6,798 matches
-
și trâmbițe se ridicară din vale vestind că Alcina pornise, împreună cu toți oamenii săi în urmărirea cavalerului. Rogero simți că nu mai avea vreme de pierdut, dar din fericire și-a amintit că avea scutul luiAtlantes pe care-l purta agățat de gât. L-a dezvelit și farmecul acestuia a făcut minuni. Vânătorul, câinele și calul au căzut la pământ; aripele șoimului, cuprinse de tremur, nu-l mai puteau susține, prăbușindu-se și el. Văzându-se scăpat de acești trei agresori
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a ucis pe tatăl tău, dar în luptă dreaptă. Privește, acesta este sabia și o vei avea dacă te vei dovedi vrednic de ea. Deși îmi aoarține pe bună dreptate, n-o voi folosi totuși în această luptă. Iată, o agăț de acest copac și vei deveni stăpânul ei atunci când mă vei răpune, nu altfel. Cu aceste cuvinte, Roland și-a scos sabia de la brâu și a atârnat-o de craca unui copac. Cei doi cavaleri, clocotind de furie, își mînară
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
păr cele întâmplate. Zebrino, cu ochii plini de lacrimi, a strâns armele împrăștiate. Isabela a descălecat și ea spre a-l ajuta la împlinirea acestei triste datorii. Când au sfârșit de adunat toate părțile acelei bogate armuri,ei le-au agățat ca pe un trofeu într-un pin; și pentru ca nimeni să nu se atingă de ele Zebrino a săpat în scoarță aceste cuvinte:” Acestea sunt armale paladinului Roland .” După împlinirea acestei pioase datorii, el a încălecat din nou armăsarul, dar
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
plăcuse să spună că este „la apogeul“ unei chestii - unei frății studențești sau echipei de baschet masculin sau ziarului școlii. Nimeni nu știa cu adevărat ce voia să spună - de fapt, folosea greșit termenul - dar dintr-un motiv anume se agățase de expresia asta și refuza să-i dea drumul. Locuisem la același etaj În primul an de studenție. Remarcasem imediat că avea un talent straniu de a depista vulnerabilitățile celorlalți. Întotdeauna mă pistona să-i spun ce băiat Îmi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mă simțeam din ce În ce mai bine de fiecare care când auzeam cum sfâșie canapeaua. Dar nu pentru mult timp. Vocea din spatele meu era inconfundabilă și am simțit imediat cum mi se strânge stomacul. —Bette! Ce ciudat că ne Întâlnim aici! Abby se agăță de brațul meu, Împroșcând cu șampanie canapeaua. —Hei, Abby, am spus cât de sec am reușit, uitându-mă În jur după o cale de evadare Înainte să dau ochii cu ea. Deci tu și Philip păreți puși pe fapte mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
e bine s-o lași singură Într-un hotel când stă la tine doar o săptămână. Vreau să zic, are doar cincisprezece ani. Nu crezi că ar trebui s-o supraveghezi? Nu poate face nici trei pași fără s-o agațe cineva, Înțelegi... El Își luă un aer meditativ, de parcă ar fi crezut sincer În toată chestia cu „grija față de Sonja“. Aprobă din cap. Ai dreptate, iubire. O duc acasă și o instalez și după aia noi mergem la un hotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
-și ținuta. Rochia ei părea făcută din metal; Îi lăsa Întreg spatele gol, și o parte din fund, deși părțile cu adevărat obscene erau acoperite, și-i ajungea de fapt până la genunchi. În față cobora până la buric, dar materialul se agăța totuși de sânii ei perfecți, chiar lângă sfârcuri. După o analiză mai atentă, am hotărât că probabil o lipise acolo. Niște sandale argintii decoltate, cu toc cui, și o poșetă din piele de aligator Îi completau ținuta. Crezi că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nici prea lung - stil Hugh Grant, dacă ar trebui să-i spun Într-un fel. Mirosea atât a săpun, cât și a mentă când s-a aplecat În față să mă sărute pe obraz și, dacă nu m-aș fi agățat cu disperare de tocul ușii, m-aș fi prăbușit cu siguranță. Mă bucur mult să te văd, Bette, spuse el, luându-mi mâna și conducându-mă spre lift. Mergeam fără efort În sandalele mele D & G Împrumutate și mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
