3,852 matches
-
stalinismului și reverberațiile acestei perioade În privința României, care Înfierau perioada proletcultistă cu exponenții lor externi sau din interiorul țării. Ne simțeam mândri de faptul că suntem români și că avem tăria să ne examinăm cu spirit autocritic! În fapt, regimul adora pornirile etnocentriste, Încuraja „românismul” și „patriotismul” prin contraponderea acestora la „internaționalismul proletar” ce fusese impus În deceniile anterioare prin filiera sovietică. Totodată, se Încerca o autolegitimare a prezentului pe baza evidențierii unor trăsături negative ale trecutului apropiat. „Negarea negației”, principiul
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
societate se bazează pe un principiu de solidaritate. Indivizii sunt legați Între ei prin faptul că fac parte integrantă dintr-un principiu care Îi transcende: societatea. Astfel, În Formele elementare..., Durkheim afirmă că religia este o formă transfigurată a societății: adorând zeii pe care ei Înșiși i-au creat, oamenii nu au făcut altceva decât să-și adore propria societate. Dacă solidaritatea este un principiu inerent societății, ea este În același timp un principiu care are o istorie. În Diviziunea muncii
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
parte integrantă dintr-un principiu care Îi transcende: societatea. Astfel, În Formele elementare..., Durkheim afirmă că religia este o formă transfigurată a societății: adorând zeii pe care ei Înșiși i-au creat, oamenii nu au făcut altceva decât să-și adore propria societate. Dacă solidaritatea este un principiu inerent societății, ea este În același timp un principiu care are o istorie. În Diviziunea muncii sociale, autorul Înscrie solidaritatea Într-o schemă evoluționistă care ne facem să trecem de la o solidaritate mecanică
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a provoca resentimentul, ostilitatea fățișă, dorința de a-i deposeda pe bogați. Generația contraculturii asimila luxul cu felul tacticos de a fi al burghezilor și al „ruginiților”. Astăzi, tinerii sunt apucați de o poftă nebună de produse scumpe, iar publicul adoră să contemple pe micul ecran povești despre răsfățați ai sorții, ritualuri de modă veche ale aristocraților, mari serate șic în hoteluri luxoase, croaziere și locuințe somptuoase. Luxul părea demodat, iată-l la modă; era un semn de alienare, iată-l
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și are acces la bani prin vânzarea produselor agricole proprii de cel puțin două ori pe an. Dacă sunt cultivatori de legume, proprietarii și agricultorii pot obține bani și mai des. Bărbații, tineri și bătrâni, beau bere, tequila și coniac, adoră pariurile (la cărți sau la luptele de cocoși) și nu-și ajută deloc soțiile la treburile gospodărești. Ei le „ajută” pe femei doar aducând mâncarea acasă de la pueblo, cărând lucrurile grele, ca buteliile de gaz, sacii mari cu fasole sau
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
a moravurilor, dar mai ales a artei. Noutatea desenelor sale din Yellow Book și Savoy, reviste care Întrețin spiritul estet al vremii, aerul suav morbid și senzual În același timp ce se degajă din dreptunghiul lucrărilor Îl fac celebru. E adorat la Londra și Paris, primit În lumea bună ca un prinț desprins parcă din prozele lui Huysmans sau Wilde. Lui Puvis de Chavannes i se pare că tânărul englez „face lucruri uimitoare”, Toulouse-Lautrec Îl găzduiește În atelierul său, inițiindu-l
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
abia În 1849, protejat al lui Napoleon al III-lea, numit secretar de stat al Artelor Frumoase, strălucitorul conte, sufocat de griji și datorii, se stinge În acorduri de Chopin (interpretate la căpătâiul său de un mare pianist care Îl adoră) la doar 51 de ani, În plină strălucire. Comparându-l cu Brummell, Jacques Boulenger scrie În 1907, Într-o carte care a făcut epocă - Dandy-i pe vremea lui Louis-Philippe -, cu evidentă părtinire pentru conaționalul său: „Cât părea de viu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
delicat d’Orsay, dacă e să-l comparăm cu marioneta aceea rece numită Brummell! ș...ț Englezii trebuie că au rămas surprinși că un om de lume știa să fie original fără a Înceta să fie om de lume. Ei adoră excentricitatea care Îi distrează, dar de obicei excentricii rănesc conveniențele, ceea ce pentru un gentleman e inacceptabil ș...ț”1. ProustMarcel Proust (1871-1922). Într-o ciornă la În căutarea timpului pierdut (citată de Roger Kempf), Proust meditează la destinul lui Brummell
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
