25,860 matches
-
un lucru pe care l‑ai putea face. În ultima vreme, masa cenușie a fetelor preferă să se îmbrace cu așa ceva, fiindcă materialul e ieftin, producția e mare, iar fusta inspiră voie bună, atunci când e roșie, și dramatism, atunci când e albastră. Să deșurubezi capetele pătrate și tapate (modelul „cuib de cioară“) ale unor fete incredibil de urâte și să le strici coafura, scoțându‑le clamele și acele de păr. Să rumegi puloverele Nicky în dinți, până când nu mai rămâne nici urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
viața s‑a stins. Profesoara de germană spune că frații Witkowski ar face bine să nu mai deranjeze clasa cu trăncăneala lor neîntreruptă. Stifter spune: Apoi s‑au ivit pădurile de un roșu pal, care, acoperite de o boare blândă, albastră, treceau de‑a lungul munților. Chiar vezi pădurile trecând? Să sperăm că și‑au luat bilet. Nu, lăsând gluma la o parte (Rainer), când comiți infracțiuni ai nevoie de sprijinul unui om care te iubește și care în cazul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dă și ei bătaie de cap, cum nici nu‑ți vine să crezi. Dar se știe că totul se va îndrepta curând. Bibi Johns și Peter Alexander cântă în duet - dragoste, jazz și fantezie - își doresc o casă la marea albastră, cu flori la fereastră. Ernsti vine tot mai târziu acasă, își dorește un VW, dar ar face mai bine să se însoare. În sfârșit, ajung și cele patru fete din Wachau să‑și pună pirostriile, dar nu sunt pirostrii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
îndărătnică.“ Cu totul altfel stau lucrurile cu locuința părintească față de care bazinul Jörger constituie de asemenea un contrast. Acolo lipsesc libertatea și întinderea din Waldviertel, iar pereții cresc lent și închid spațiul într‑un întuneric absolut, nu se vede cerul albastru și nici lacurile misterioase și întunecate, care stau cuibărite pe undeva. Întunericul acesta sălășluiește în nenumăratele cutii de detergent, geamantane vechi, lăzi și ambalaje care stau claie peste grămadă până la tavan și care au înmagazinat în decursul anilor cenușiul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
adevărul ultim și universal valabil pe care adolescentul îl caută în timpul său liber, când n‑are altceva mai bun de făcut, ci acolo, pe fundul răcoros, se află doar apă. După cum îi este felul, apa face în ansamblu o impresie albastră și translucidă, care se tulbură doar atunci când sunt prea multe valuri, ceea ce se întâmplă uneori și cu adevărul. Totul este neted, nu se simte nici o asperitate. Și Sophie răspândește în jur asemenea netezime alunecoasă, pentru ca aceasta să ajungă în mijlocul oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
părinții lui care au plecat nu demult cu avionul în Insulele Caraibe, unde s‑au bronzat foarte tare și au întâlnit alți turiști interesanți. Au făcut baie tot timpul și s‑au plimbat pe o plajă albă, la malul mării albastre, iar adesea au înotat în mijlocul valurilor. Atât la dus, cât și la întors, au călătorit cu avionul. Vă spun asta în scris, pentru că este modul meu cel mai propriu de exprimare, simt un elan de a vă comunica astfel acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
indirect prin care toate astea se leagă imediat: TU! Plecarea în direcția Spital am Semmering, viaducte, tuneluri. Urcușul spre Jockelhof, amenajarea camerei, masa și siesta, lenea care te apucă în vacanță, când n‑ai chef de scris, ceața și cerul albastru care râde, deși - la cât de minunat e - n‑ar mai avea nevoie s‑o facă. Multe subiecte de discuție. Înțelegerea și gusturile comune. Lui Hans îi vine să tușească și scuipă în farfurioară, amestecată cu salivă, jumătate din cafeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
singură persoană era exagerat de mult. În momentul În care am sunat la ușă, am avut un presentiment neplăcut care s-a concretizat de Îndată ce s-a deschis ușa și În fața ochilor mei a apărut o fată care purta un portjartier albastru, ciorapi lycra și tocuri Înalte. Avea ochii oblici și o expresie de cruzime pe față. Lângă ea, o altă fată, Îmbrăcată doar Într-un body din dantelă neagră. De la fereastra camerei de o sută de mii de yeni se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În pahare. Mâinile Îmi tremurau ca varga și am Înțeles că fetele și-au pus de gând să mă transforme În jucăria lor sexuală. „Ah, uite-l cum s-a excitat!“ a exclamat cu o voce nazală fata cu portjartiere albastre, În timp ce-și atingea sfârcurile cu unghiile ei lungi și roșii. „Potoliți-vă!“ le-a certat compozitorul. „Îmi cer mii de scuze, fetele sunt amețite rău și au uitat de bunele maniere. Vă rog să le scuzați“, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