târziu... Apa mă ducea deja de-a valma cu bucăți din podeț! De văzut, nu vedeam nimic. De ce să mă prind? Am întins mâinile în lături, doar doar oi întâlni vreo creangă sau o rădăcină ceva... Nici vorbă să mă agăț de vreun vreasc. Norocul meu a fost că pârâul, care curgea năuc, făcea un cot și m-a aruncat împreună cu niște bucăți de pod între niște tufari... M-am prins cu amândouă mâinile de ce s-a nimerit și cu mare
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
din umăr n-o mai simțea. Gâfâind, a ajuns, dar cum să găsești o biată pușcă sub nămeții așezați cu nădejde? A căutat o nuia și cu ajutorul ei a răscolit omătul palmă cu palmă... După multă vreme, nuiaua s-a agățat de cureaua puștii... Dar... Ce să facă cu ea? A luat-o cu el în bordei. „Toată noaptea mă voi gândi ce am de făcut”... ― Da’ ce, numai la asta trebuia să se gândească? - a întrebat un glas din mulțime
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
lui Dumnezeu - moș Dumitru - care avea și el un fecior sub arme. Nu avea cai, dar ne-a dus în grajd și ne-a arătat o pereche de boi hulubi mari și frumoși. ― Uite. Luați boii iștia și tânjala. O agățați de tun cu lanțul aista și băieții n-o să vă lase la greu. O să-i aduceți înapoi după ce vă-ți face treaba. Am toată nădejdea. Să vă ajute Dumnezeu! ― Și cine a mânat plăvanii? ― Eu. Cine altul? Ceilalți camarazi de la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
tun și de mine, stând țanțoș cu biciușca în mână, s-a oprit și, încrucișându-și brațele - a admirație - a început să râdă. Printre hohotele de râs a reușit să îngaime: ― Brava, căprariule! Ai lăsat plugul în brazdă și ai agățat tânjala de tun. Numai că cu aista n-ai să poți semăna decât... moarte. Se vedea cât, colo că era om de la coarnele plugului. ― Țăran-țăran, dar plin de glagorie! ― Apoi, printre cei de la coarnele plugului se găsește și câte unul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
descurc, fiindcă oamenii îs înțelegători. Le socotesc „făncialul”, cum se spune, la bănuț și nu au de ce să fie supărați pe perceptor. ― Acum, hai să mergem după „dezertor”. Cum a fost? ― Păi, cum să fie? Dimineață, uscați și hodiniți, am agățat boii cu tânjala la o căruță rătăcită pe lângă grajduri, am pus doi saci mari plini cu ovăz în coș și am plecat. Era un senin ca oglinda. Parcă o auzeam pe mama spunând: „Să știi că îi pare rău celui
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de transbordare aparținând morgii Orașului, știind foarte bine că șansele lui de a colabora cu patologul său preferat erau aproape nule. În zona Comitatului era îmbulzeală mare: fatalitățile rezultate în urma unor accidente de mașină zăceau aliniate pe tărgile morgii, asistenții agățând etichetele numerotate de degetele mari de la picioare, polițiști în uniformă compunând rapoarte de deces, cei de la Medicina Legală sudând țigară de la țigară, să blocheze duhoarea sângelui, formaldehidei și a rănilor stătute. Danny o luă pe scurtătură prin ieșirea de incendiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dintr-o parte și m-am gândit ‚Mi-ar place să am părul lui’. Acum pot să-i servesc pe oamenii ăștia? Danny voia să zică nu. Barmanul se întoarse spre un tânăr cu barbă și cu un saxofon alto agățat de gât. — Coleman, îl știi pe trombonistul alb de la Bido’s? Marty, ce naiba? Coleman se întinse peste bar, luă două mâini de gheață și își îngropă fața în cuburile reci. Danny îl studie cu privirea: înalt, blond, până-n treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
zero, iar școlile din zonă aveau cel mai înalt standard academic din stat. Era finalul fericit al coșmarului lui Stefan. Mal parcă în fața casei și traversă peluza. Stefan tăiase iarba destul de neglijent, iar bâta și mingea lui de softball rămăseseră agățate de gardul viu, pe care uitase să-l tundă. Ajungând la ușă, auzi voci: o ceartă în două limbi, pe care o mai arbitrase înainte de o mie de ori. Celeste stătea pe divanul din camera în care cosea, înșira conjugări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mai târziu, când omul i-a înmânat negativele și fotografiile, comentariul lui a fost „Pereții ăștia sunt ceea ce numiți voi artă modernă?” Danny a râs și-a tot râs până ce a ajuns acasă, dar hohotele i-au pierit când a agățat fotografiile pe perete, pe o planșă cu probe pe care o montase lângă raftul cu dosare. Sângele în alb-negru era țipător și nenatural. Erau fotografii