era o chestiune de timp. Fără doar și poate că, prin această strălucire a vieții, prin această dominare a opiniei generale, prin tinerețea care Îi sporea gloria, prin această Înfățișare fermecătoare și crudă pe care femeile o blestemă și o adoră deopotrivă, Brummell a stârnit și pasiuni contradictorii: amoruri profunde, dar și ură nimicitoare. Nimic Însă din toate acestea nu a răzbătut 1. Milogeala a Înăbușit strigătul inimii, dacă o fi Îndrăznit cineva să strige. În Anglia, conveniența care mutilează sufletele
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
El i le dă; caută Împreună pe cel cu care s-ar putea căsători, nu-l găsesc, iar el Îi dă ideea de a se arunca Într-o Înaltă devoțiune: cucernicia timpului. Bărbatul acesta, care vede prea bine că e adorat, dovedește o seriozitate magnifică: „Sigur că nu concep - Îi spune el - că n-ar fi ridicol să-ți petreci toată viața fără să iei o hotărâre, oricum ar fi. Când ai patruzeci de ani nu te mai poți lăsa În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a fost aceea de a zămisli generații ce se continuă fără a Înceta să-și semene și față de care am vrea să-l diferențiem profund pe domnul Robert de Montesquiou, În loc să facem din el șeful lor, și asta deși este adorat de ele precum un zeu. Pentru a-i cunoaște pe toți acești tineri, este de ajuns să cunoașteți unul singur. Seamănă cu toții Între ei. Mai Întâi, suferă cu toții de o „boală a voinței”. Nu pot voi și de aceea nu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
versuri să se-audă de la tine, îl bate pe umăr Mihail. — Ei, ei, stai așa... C-oi fi eu tont și fonf și slut și am o mască incoloră... De cimpanzeu sau de mamut, dar voi să știți, femeile m-adoră ! De sunt urât și nătăfleț, de n-am nici mușchi, nici intestine, un singur lucru am măreț, și... — Și ? ! — Și ce ? Și-mi pare foarte bine ! — Dacă n-o zici p-aia cu Pandele, degeaba, insistă Mihail. — Vai, aia cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
invitație de a colabora și cu casa de discuri Columbia, drumurile purtându-l la studiourile din Viena, unde va imprima pe plăci alături de orchestra Frank Fox Tanzorchester, printre primele piese răsunătoare fiind Minciuna lui Fernic sau Frumoasa mea, eu te ador, pe notele lui Fritz Rotter, cu versurile lui Pribeagu. La fel cum tot din acel an magnific pentru el din toate punctele de vedere, dincolo de mutarea în centru, va începe să cânte și la etajul luxoasei clădiri de pe Victoriei, la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
vreodată. Până la el nimeni nu fusese așa adulat, devenise „răsfățatul publicului“, iar numele și tangourile i le știau pe de rost toți, de la granița de nord la cea de sud, de la vest la est și mai ales dincolo de ele. Era adorat peste măsură atât de bărbați, cât mai ales de femei, de oameni de toate vârstele și din toate categoriile, de la elite la drojdia societății. De la români la machedoni, la evrei, gardiști și comuniști deopotrivă. Cântecele sale inundau străzile Micului Paris
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
momentul potrivit pentru celebrele tangouri, pe versurile lui Pribeagu. Zaraza, desigur, de multe ori repetată și aplaudată minute întregi, dar și Sunt foarte pudic, madame, De ce mi-ai zâmbit, Mona Lisa ?, Un tango spaniol, Cingolita sau Frumoasa mea, eu te ador, a cărei nostalgie provoca aproape leșinuri : Deci vino noapte de fiori Să-mi dărui sfintele comori Și când ne va surâde-o stea, Să-mi cânți iubirea mea ! Urmau, desigur, inegalabilele tangouri și romanțe ale lui Fernic, Iubesc femeia, Pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și pantofi de pe care numai diamantele mai lipsesc. — Ești doar invidios. Îi dăruiesc femeii pe care o iubesc ce pot. Și merită toate darurile mele. — O iubești, spui ? — O iubesc cum n-am iubit pe nimeni alta. Și ea mă adoră. Pe Virgiliu îl bufnește râsul : — Tot timpul ai fost un naiv și un credul, Cristi, dar așa prost nu te-am crezut niciodată. Dar Cristi nici nu îl bagă în seamă, în schimb scoate dintr-un sertar un inel cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