orice, și chestii dure, și chestii dezgustătoare. Toate acestea Îmi provocau Însă o anumită excitare. Am cunoscut orgasme de toate felurile, de la cele slabe În intensitate la cele puternice, sau, dacă doriți, de la orgasmele de șoricel până la cele de balenă albastră. Orgasme care mă străbăteau din vintre până În creieri, altele slabe care Îmi făceau să tremure doar clitorisul. Dar nu am avut niciodată impresia că am epuizat toate posibilitățile. Iată ce am Înțeles uitându-mă la tipul care asculta Santana, această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
tropăiau pe-acolo. Eram Încă excitat, pofta de sex nu se dădea dusă nicidecum. Secretara lui Gan era o femeie mică și bondoacă, cu fața plină de pistrui, dar eram fermecat de picioarele ei, care se vedeau ieșind de sub rochia albastră, atingând ritmic podeaua. Mi-a revenit brusc În minte discuția despre psihologia și fiziologia unui cimpanzeu care a Învățat să se masturbeze, pe care am avut-o la un curs de cibernetică acum multă vreme. De fapt, discuția nu făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
stridente, și un bărbat cu o haină jerpelită. Rochia femeii, În dungi negre, argintii și verzi, avea lameul deșirat la umeri și În jurul taliei. Pe picioarele de-o albeață bolnăvicioasă, acoperite de eczeme, se zărea o rețea complicată de vene albastre și umflate. Mi-a revenit În minte trupul gol al fetei care venise aseară la mine În cameră, textura fină a pielii ei de pe spate și de pe fese, albe ca laptele. M-a cuprins dorul de a o mai vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ținea strâns de mână În timp ce morfina creată special de ea Începea să-și facă efectul. Și eu, și Maestrul am adormit. Keiko s-a hotărât să doarmă și ea lângă noi. Razele lunii pătrundeau prin crăpătura dintre draperiile din catifea albastră și cădeau deasupra patului În care dormeam toți trei. Nu știu cât am dormit așa. La un moment dat Maestrul a Început să strige ceva cu o voce extrem de puternică și ne-am trezit și eu, și Keiko. Nu l-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
farfuriilor cu cârnați și a halbelor cu bere, înalte cât niște veioze. Tânărul care ducea banii rătăci printre mese ca și cum s-ar fi uitat după cineva anume și în cele din urmă se așeză în fața unui bărbat îmbrăcat în costum albastru, care stătea singur. Puse geanta cu bani lângă una identică aflată pe pardoseală. Am găsit o masă liberă, m-am așezat astfel încât să-i văd și am luat un meniu pe care m-am făcut că-l studiez. Își făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
masă liberă, m-am așezat astfel încât să-i văd și am luat un meniu pe care m-am făcut că-l studiez. Își făcu apariția un chelner. I-am zis că încă nu mă hotărâsem și plecă. Bărbatul în costum albastru se ridică, lăsă câteva monede pe masă și, aplecându-se, luă de jos geanta cu banii. Nici unul dintre ei nu spuse o vorbă. Când tipu’ în costum ieși din restaurant, m-am luat după el, respectând regula de bază a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
partea dreaptă a teatrului se afla o poartă uriașă din lemn și, dincolo de ea, parcarea mare cât un teren de fotbal, care se înfunda în spatele câtorva clădiri înalte cu locuințe. Într-una dintre aceste clădiri l-am urmat pe Costum Albastru cu banii. Am verificat numele de pe cutiile de scrisori din holul de la parter și am fost încântat să descopăr că la apartamentul nr. 9 locuia un anume K. Hering. L-am sunat apoi pe Bruno de la o cabină telefonică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
amicului nostru de la clinică, Klaus Hering. — Foarte frumos, toate bune. Cum arată tipu’? — Cam cât mine de înalt, subțire, dar cu mușchi, păr blond, ochelari fără ramă, la vreo treizeci de ani. Când a intrat era îmbrăcat într-un costum albastru. Dacă pleacă, vezi dacă te poți strecura înăuntru să găsești scrisorile de dragoste ale amorezilor. Dacă nu, stai calm. Mă duc să mă întâlnesc cu clienta pentru alte instrucțiuni. Dacă are vreuna, sunt înapoi până la miezul nopții. Dacă nu, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