pe care nu le va putea arăta nimănui chiar dacă ar fi rezolvat tot cazul. Gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Știi de ce? Considine sorbi din bourbon. — Nu-i greu de ghicit. — Odinioară eram hoț de mașini, locote... Mal. Un pic înainte de război, eram cel mai bun hoț de mașini din comitatul San Berdoo. Dezamăgit? Locotenentul Mal Considine întinse piciorul și agăță coșul de gunoi, după care îl trase lângă scaun. Căută prin coș, găsi verigheta și și-o trase pe deget. — Am mâine o întrevedere cu avocatul meu pentru procesul de custodie și sunt sigur că o să vrea să port în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
revistă înrămată pe fiecare perete - ilustrații de Norman Rockwell cu mărturii ale fericirii vieții de familie. Un vraf de costume soioase lângă ușă - dar fără Stefan, care să alerge cu ele la curățătorie. Un panou din plută pe care îl agățase de perete, cu un bilet ieșind în evidență: Găsește-l pe doctorul Lesnick. Psihiatrul cârtiță nu putea fi contactat nici acasă, nici la cabinet, însă hiatusul dintre 1942 și 1944 existent în dosarul lui Reynolds Loftis trebuia explicat. Avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
șase. Ei bine, sunt prea bătrână pentru băieți și prea tânără pentru un gigolo. Ce zici de răspunsul meu? — Evaziv. Claire râse și mângâie scrumiera. În mai împlinesc patruzeci de ani. Așa că mersi pentru reducere. — Era sinceră. Nu, nu era. Agăț-o acum! Mai bine mai devreme decât mai târziu. — Claire, am credibilitate politică în fața ta? — Da, ai. — Atunci hai să încercăm și altceva. Mi-ar plăcea să te văd și în afara activității noastre de sindicat. Tot chipul femeii se destinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Niles își făcu loc printre ei, înfruntându-l pe Danny. Îi spuse: Am vorbit cu un tip pe nume Leo Bordoni. Nu prea voia să cânte, dar mi-am dat seama că fusese interogat dinainte. Cred că tu l-ai agățat și cred că asta s-a întâmplat în culcușul lui Goines. Când i-am descris locul, i s-a părut al naibii de familiar. În afara lui Niles, întreaga încăpere era cufundată în ceață. — Nu acum, sergent! tună el cu o voce autoritară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe Shortell să țipe în urma lui „Upshaw!” Goni nebunește până în centru, parcând în fața rampei morgii LAPD și, în timp ce se repezea înăuntru, aproape că se împiedică de un cadavru pus pe o targă. Jack Shortell era deja acolo, transpirat, cu insigna agățată de reverul hainei. Îl văzu pe Danny, blocă accesul în sala de disecție a doctorului Layman și îi spuse: — Țin-te bine. Danny inspiră adânc. — De ce? Shortell spuse: — E Augie Luis Duarte, unul din tipii de pe lista ta de urmăriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ore de când purecase apartamentul lui Niles. Să se întoarcă și să aranjeze lucrurile în așa fel încât să pară că tipul și-a luat tălpășița? Să planteze niște probe incriminatoare? Când vor remarca absența javrei, cei de la LAPD se vor agăța de faptul că fusese unul din oamenii lui Dragna și nu vor mai continua ancheta? Își vor da oare seama că el pusese la cale atentatul cu bomba și-l vor bănui pe Mickey? Sau vor considera dispariția lui Niles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
aceea Lesnick a plecat din apartament ca să-și ia medicamente de la spital. S-a gândit că fixația lui Coleman față de Upshaw îl va face să-și pună la îndoială homosexualitatea și îl va paraliza. S-a înșelat. Coleman l-a agățat pe Augie Duarte într-un bar din centru, l-a sedat, apoi l-a dus într-un garaj abandonat din Lincoln Heights. Acolo l-a strangulat, l-a sfâșiat și a mâncat din el, după care l-a castrat, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
plânsete și ți pete, Suzanne a venit la mine, disperată: „De ce-ai lăsat ușița deschisă? Uite ce-ai făcut!“ Drama durase o clipă, dar săraca Suzanne a rămas de neconsolat. A luat câteva pene galbene ca soarele, care rămăseseră agățate de gratii, le-a legat cu o fundiță și, până când am plecat eu din țară, ele încă erau atârnate lângă iconița de la căpătâiul patului ei. Până azi mă învinovățesc pentru ce s-a întâmplat. — Și Pufulon? — Bietul de el a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]