din Transilvania au rămas puțini). Mai În glumă, mai În serios, s-ar putea spune că se vorbește mai mult românește În Germania decât nemțește În România. Într-adevăr, Germania adăpostește una dintre cele mai numeroase comunități românești din Occident: sute de mii de români, ca și de germani plecați din România. Românii care iau calea Germaniei sunt atrași mai puțin de cultura germană, cât de oportunitățile de câștig. Fondul raporturilor
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
altă pală imensă pur și simplu m-a gonit afară din parcare și când am dat cu ochii de niște studenți, năuci și strâmbându-se, am lăsat capul jos și m-am repezit spre pub-ul din campus, The Café, adăpostindu-mă sub copertina de la intrare, ținându-mă de stâlpul de lemn, dar pe urmă mi-am desprins mâna, lăsând pumnul vântului să mă izbească de zid. Bătea atât de puternic încât un automat de lângă mine fu trântit la pământ. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
jilave. Sarah și-a întors capul și a început să zbiere când a văzut-o gonind spre noi. Biroul meu părea cel mai aproape. Ușa era deschisă. Ușa de la intrare nu era. În birou aveam arma din seif. Ne-am adăpostit în birou și am încuiat ușa. Am pus-o pe Sarah pe canapea. Amândoi copiii plângeau. Am repetat inutil că totul va fi „bine.“ Ținând sabia de lumină către cifru am deschis seiful și am scos pistolul. Am scanat biroul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
I-am spus că vom veni cândva la el și primește cu plăcere sosirea noastră. Din cele ce am vorbit, mi-a părut interesant, ceea ce relatez mai departe. Mi-a spus că peste drum de mine, În casa care azi adăpostește Telefoanele locuia Căminarul Ioniță Grigoriu Văsescu, care a vândut casa lui Neculai Istrati. Acest Istrati, a fost proprietarul Rotopăneștilor, Înaintea lui Grigore Goilav (care a fost membru corespondent al Academiei) , a avut un băiat avocat, la Fălticeni, și a murit
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]