bărbat atât de cumsecade, încât nimeni dintre cei care îl cunoșteau nu-l credea în stare de crime atât de oribile ca acelea pe care le-a comis. Scotoci din nou în servietă și, după ce șterse masa, așeză o carte albastră, subțire, între paharele noastre. — Această carte e scrisă de Carl Berg, un medic legist care a avut prilejul de a-l studia pe Kürten timp îndelungat după ce a fost arestat. L-am cunoscut pe Berg și îi respect munca. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-o mai tare. Da’ știu o grămadă de povești proaste, genu’ în care frumoasa dar răsfățata prințesă ajunge să fie fiartă de vie și mâncată de către trolul cel rău. O sclipire vagă de îndoială începu să crească în strălucitorul iris albastru al fiecărui ochi corupt, iar zâmbetul ei nu mai fu în întregime încrezător atunci când i-am ridicat fusta în sus și am început să trag de chiloții ei. — O, aș putea să spun o grămadă de povești ca asta, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ultima vreme, domnule? — E un loc la fel de bun ca oricare altul pentru a începe. — O să avem nevoie de un mandat pentru căutarea persoanelor dispărute. — Mai bine te-ai duce să faci rost de unul, Becker. Becker era înalt, cu ochi albaștri, mici și plictisiți, cu o fâșie subțire de păr blond, nasul ca de câine și un zâmbet batjocoritor aproape ca de maniac. Avea o expresie cinică a feței, care îi reflecta firea. În conversația de zi cu zi a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-l. Zău, domnule, nu e nimic care să prezinte interes. Cuvintele îi pieriră de pe buze când mă văzu cu bricheta în mână. Am aprins-o și am ținut-o sub revista pe care o citeam. Arse încet, cu o flacără albastră. — Becker, cam cât crezi că face revista asta? — O, sunt scumpe, domnule. Cel puțin zece mărci fiecare. — Înseamnă că stocul din gaura asta de șobolan valorează cu siguranță câteva mii. — Pe puțin. Ar fi mare păcat să izbucnească un incendiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de animal de casă se ridică să mă întâmpine, făcându-mă să îmi întorc automat capul spre aerul mai bun de peste umărul meu. Da, într-adevăr, murmură el, a fost o vară călduroasă. Era un cufăr mare făcut din piele albastră de bună calitate, cu încuietori și ornamente din alamă, de genul celor pe care le vezi încărcate pe vasele alea de croazieră de lux care navighează între Hamburg și New York. Pentru solitarul ocupant al cufărului, o fată dezbrăcată în vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
din noaptea asta. Cât era ora? — Chiar înainte de miezul nopții, domnule. Tipu’ cere cu sergentul de serviciu. La telefon, zic eu. Ascultă bine, zice el. Fata dispărută, Irma Hanke, zice el, poate fi găsită într-un cufăr mare din piele albastră la biroul de bagaje de la Zoo Bahnhof. Cine e, întreb eu, dar el deja închisese. — Poți să-i descrii vocea? — Aș zice că era o voce educată, domnule. Și obișnuită să dea ordine și ca acestea să fie îndeplinite. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în păstrare. Ei s-au uitat ce s-au uitat, au scuturat din capete și și-au scărpinat bărbiile de grizzly, dar totuși nici unul dintre ei nu și-a putut aduce aminte de cineva care a lăsat cufărul din piele albastră. Cel mai înalt dintre ei, un bărbat purtând cel mai lung halat de lucru de culoare kaki și care părea să fie șeful celorlalți, scoase un caiet de sub tejgheaua placată cu metal și mi-l aduse. — Probabil că, înregistrați numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vă face să vă îndoiți că ar fi ei. Am dreptate? — Asta, și faptul că nici una dintre victime nu era evreică. — Poate că doar preferă fete mai atrăgătoare, rânji Martin. Poate că pur și simplu preferă fete blonde cu ochi albaștri în locul depravatelor de corcituri evreice. Sau poate că e doar o coincidență. Îmi zări sprânceana ridicată: — Numai că nu sunteți genul de bărbat care crede prea mult în coincidențe, Kommissare, nu-i așa? — Nu atunci când e vorba de crimă, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]