aveam cum Înghesui Într-o valiză toate câte mi le-aș fi dorit, ci și pentru că tocmai bietele pagini scrise sau tipărite constituiau ținta suspiciunii obsesive a vameșilor, mai ales În cazul unui scriitor, ba Încă a unuia nu tocmai adorat de oficialitate. Printre puținele hârtii aruncate În valiza călătoriei „turistice” de o lună, care nu știam Încotro mă va duce, dar care, bănuiam, nu mă va Întoarce, măcar pentru o vreme, la locul de plecare, aveam să descopăr, ulterior, cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dascălului din Moldova nu se poate face roman și nici măcar literatură...”. „Când ați plecat din România?”, m-am auzit replicând, Întărâtat. „Prin anii ’30”, a răspuns românul, obligat să-și facă publică apartenența la locul pe care, evident, nu Îl adora. „În anii aceia exista deja În România o generație de scriitori moderni de bună calitate”, am continuat, gata să trec la alt episod al narațiunii. „De pildă, cine?”, a Întrebat, din nou, pisălogul, decis să nu piardă simpatia audienței În fața
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
caricaturale. Oapartenență, s-ar zice, trecând, insidios, În viziunea asupra lumii Însăși, chiar și a celei americane pe care o admira, cu un limpede sentiment de gratitudine. Doar un nume beneficia de perfecta intangibilitate a afecțiunii: sora sa, Lica. O adorase, se pare, și făcuse totul s-o scoată din infernul comunist al României anilor ’50 și, ulterior, să-i ușureze adaptarea În Franța. După sinuciderea, acum câțiva ani, a partenerei sale, Sigrid, falia depresivă se adâncise, evident. Remușcările și nostalgia
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sondaj este, de aceea, destul de mare. Așa încât „marii români” obținuți sunt înghesuiți într-o eprubetă care nu este neapărat realistă ori valorică. Sunt mari rrromâni obținuți la minima rezistență, cum s-ar zice. Într-o țară telenovelizată și bovarizată, care adoră să trăiască prin alții, marii rrromâni depind de poveștile mirobolante în care au fost înveșmântați mediatic de-a lungul timpului. În paralel, se desfășoară la fel de zgomotos, cum spuneam, spectacolul micilor români, al deconspiraților. Acțiunea de deconspirare a tuturor celor care
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
fi mai cu seamă patron: al unui club de fotbal, al unui restaurant, al unui bar, șef de sindicat, dar și politician, guru improvizat al nației, fals „Mesia”, limbarnic și agramat, histrion cu discurs de gangster narcisiac, autoadulatoriu etc. Animalul adoră să se dea în stambă, cum se spune în argou, să fie one man show: fiindcă Animalul nu există și nu funcționează decât sub reflectoarele mass-media ori pe stadioane. De aceea, Animalul există mai ales prin discurs, însoțit de o
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
s-o mai ajute să depășească dificultăți și mai mari. Se mulțumi să clatine din cap a Îndoială, dar nu fără dragoste, spunându-i majordomului să-mi lase În fiecare seară câteva fructe pe veranda luminată. Mi-am dus fata adorată În toate locurile tainice din pădure, unde o Întâlnisem și o creasem cu patimă, În visurile mele cu ochii deschiși. Într-un anumit crâng de pini, totul s-a petrecut firesc, acolo am sfâșiat țesătura imaginației și am gustat realitatea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fără să facă vreo concesie regimului. A preferat să scrie librete de operetă sau alte spectacole lejere decât să cânte în strună partidului unic. E adevărat că de peste zece ani locuiește în Germania și că de fapt nemții - care îi adoră din ce în ce mai mult pe evrei! - l-au propus pentru premiu. Ungurii l-ar fi preferat pe Esterházy, al cărui tată, de viță mult mai nobilă decât Paleologu al nostru, a lucrat și el pentru Securitate. Pe Esterházy ori măcar pe Nádas
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
gotice antichitatea redescoperită În Renaștere nu mai este aceeași cu cea dispărută. Ieșind din nou pe țărmul mării, Afrodita arată altfel. Tocmai marea artă a Renașterii e cea care, conștient sau nu, a fost eretică față de idealul pe care-l adora. În acest sens Înțeleg ideea că Renașterea a descoperit o nouă credință. Ea a descoperit, de fapt, că nimic nu e perfect repetabil. Și ajunge să compar tabloul lui Botticelli Nașterea Venerei cu Afroditele clasice pentru ca să simt adevărul dintr-un
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
aer lângă Fortul Lauderdale. Chiar și cea mai neînsemnată chestiune sau cel mai îndepărtat loc poate deveni prioritar din cauza notorietății căpătate, a lecțiilor pe care le poate da sau a evenimentelor mai ample pe care le pune în mișcare. Americanii adoră să identifice slujbele și să le bifeze pe măsură ce trec la următoarea. Lumea nu funcționează pe acest principiu. Pentru fiecare veche problemă care a fost lămurită apare una nouă adesea mai multe. Între timp, problemele încep să se îngrămădească. Aceasta înseamnă
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]